Politica si presa din Romania produc multe efecte perverse, dar unul le depaseste pe toate. E vorba de transformarea in victime a unor oameni ultradubiosi.
Antenele si verii lor politici de la PSD au gasit de cuviinta mai degraba sa-l atace pe Traian Basescu in loc sa-l atace pe Voicu si sistemul care i-a permis sa ajunga pana aici. Ca intr-o piesa de teatru absurd, nastasii si ciutacii au pus accent pe faptul ca DNA-ul, zis al lui Basescu, l-a inregistrat tocmai pe pesedistul Voicu in timp ce isi punea in aplicare planurile mafiote. Ca si cum asta ar conta cel mai mult. Nu ca asta ne-a dezvaluit pentru prima oara una din fetele sistemului mafiot care tine Romania in bezna atatia ani.
Porumbeii voiajori si vulturii sinistri
I-auziti-l pe Nastase cum graieste duios despre cazul Voicu: "Inregistrarile sunt facute de institutiile specializate ale regimului Basescu...in curand romanii vor decide sa nu mai foloseasca telefoanele mobile si sa foloseasca porumbei calatori. S-ar putea ca in felul acesta mesajele lor sa ramana relativ confidentiale".
Incredibil. Pentru Nastase e in ordine sa ramana anonime orice inregistrari, se pare. Chiar daca sunt facute cu mandat. Chiar daca in ele se vorbeste de ceea ce doar un orb nu ar considera trafic de influenta, santaj si mafie. Chiar daca e cel mai grav caz de coruptie politica pe care suntem la un pas de a-l dovedi.
Pentru Nastase nu conteaza. Sfidarea bunului simt e mai importanta atunci cand interesul tau meschin primeaza. Pentru Nastase e mai important sa-l decredibilizeze pe Basescu si DNA-ul. Preventiv. El stie ca dosarul Voicu l-ar putea ajunge si pe el sau ar putea scufunda PSD-ul. El stie ca are la randul sau pete grele pe dosarele sale. Iar cand le va veni randul, Nastase va canta acelasi refren al politicianului virgin din punct de vedere legal. Care este el. Acum doar pregateste scena.
Antenele sunt insa mai rafinate in manipulare decat Nastase. Sigur, vorbesc despre ce e dubios in cazul Voicu. Dar o fac pe varianta "ce, nu stiati?". Ca si cum sabotarea statului de drept nu ar avea nimic senzational. Si apoi ne explica ce e in neregula, de fapt. E in neregula ca apar inregistrari. Care, culmea, ii convin de minune lui Traian Basescu, cel care vorbea de Voicu si de sistemul ticalosit de atata timp.
Brusc, pentru ei e mai important cum apar si cine trage foloasele. Nu, sistemul mafiot creat de Voicu nu conteaza nici pentru ei. Deodata, cel care marturiseste singur ca are in mana procurori, judecatori si alti oameni ai legii pare mai curat, mai spalat. Basescu devine personajul negativ in acest caz. Din nou. Ca si in cazul Remes si in alte cazuri in care pentru presa turnatorului "Felix" detaliile au contat mai mult decat coruptia ce macina Romania.
Anormalitatea normalitatii
Un alt refren gratios pana la limita scarbei de politica ne spune ca nu cazul de coruptie al lui Voicu ar conta in tara acum. Ca altele sunt problemele. il canta Voicu, il canta Mazare si il canta si Nastase. Ei bine, nu. Tocmai asta conteaza in tara acum. Asta conteaza in tara de 20 de ani. Sa-i prindem macar pe unii dintre cei care isi bat joc de orice urma de justitie in tara asta. Sa facem statul de drept sa functioneze. Sa fim o tara normala. Conteaza mai mult decat toate grevele si scaderile de salarii la un loc. Conteaza mai mult decat Nastase, Basescu si toti politicienii la un loc.
Chiar daca pentru asta trebuie sa fie facute valuri in presa. Chiar daca pentru asta trebuie sa inregistrezi oameni. Chiar daca pentru asta starnesti un uragan politic. Intr-o democratie, e singura cale sa faci pe cineva sa miste. Cei nevinovati nu au de ce se teme.
Problema e ca cei care se simt cu musca pe caciula contraataca. Cu declaratii politice. Cu opinii si distragerea atentiei in ziarele si televiziunile care conteaza. Iar specia pe care o poseda orice formatiune ce se respecta, adica postacul de partid, va invada spatiu de comentarii si va incerca sa duca subiectul in alta directie. Orice e bun, mai putin bunul simt.
Pe ce mizeaza toti acestia? Pe valoarea incomensurabila a flegmei politice. Pe principiul ca memoria noastra e scurta. Pe principiul ca in orice subiect poti sa gasesti vinovatul care-ti convine. Si, mai ales, mizeaza pe prostia romanului care nu distinge adevarul. Sa saeram ca se inseala.