Agonia statului de drept: CCR a devenit un oras deschis si un nisip miscator

Cred unii ca tribulatiile regimului Dragnea sunt cea mai grea amenintare plutind asupra democratiei romanesti. Are dreptate cine crede asta. Dar nu doar din pricina liderului PSD. Ci mai ales din cauza CCR.

Ca Liviu Dragnea, seful debusolatului PCR numit PSD, a acumulat in sase luni fapte de arme politice de care nici Parisul n-a auzit intr-o istorie milenara e una. Cu totul alta e influenta sa in continuare nefasta asupra mecanismelor vitale de control, de checks and balances, de care are nevoie ca de aer statul de drept. Mai ales cand este slab.

Sa admitem, oricum, candid, ca nu e de colo performanta celui caruia i se mai spune si "Daddy". Sa propui dupa scandalurile ultimilor 5 ani un PSD-ist plagiator ca premier!

Iar anterior sa n-apuci sa ajungi bine la putere si sa si electrocutezi instantaneu Justitia, printr-o ordonanta cu ghinion ca cifra 13 si pisica neagra, scotand in consecinta sase sute de mii de oameni in strada, iata alt record absolut.

Ca apoi, colac peste pupaza, Executivul tau sa puna moneda nationala pe butuci si in final sa-ti demolezi propriul premier si sa-ti darami propriul guvern PSD-ist, infuriind, en passant, si baza partidului cu un troc oneros. Greu deci sa egalezi impactul negativ al unui Liviu Dragnea. Dar, fiti pe pace, se poate.

Caci, daca mai era posibil, toate acestea nu par decat un mizilic pe langa pumnul pus in gura judecatorilor cu opinie concurenta, separata sau dizidenta de la Curtea Constitutionala. Carora ex-demnitarul PSD-ist Valer Dorneanu, un constitutionalist care si-a dovedit in varii instante apropierea de mentalitatea partidului condus de Dragnea, le-a impus "noi reguli".

Normele cu pricina echivaleaza clar cu o cenzura. Care la acest nivel are un efect atomic. Fiindca nimic nu este mai important pentru cetateanul informat dand viata democratiei si pentru clarificarea unor sentinte cu impact major asupra statului si natiunii, cum sunt chestiunile constitutionale, decat sa se ia la cunostinta toate opiniile stand la baza judecarii lor, inclusiv si nu in ultimul rand cele dizidente, separate sau concurente.

Caci, potrivit presedintelui CCR, "opinia concurenta nu se poate transforma intr-o critica la adresa deciziei Curtii Constitutionale".

Or, a cenzura astfel de opinii, un act admisibil, poate, doar daca inaltul for s-ar considera infailibil ca papa de la Roma, inmulteste si amplifica dubiile oricum serioase si numeroase apasand pe renumele acestei Curti cu puteri extraordinare in sistemul romanesc.

In mod vadit, CCR ar trebui sa fie o ultima reduta inexpugnabila a statului de drept, cand puterile, de pilda cea executiva sau cea legislativa, derapeaza. Ceea ce, in Romania, dupa cum s-a vazut, se produce in mod grav si se intampla frecvent.

Or, Curtea, care a dat in ultima vreme o serie intreaga de sentinte discutabile, interpretate nu intamplator ca favorizand clar regimul Dragnea si oligarhia penalilor si clientilor ei populand Parlamentul, da tot mai mult o impresie fatala. Sugereaza ca nu e o reduta de necucerit, ci dimpotriva, un oras deschis si un nisip miscator, nu un temei ferm, ci un defect de constructie, nu o stanca tare, ci o gaura cat casa in fortificatiile constituind zidul de aparare a statului de drept romanesc.

Ceea ce amplifica neincrederea in acest stat, dand apa la moara partizanilor unei dictaturi ori regim totalitar.

Iata de ce pot intelege revendicarile celor care cer retragerea din CCR a tuturor fostilor slujitori ai PCR si ai regimului totalitar comunisto-ceausist. Ca si solicitarile de interventie adresate Comisiei de la Venetia.

Caci neincrederea sapa la temelia statului de drept, transformandu-l intr-o utopie cu atat mai inselatoare, cu cat democratia romaneasca e, oricum, defecta, si ar fi avut nevoie de proptele mai multe si mai solide decat alte sisteme de "checks and balances".

Mai exista si semne de speranta? Mai sunt unele, fie si firave. Iata de pilda o nadejde consistenta, pe nume Camelia Bogdan, judecatorul care a avut temeritatea de a-l osandi pe Dan Voiculescu la zece ani de inchisoare in dosarul ICA.

Ulterioara excludere, abuziva in ochii mei, din magistratura s-a vazut indirect invalidata de o sentinta salutara a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Care, ca instanta suprema, a decis intr-un caz semanand ca doua picaturi de apa cu al eminentei Camelia Bogdan ca alt magistrat predand cursuri si declarat, ca atare, incompatibil, nu a incalcat legea.

Se pune intrebarea, de ce oare CSM n-a inteles din capul locului acest lucru? Se afla oare sub aceeasi influenta nefasta ca si o parte din CCR? Nu stiu.

Dar mi se pare cert ca, atata vreme cat la carma CCR se va mentine Valer Dorneanu, neincrederea in judecatile Curtii si, prin impactul ei, in capacitatea de protectie a statului de drept si a democratiei, se vor perpetua si agrava.

Petre M. Iancu

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...