CCR, statul de drept si democratia

Opt judecatori ai CCR au invalidat vointa exprimata de poporul roman, din care aproape opt milioane au participat la referendumul pe justitie. Ce inseamna decizia Curtii pentru statul de drept? Dar pentru democratie?

Presupunand ca Romania a fost o democratie, fie si defecta, ce mai este azi? Mai e tara o democratie, deci un stat in care poporul este suveran?

Nici pomeneala, de vreme ce opt judecatori ai CCR, daca judecatori se pot numi, au indreptatirea sa treaca peste vointa exprimata de aproape opt milioane, sau aproape 80 la suta din cetatenii cu drept de vot favorizand, intr-un referendum, interzicerea amnistiei si gratierii pentru fapte de coruptie.

Un membru al CCR numit de presedintele Iohannis a lipsit, oportun, de la vot. Ceilalti opt au statuat ca o interdictie constitutionala prestabilita in privinta vocatiei cetatenilor care au savarsit o anumita categorie de infractiuni de a beneficia de amnistie sau gratiere incalca principiul egalitatii... precum si demnitatea umana, valoare suprema a statului roman.

In consecinta, potrivit CCR, nu s-ar putea proceda la revizuirea constitutiei in sensul dorit de cetateni, intrucat s-ar leza "vocatia" unor raufacatori si, ca atare, principiul "egalitatii" si "demnitatii" lor.

Mi se pare absolut legitim sa ne intrebam: De cand are CCR misiunea (si dreptul) de a se ocupa de "vocatii"? Adica de talente, de chemari (artistice), de porniri, de inclinari profesionale? De cand i se poate respinge poporului roman dreptul de a refuza ingaduinta fata de delincventi de drept comun in numele unei prezumtive "vocatii" (termen care, juridic, vizeaza, dupa stiinta dictionarului, doar chestiuni succesorale) si a unei la fel de putin precizabile si definibile "demnitati"?

Daca raspunsul la aceste intrebari e firesc, si-anume ca nu e treaba Curtii sa se ocupe de asemenea chestiuni, putem ridica, legitim, si alta chestiune. Oare cat va mai abuza de rabdarea poporului roman aceasta Curte care s-a dovedit in repetate randuri nu doar politizata si pesedizata, ci si inepta, ori in stare sa comita ilegalitati? Cat va mai fi lasata aceasta Curte sa distruga democratia?

Se poate obiecta, fireste, si nu fara temei, ca tocmai aceasta e una din menirile cele mai importante ale unei Curti Constitutionale: sa apere statul de drept si constitutia lui de excese comise in numele unei monumentale si mistagogice exagerari a suveranitatii unui popor. S-a mai afirmat ca, in masura in care CCR e autoritatea suprema in sfera constitutionalitatii, s-ar arunca si tara, si democratia in haos daca am contesta-o. In plus, articolul 74 al constitutiei afirma ca nu pot face obiectul initiativei legislative a cetatenilor problemele fiscale, cele cu caracter international, amnistia si gratierea.

Dar aici numai de initiativa legislativa a cetatenilor n-a fost vorba. Ci de un referendum convocat de Presedintele ales al statului, la care poporul a raspuns pozitiv, in majoritate, luand o decizie sacrosancta, daca nu consideram ca locul Providentei, cea situata deasupra suveranitatii unui popor, ar fi fost ocupat de CCR. Sau daca nu ne asumam opinia de factura sclavagista, potrivit careia ar exista instante pe care n-am avea dreptul sa le judecam critic decat cu pretul aruncarii tarii in haos, CCR fiind infailibila, asa cum s-a pretins ca ar fi Papa, in conformitate cu o controversata dogma catolica.

E adevarat ca-n epoca postiluminista e greu de conceput o democratie altfel decat ca stat de drept. La fel de adevarat e ca exista drepturi ce nu trebuie si nu pot fi invalidate prin plebiscit. Drepturile civice, drepturile omului si dreptul international nu pot fi aruncate in aer pentru ca o majoritate dintr-un popor s-a saturat sa le accepte si cauta sa instaureze tirania sa, anuland libertati fundamentale. In astfel de instante, si numai in astfel de instante, este nevoie de autoritatea interventiei hotarate si credibile a unei Curti Constitutionale. De care, altfel, o democratie liberala se poate lipsi, in genere, fara neajunsuri majore, dupa cum au dovedit cu asupra de masura si englezii, si israelienii.

Dar cat de hotarata e CCR? Care a validat referendumul de la 26 mai, dupa care l-a invalidat partial? Si de cata autoritate se poate bucura ea? Cat de credibila poate fi o Curte care s-a expus nu o data reprosului intemeiat ca este bratul prelungit al cleptocratiei pesediste in odioasa ei complicitate la demontarea statului de drept romanesc? Si ca ii abureste pe oameni smintindu-i intr-o "legaleza" amintind fatal de "newspeak"-ul lui Orwell? Or, chiar daca acestea ar fi carteli neintemeiate, iar CCR, ireprosabila, ar fi o lumina a instantelor supreme ale lumii libere, cata indreptatire are decizia ei de a judeca nu drepturi si legi constitutionale, ci notiuni total nebuloase ca "vocatiile" si "demnitatile"?

A te opune, in opt, vointei a opt milioane nu e chiar de colo. A o face fara suficient temei, ori fara un temei comprehensibil din punctul de vedere al natiunii e o calamitate. Fiindca un atare demers demoralizeaza si decredibilizeaza poporul, ca suveran, decretandu-i instinctul dreptatii si decizia decurgand din bunul sau simt ca nule si neavenite. Discrediteaza totodata, in corpore, democratia, statul de drept si institutiile lui fundamentale. Mai rau nu stiu ce poate fi.

Petre M. Iancu

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...

Ungaria dă asigurări că susține aderarea deplină a României la Schengen. Măsurile decise în urma vizitei lui Cătălin Predoiu la Budapesta VIDEO

Ungaria va continua să susţină accederea României în spaţiul Schengen cu frontierele terestre în acest an, a transmis ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, în urma unei...