Romania franjurata

Dupa atatia ani de regim dictatorial sau autoritar, romanii si-au pierdut, intr-o mare masura, spiritul critic. Din cauza comunismului care s-a infiltrat in ADN-ul nostru, cum bine spunea regretatul Neagu Djuvara, am ajuns un popor care uraste feedback-ul, care nu vrea sa mai stie daca ce face este bine sau rau, care vrea sa fie lasat "in plata lui".

De aceea nu avem cercetare stiintifica prea bine dezvoltata, de aceea nu avem institute de studii si think-tank-uri, pentru ca nu vrem evaluari obiective ale performantelor noastre. Si mai ales nu vrem sa stie si altii cat suntem noi de incompetenti. O postura mioritica, periculoasa. Ca atare, trebuie combatuta.

In niciun alt domeniu aceasta ura pe feedback nu este mai vizibila decat in politica. De aceea se si face dupa ureche si nu stiintific, desi multi romani au aflat ca exista si o stiinta a politicii. Avem chiar si facultati care predau stiinte politice, acoperind inclusiv ramurile mai sofisticate ale acestui domeniu academic, precum relatiile internationale sau studiile de securitate. Din pacate, evolutia noastra spre progres s-a oprit aici.

Invatamantul pe acest domeniu foarte important nu a mai fost completat si cu o puternica cercetare, cea care genereaza cunoastere si ne poate spune daca suntem pe drumul cel bun, daca eforturile noastre sunt incununate de succes sau daca suntem in pragul unui faliment national.

Aceasta ura pe feedback ne impiedica sa profitam de marile aniversari istorice facand un bilant al eforturilor noastre nationale in perioade de referinta. Am pierdut asa, rand pe rand, 25 de ani de la caderea comunismului, 10 ani de la aderarea la UE sau 150 de ani de la magnifica revolutie de la 1848. Toate, ocazii in care am fi putut sa tragem o linie si sa ne uitam cu un ochi critic la performanta noastra ca popor, identificand lucrurile bune, dar mai ales pe cele rele, pentru a ne fi mai usor sa stim ce trebuie reparat in actiunea noastra politica. Pentru ca asta este rostul feedback-ului, sa-ti spuna ce nu merge, ce trebuie reparat, schimbat, imbunatatit. Chiar daca asta va insemna inevitabil schimbarea unor oameni din niste functii. Nu sacrifici un popor intreg pentru niste neispraviti.

Anul acesta, la 1 decembrie 2018 vom sarbatori o suta de ani de la realizarea Romaniei Mari, a Romaniei "dodoloata", cum o numea cu drag Lucian Blaga. Avem iarasi o imensa oportunitate sa tragem o linie si, ca popor, sa ne facem autoevaluarea, sa facem un bilant, sa vedem ce am facut bine in acest secol si mai ales ce am gresit. Sa nu uitam ca in acest interval avem un faliment national de analizat, anul 1940, un tragic moment, cand nu am fost capabili sa ne aparam tara, distrugand Romania Mare. Da, noi, principalii vinovati.

Sa-i blamam doar pe rusi este o simplificare periculoasa. Iar obligatia unui bilant ne revine in primul rand noua, celor care avem si educatie occidentala. Mai ales ca spiritul critic reprezinta, in continuare, principala resursa de putere a Occidentului. Deci, daca vrem sa fim puternci, trebuie sa fim critici.

In consecinta, daca tot sarbatorim Unirea cea Mare, haideti sa vedem cat de uniti sunt romanii in preajma momentului 1 decembrie 2018. Incep cu concluzia. Romanii, ca popor, nu sunt uniti, nu mai au empatie unii pentru altii, nu mai au rabdare, nu mai au intelegere, nu se mai ajuta unii pe altii. Asa dupa cum avertiza de mai mult timp Andrei Plesu, romanii sunt mai degraba o populatie decat un popor.

Ce ne separa?

Nu prea multe, doar istoria, ideologia, religia, saracia si geografia.

Ne separa istoria pentru ca ne raportam foarte diferit la ea. Evident ca ea este una singura, dar noi, in prostia noastra, o multiplicam. Eu am invatat la scoala, culmea, in comunism, ca suntem urmasii Romei, ca "de la Rim ne tragem" si ca atare, fiind latini suntem occidentali. Dupa 1990, mi-am recitit istoria nationala, cu un ochi critic, cu sinceritate, asa dupa cum ne indemna regretatul academician Florin Constantiniu. Si, culmea, am descoperit ca ce invatasem eu era corect. Mai mult, am inteles si mai bine toata actiunea nationala, politica, a inaintasilor nostri, maniera lor foarte inteligenta in care, plecand de la 1848 si de la conectarea intelectuala a romanilor la marile idei occidentale, au construit Romania Mare.

Nu vom putea sa celebram magnificul an 1918 fara sa rememoram si sa sarbatorim fiecare pas important de pe acest drum: 1848, 1859, 1877/78, 1881 (declararea Regatului), 1892 si memorandistii lui Ioan Ratiu sau 1907.

Si atunci unde este fractura? Paragraful de mai sus reprezinta convingerile mele, ideologia mea ca bun roman. Dar, pentru alti confrati de-ai mei a fi bun roman inseamna sa te consideri doar dac si nu daco-roman, desi teza dacismului este contrara celei afirmate de inaintasii nostri in secolele 18-19. A fi numai dac inseamna sa te raportezi la romani ca la niste invadatori, ceea ce inevitabil duce azi la anti-occidentalism. Iar cand actualul ministru al Culturii participa la forumuri dacopate, punand efigia statului roman pe astfel de elucubratii, cum sa nu fim rupti in doua? Aici nu exista cale de mijloc. Ori daco-romani, impreuna cu Occidentul, ori numai daci, impotriva lui.

Romanii sunt din ce in ce mai separati si de catre ideologie. Eu apartin de partida pro-occidentala, care vrea sa vada tot mai multa Europa in Romania, care vrea sa vada o Romanie post-moderna, care pretuieste cercetarea stiintifica si tehnologia, care este interesata de robotica si inteligenta artificiala, care este toleranta, deschisa la nou. Care, ca si alta data, are curajul avangardei.

Alti compatrioti de-ai mei vor cat mai putina Europa, vor sa ne pastram traditiile, chit ca nu vrea nimeni sa ni le ia, vor sa apere religia ortodoxa, care nu este amenintata decat de aroganta, de lipsa de moralitate si de iubirea de arginti a unora din prelatii ortodocsi, inclusiv mari prelati. Ne ameninta Occidentul ortodoxia cand tot ei, mai ales catolicii, ne-au pus la dispozitie bisericile lor pentru ca milioanele de romani din Italia si Spania sa-si poata tine acolo slujbele lor ortodoxe, pastrandu-si astfel credinta?

Eu inteleg bine ca mai multa Europa inseamna stat de drept si domnia legii, inseamna combaterea coruptiei, dar asta nu duce la simplificarea problemei si in epoca post-truth si fake-news, avand cateva televiziuni puternice de partea partidei anti-europene, aceasta falie, intre pro-occidentali si anti-occidentali se adanceste. Si nici aici nu vad cale de mijloc.

Religia vine si ea sa ne separe. Romanii nu sunt numai ortodocsi, ei sunt si greco-catolici sau catolici, protestanti din ce in ce mai multi, asa dupa cum avem si un numar in crestere de romani care ignora religia, care nu o considera importanta pentru viata lor. Ei cred ca pot fi utili societatii si fara sa fie credinciosi lui Dumnezeu, pot sa fie inteligenti, pot sa fie creativi, dar nu se inchina la nimeni.

Sunt buni romani doar romanii ortodocsi, cum imi argumenta mie acum cativa ani un important prelat al BOR? Documentele vremii si istoricii sustin ca la 1918 romanii aveau doua biserici nationale, ortodoxa si greco-catolica, cum sustine si Keith Hitchins. Astazi vorbim doar de una. De ce? Cine a stabilit asta? Si pun intrebarea asta ca ortodox. De ce ortodocsii nu pot spune un Tatal nostru impreuna cu greco-catolicii? De ce Sfantul Sinod al BOR nu poate reveni asupra unei decizii de acum zece ani care-i rupe pe romani in doua? Cum vom sarbatori noi Unirea cea mare fara greco-catolicii lui Iuliu Maniu si ai episcopului Hossu, cel care a citit "Rezolutiunea Adunarii Nationale"? Ca sa nu mai aduc in discutie nefasta rupere in doua a mitropoliei transilvanene a lui Andrei Saguna, doar pentru a da satisfactie poftelor de marire ale unor ierarhi.

Romania este rupta in doua si de catre social. Majoritatea suntem saraci sau chiar daca avem un nivel mediu de venit ne descurcam greu. Dupa multi ani de munca nu avem relaxarea meritata pentru ca nu stim ce aduce ziua de maine. Bogatiile tarii sunt confiscate de un grup restrans, transpartinic si folosite in special in folosul lor.

In Romania avem cel mult 50.000 de romani care o duc bine si foarte bine. Restul ne descurcam cum putem. Romania a fost a doua cea mai oligarhizata tara din Europa Centrala si de Est, dupa Rusia. Este un merit al statului ca azi oligarhii nu mai conteaza, ca nu mai pot conduce tara dupa bunul plac. Aici avem un progres important. Dar statul nu mai este suficient de puternic ca sa rezolve si urmatoarea sarcina, cea a baronilor locali. Si, ca atare, Romania, in loc sa fie moderna, este feudala.

Iar eticheta asta a saraciei mai ascunde niste divizari importante. Suntem saraci pentru ca cei competenti si cinstiti nu au putere iar cei care au putere nu sunt nici cinstiti, sau integri, dupa cum corect incearca presedintele Iohannis sa explice, nici competenti. Uitati-va cum s-a sarbatorit 24 ianuarie la Focsani. Uitati-va la cele doua meniuri, cel de lux pentru conducatori ("piept de rata pe pat de ananas confiat", multumesc Sabin Gherman) si cel pentru popor, traditionala iahnie de fasole cu carnati.

Si cand baronii feudali isi pun oamenii in functie, acele institutii incep sa fie detinute pe persoana fizica. Ce ar trebui sa fie al nostru, al tuturor este numai al lor. Cum, cu obida si neacademic spun oamenii simpli, "suntem la.... lor". Inclusiv la modul propriu, daca te uiti cum se inmultesc cazurile de hartuire sau agresiune sexuala ale celor cu functii.

Si in fine, romanii sunt separati si de geografie. Pentru prima data in istoria noastra avem diaspora. Cateva milioane de romani (nu stie nimeni exact cate) traiesc dincolo de granite, raspanditi pe tot globul. Avem comunitati importante de romani chiar si in Australia, in cealalta emisfera a globului.

Sarbatorim 1 decembrie 1918 numai noi astia din tara sau Marea Unire este o sarbatoare a romanilor din toata lumea? Daca cu geografia este greu de luptat, mai ales ca mai si costa, ne putem lupta cu unele dintre ideile pacatoase care rup romanii in bucati, mai ales cu prostia unora din vesnicii candidati la Presedintie, care sustineau ca romanii din strainatate nu ar trebui sa mai fie luati in calcul pentru alegerile nationale, organizate in tara.

Dupa NATO, romanii din strainatate sunt a doua mare garantie de securitate pentru Romania. Ei sunt singura noastra salvare, daca noi, cei de acasa, in neputinta noastra esuam. Ca si la 1848, ei mai reprezinta o sansa. Avem peste 40.000 de studenti romani la studii in Occident, avem zeci de mii de romani care s-au afirmat deja afara. Ei sunt principala legatura a tarii cu Vestul, un potential rezervor de cunoastere, de expertiza si chiar de investitii.

Sa nu-i gonim, cum, in nefericirea lor, ne indeamna niste iresponsabili romani de-ai nostri si cum, in prostia noastra, am facut la inceputul anilor '90. Aceasta politica nefasta a fostei Securitati, prelungita pana astazi, trebuie sa dispara! Daca nici Regele Mihai, nici Ion Ratiu, nici Neagu Djuvara nu au mancat salam cu soia, de ce plangem dupa ei astazi, dupa niste exilati? Pentru ca oricat ne-am minti, oricat s-ar stradui domnul Puric sa ne prosteasca, stim ca ei au avut si au dreptate. Ex Occidente Lux!

Cam asa arata, in viziunea mea, tara in preajma lui 1 decembrie 2018. Situatia este grea, dar nu disperata. Unele lucruri se pot repara pe termen scurt.

Sfintul Sinod poate schimba lucrurile in bine pana in decembrie, macar in a-i lasa pe romanii ortodocsi si greco-catolici sa spuna un Tatal nostru impreuna. Altfel ne strangem pe camp, poate chiar la Alba Iulia, ca acum o suta de ani si tot o facem. Putem pana in decembrie sa ne recuperam istoria, sa o recunoastem asa cum a fost ea. Uitati-va in Rezolutia Marii Adunari de la 1 decembrie 1918!

Avem timp sa ne invatam corect istoria, sa intelegem mecanismele formarii Romaniei moderne. In 2018, romanii trebuie sa inteleaga cum s-a ajuns la Romania Mare, cum asezarea noastra, corecta, pe "calea europeana" ne-a dus de la pasoptism la Unirea cea mare. Romanii au avut o "mare strategie" corecta si asta i-a salvat.

Romanii trebuie sa inteleaga ca fara aliatii occidentali nu am fi avut Unirea, nu am fi avut victoriile de la Marasesti, Marasti si Oituz. Avem timp si putem recupera adevarul istoric, la randul sau acesta unindu-ne.

Pana la 1 decembrie 2018 ne putem uni si ideologic, acceptand mesajul parintilor fondatori ai Romaniei Moderne, intelegand ca suntem toti romani pentru ca, in primul rand, vorbind aceeasi limba, suntem toti latini. Crestinismul, fiind el insusi rigid divizat, nu ne va uni niciodata pe toti, dar latinitatea poate face asta. De aceea in imnul national apare doar Traian pentru ca el ii unea pe transilvaneni cu regateni, dar si pe noi romanii, prin ginta Latina, cu restul Europei. Iar unirea asta ideologica este obligatorie pentru a da forta actiunii noastre de politca externa in aceasta atat de complicata noua realitate internationala. Tot Neagu Djuvara spunea ca "fara occidentalizare suntem in vant".

Cu socialul si cu geografia trebuie sa ne luptam pe termen mediu si lung, dar pana la 1 decembrie 2018 putem alege in mod inteligent solutiile, putem face primii pasi, urmand apoi ca, in timp, sa construim.

Pana in decembrie clasa politica ar putea sa-si ceara iertare pentru polarizarea sociala grava a tarii si sa vina cu solutii. Daca folosesc oameni competenti, pana atunci pot construi o cale de iesire din impas. Macar sa dam un semn de incurajare oamenilor, urmand exemplul regelui Ferdinand, care le-a dat pamant taranilor ca sa simta ca Unirea este si a lor. Altfel, ei ar fi ramas cu lupta grea si cu sacrificiile din razboi, iar boierii cu avantajele.

Nu in cele din urma trebuie sa actionam inteligent in chestiunea diasporei romanesti. Fiind pentru prima data intr-o astfel de situatie, trebuie mai intai sa reflectam, sa intelegem corect problema si sa o definim ca atare. Apoi sa ne organizam. Asa cum fac alte tari cu mare experienta in acest domeniu si de la care am putea invata, precum Israelul.

Banuim ca avem foarte multi romani inteligenti, foarte bine pregatiti, foarte competenti in strainatate, dar nu stim pe unde sunt. Statul trebuie sa aiba o evidenta exacta a lor, sa stie de unde-i cheama daca este nevoie de ei. Si este! Sa cream retele specializate de colaborare cu ei, sa-i tinem aproape. Cred din ce in ce mai tare ca ne trebuie un minister al disporei care sa-i aduca inclusiv pe copiii de a treia generatie in tara bunicilor si parintilor lor, pentru a sti unde le sunt radacinile. Iar MAE, macar pentru acest an trebuie sa gaseasca o cale de a-i conecta, fizic si virtual, pe toti romanii din strainatate la Centenar.

Acum o suta de ani eram imprastiati in trei principate. Acum suntem imprastiati pe mai multe continente, dar putem comunica mai usor ca atunci. Ramane doar sa stabilim in jurul a ce ne unim. Si nu va fi chiar atat de greu. Sangele apa nu se face! Hai sa dam mana cu mana!

Iulian Fota este fost consilier prezidential pe probleme de securitate.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...