Maria Bogdan

La inceput, credeam – si chiar se intampla acest lucru – ca scrisul poate schimba ceva in jurul nostru. Ca o ancheta bine documentata este urmata de consecinte. Ca dezvaluirile de presa pot rasturna o asezare politica viciata sau clientelara.

Acum nu mai cred. In schimb, am covingerea ca, la un moment dat, cuvantul repetat poate produce efecte de ordin moral.

Imi place mai mult scrisul bun, dar viata din tara nu ne lasa sa fim doar buni. Poate ca suntem, cu totii, prea rai? Ma asum cu bune si mai putin bune, ca orice om, insa ma straduiesc sa ma corectez.

Cred in Dumnezeu, in demnitate, in calitatea oamenilor, in macar minima onestitate, in adevar, oho, in adevarul meu, care nu-i obligatoriu si valabil, dar mai ales in adevarul spus, motiv pentru care am avut ceva probleme, culmea, acum si astazi, in plina libertate (as!), in greseli - este si acesta un dat al omului.

Imi plac oamenii frumosi si bucuria revarsata din ei, contopita cumva cu simplitatea fibrei umane la care vad ca, usor-usor, ne intoarcem unii dintre noi. Daca ar fi ceva sa-mi doresc, ar fi sa calatoresc tot restul vietii.