Petar Tomici, Serbia
Colaborator
Articole: 3
Comentarii: 0
Publica din: 11.03.2010
Tara/Oras: Serbia
Profesie: Jurnalist
Despre mine
Traiesc la Novi Sad, cel de al doilea centru cultural al Serbiei, supranumit "Atena sarbeasca". Cariera de ziarst mi-am inceput-o la Postul de radio Novi Sad, mai tarziu Radioteleviziunea Novi Sad cu programe in cinci limbi, intre care si in limba romana, consacrat vietii culturale a romanilor din Voivodina.
Dupa opt ani de studii la liceul romano-sarb din Varset si la Facultatea de stiinte politice din Belgrad, in toamna anului 1972 m-am angajat ca ziarist stagiar.
De atunci au trecut aproape 38 de ani, ani grei, cu destramari de oranduiri statale si politice. Niciodata nu mi-am pus intrebarea daca am ales calea cea mai buna in viata. Am inteles la timp ca in gazetarie nu exista evenimente (teme) mici si mari, exista profesionisti si impostori.
Imprejurarile m-au avantajat ca la inceputul carirei sa particip la infiintarea presei pentru tineret si a Televiziunii Novi Sad in cinci limbi oficial recunoscute in Voivodina: sarbo-corata, maghiara, slovaca, romana si limba ruteano-ucraineana.
La inceputul anilor 1980 m-am transferat la Agentia iugoslava de presa Tanjug unde am avut parte de evenimente irepetabile: moartea lui Tito, ofansiva nationalismelor de cel mai rau soi, razboiul fraticid intre popoarele care au apartinut aceluiasi stat, dictatura lui Slobodan Milosevici si interventia NATO, asasinarea premierului democrat Zoran Gingici, arestarea lui Radovan Kragici...
In toamna anului 1988 am fost numit corespondetul Tanjug din Bucuresti. Soarta mi-a rezervat si participarea la Revolutia romana si caderea Ceausistilor. Pana in 1997 cand Tanjugul a renuntat definitv la corespondenti permanenti in straintatete, am fost martorul tranzitiei romanesti. Actualmente sunt redactor de politica externa la cotidianul "Dnevnik" din Novi Sad.
Familia am tinut-o, in masura posibila, departe de profesia mea. Totusi erau implicati in felul lor. De pilda, in timpul Revolutiei din 1989, copiii fiind elevi la scoala germana din Bucuresti au luat parte la atmosfera generala a colegilor, au rupt si ei fotografiile odiosului din manualele scolare si le-au calcat cu picoarele, asa cum faceau colegii lor romani. Astazi sunt doctoranti si evenimentele din 1989 le vad ca amintiri din copilarie, dar si ca evenimente care au schimbat istoria lumii.
Obisnuit cu presa in limba romana, incerc sa compensez lipsa presei scrise, prin mijloacele electronice. Ziare.com este izvorul sumar cel mai bine pus la punct.
Asa am ajuns la idea ca in spatiul ex – iugoslav se petrec evenimente si procese pe care o tara vecina ar trebui sa le cunoasca. Romania trebuie sa faca totul ca, in devoltarea ei sa se racordeze la mersul lumii globalizate. Procesele inaugurate de supraputerile lumii actuale, nu intotdeauna dau rezultale scontate. Insuccesele, insa, intodeauna intra in contul statelor cobai.
De atunci au trecut aproape 38 de ani, ani grei, cu destramari de oranduiri statale si politice. Niciodata nu mi-am pus intrebarea daca am ales calea cea mai buna in viata. Am inteles la timp ca in gazetarie nu exista evenimente (teme) mici si mari, exista profesionisti si impostori.
Imprejurarile m-au avantajat ca la inceputul carirei sa particip la infiintarea presei pentru tineret si a Televiziunii Novi Sad in cinci limbi oficial recunoscute in Voivodina: sarbo-corata, maghiara, slovaca, romana si limba ruteano-ucraineana.
La inceputul anilor 1980 m-am transferat la Agentia iugoslava de presa Tanjug unde am avut parte de evenimente irepetabile: moartea lui Tito, ofansiva nationalismelor de cel mai rau soi, razboiul fraticid intre popoarele care au apartinut aceluiasi stat, dictatura lui Slobodan Milosevici si interventia NATO, asasinarea premierului democrat Zoran Gingici, arestarea lui Radovan Kragici...
In toamna anului 1988 am fost numit corespondetul Tanjug din Bucuresti. Soarta mi-a rezervat si participarea la Revolutia romana si caderea Ceausistilor. Pana in 1997 cand Tanjugul a renuntat definitv la corespondenti permanenti in straintatete, am fost martorul tranzitiei romanesti. Actualmente sunt redactor de politica externa la cotidianul "Dnevnik" din Novi Sad.
Familia am tinut-o, in masura posibila, departe de profesia mea. Totusi erau implicati in felul lor. De pilda, in timpul Revolutiei din 1989, copiii fiind elevi la scoala germana din Bucuresti au luat parte la atmosfera generala a colegilor, au rupt si ei fotografiile odiosului din manualele scolare si le-au calcat cu picoarele, asa cum faceau colegii lor romani. Astazi sunt doctoranti si evenimentele din 1989 le vad ca amintiri din copilarie, dar si ca evenimente care au schimbat istoria lumii.
Obisnuit cu presa in limba romana, incerc sa compensez lipsa presei scrise, prin mijloacele electronice. Ziare.com este izvorul sumar cel mai bine pus la punct.
Asa am ajuns la idea ca in spatiul ex – iugoslav se petrec evenimente si procese pe care o tara vecina ar trebui sa le cunoasca. Romania trebuie sa faca totul ca, in devoltarea ei sa se racordeze la mersul lumii globalizate. Procesele inaugurate de supraputerile lumii actuale, nu intotdeauna dau rezultale scontate. Insuccesele, insa, intodeauna intra in contul statelor cobai.
"Incerc sa compensez lipsa presei scrise, prin mijloacele electronice. Ziare.com este izvorul sumar cel mai bine pus la punct."
Petar Tomici, Serbia
