Ceea ce mai ramasese din candva mitul politic numit Corneliu Vadim Tudor s-a spulberat intr-un praf de stele picate de pe epoletii ofiterilor de securitate regrupati in PRM prin 1991.
Ex-primarul orasului de pe Somes a trecut de la vopsirea bancilor din Cluj in cele trei culori nationale la un imens alb corector aplicat pe portretul tribunului sexagenar. Sic transit gloria mundi!
De altfel, oficial, inceputul sfarsitului politic al discipolului literatului Eugen Barbu fusese consemnat in urma cu o luna, atunci cand Vadim a fost revocat din functia de presedinte al formatiunii pe care a creat-o.
Tot el fondase in zorii tulburi de dupa '90 revista cu nume de partid, de fapt o sora botezata democratic a defunctei "Saptamana" (culturala Capitalei), recunoscuta ca oficina Securitatii.
In ea puteai gasi mai de toate: informatii provenite din arhivele institutiei maxim performante in politie politica, topuri muzicale, trasoare voit distructive lansate asupra Radio Europa Libera, in cadrul proiectului cu nume de cod "Melita si eterul" etc.
Dupa Revolutie, melita n-a mai avut nevoie de unde scurte care sa bata, totusi, chiar la propriu (vezi cazul Monicai Lovinescu) pana la Paris sau Munchen. A comutat pe ultrascurte-print, vizand Ardealul, ca si cotropit de Ungaria.
Revenind, sambata, la Congresul PRM de la Alba Iulia, lui Vadim Tudor i-au fost confiscate saua si mantia de justitiar. Sceptrul a trecut in mana lui Gheorghe Funar, cu 530 din cele aproape 700 de voturi valabil exprimate.
Fostul sef al PUNR a rasucit precum Brutus cutitul in rana provocata tribunului, afirmand ca partidul are nevoie de unitate si ca trebuie inlocuita "dictatura unei singure persoane, a fostului presedinte Corneliu Vadim Tudor si care sa respecte statutul. Corneliu Vadim Tudor, la fel ca oricare dintre noi, este trecator prin lumea asta si un presedinte de partid nu poate sa ramana in aceasta functie 100 de ani".
Probabil ca in acelasi registru s-ar fi exprimat si alti lideri peremisti ce au trecut prin gruparea politica impricinata: Codrin Stefanescu, Lucian Bolcas, Olguta Vasilescu, Daniela Buruiana, Anghel Stanciu, Dorel Onaca, Dan Claudiu Tanasescu etc.
Europarlamentarului Vadim Tudor ii va fi greu sa digere anihilarea sa politica pe plan intern. E cat se poate de firesc. De la acel zenit al carierei din anul 2000, cand a ajuns sa-si dispute finala cu Iliescu pentru jiltul de la Cotroceni, iar gruparea condusa de el sa adune 20 de procente in ambele camera ale Parlamentului, pana la aceasta abrupta demolare personala nu e o bagatela.
Cunoscut ca un om nestapanit, prin izbucnirile sale temperamentale cu caracter nationalist si xenofob, adept al retoricii dure si al atacurilor la persoana, CV. Tudor ramane consecvent cu sine insusi.
Aflam astfel ca papusarul din spatele recentei sale indepartari din fruntea partidului nu e nimeni altul decat eminenta cenusie a Partidului Conservator.
"In 2008, Dan Voiculescu mi-a propus sa fuzioneze PRM cu PC, sa ramana numele PC, eu sa fiu presedinte onorific, el sa fie presedinte executiv. Am refuzat. Dan Voiculescu e cu ambele picioare in puscarie, ar fi o eschiva colosala sa inghita un partid necorupt. Funar cocheta cu Voiculescu inainte si acum e pe fata", a declarat indignat Vadim, adaugand: "Funar vrea sa omoare PRM, cum a omorat si PUNR".
De-ar fi sa dam crezare scenariului propus, oare cum ar suna Partidul Conservator Romania Mare? Un acronim lung si complicat. Dar, de ce nu, cel putin teoretic, posibil.
