Un craiovean la Hollywood

In Arhivele Olteniei din 1923 gasim o relatare despre expozitia unui tanar pictor, I. Negulescu. Pare un anonim, la prima vedere, insa el a ajuns sa fie cunoscut sub numele de Jean Negulesco, omul care a lasat o amprenta vizibila asupra industriei de film de peste Ocean.

Sub stapanirea unei sugestii impuse din afara, sau chiar constienti de sine, spunea C.D. Fortunescu, unii artisti "se trudesc in perfecta sinceritate sa obtina efecte artistice printr'o simplificare de linii si printr'o uniformizare armonica de culori". Tanarul Negulescu facea parte din aceasta categorie. Craiovean la origini, nascut la finele lui februarie 1900, el izbutise "a realiza pe panza or carton ceeace sufletul sau de artist, intr'o pornire sincera, cauta dibuind. Dar nu este nici exclus sa gaseasca ceva pe aceasta cale. Cine stie? Poate, sa se descopere pe sine insusi. Deocamdata, pictorul se afla la rascruciul a doua drumuri, a doua influente: cea clasica si cea modernista, cu tendinta de emancipare de sub disciplina celei d'intai. Caci felul sau din urma de a jugravi este, socotesc, doar un stadiu, popasul actual al evolutiei acestui talent in mugurire".

Impulsul "George Enescu"

Din Jean Negulesco a ramas, in Craiova, doar o firma atarnand pe o cladire veche si o strada cu acest nume. Insa, cine era, cu adevarat, Jean Negulesco, in afara de pictorul tanar privit pe atunci cu scepticism, dar si cu o oarecare speranta?

Ioan Negulescu a studiat la Liceul "Carol I" din Craiova. Talentul sau pentru arta s-a aratat timpuriu, atunci cand, fiind cercetas voluntar in randurile Crucii Rosii din timpul Primului Razboi Mondial, a schitat un portret al lui George Enescu. Negulescu s-a hotarat sa devina pictor atunci cand compozitorul roman, caruia i-a placut desenul, l-a cumparat la un pret ridicat. Dupa acest episod, pictorul s-a indreptat spre studiile Scolii de Belle-Arte din Bucuresti, dar si spre cele ale Academiei Julien din Paris. Acolo a cunoscut persoane marcante ale epocii, precum Brancusi, Modigliani, Uttrillo, Picasso, Tristan Tzara, Alfred Jarry sau Jean Cocteau. Pentru a-si asigura existenta in frumosul, dar scumpul Paris, Negulescu muncea seara in restaurante, spaland vase, in timp ce ziua obisnuia sa copieze operele marilor maestri in muzee, lucrari pe care le vindea la preturi infime.

A fost si dansator profesionist al hotelului Negresco de pe Riviera franceza. Descoperind dragostea in Orasul Luminilor, in 1927 s-a casatorit cu o americanca si a plecat peste Ocean, unde a deschis o scoala de pictura pentru copii, continuand, totodata, si cu expozitiile sale, care s-au bucurat de un mare succes.

Dragostea s-a stins, insa, repede. In 1929 a divortat si s-a stabilit in California, pictand portretele marilor vedete, prima fiind Greta Garbo. Lumea filmului a inceput, atunci, sa se deschida pentru Jean Negulesco, numele cu care a decis sa-si semneze creatiile. A inceput sa scrie scenarii si a devenit asistent de regie. Primul scenariu, "Trei si o zi", a fost insa un esec total.

Filme si actori de exceptie

Ulterior, craioveanul a fost angajat la Paramount Pictures prin Frank Tuttle, pe postul de asistent de regie in studioul lui Barney Glazer. A lucrat la studiourile Universal si apoi la faimosul Warner Brothers, unde, intre 1945-1946, a facut patru filme. In 1948 s-a mutat la 20th Century Fox, unde a realizat pelicule precum "Lydia Bailey" (cu Errol Flynn), "Casa de la marginea drumului" (cu Richard Widmark, Ida Lupino), "Un barbat calare pe un delfin" (cu Sophia Loren), "Cum sa te mariti cu un milionar" (cu Marilyn Monroe), "Vin ploile" (cu Richard Burton) sau "Taticul cu picioare lungi" (cu Fred Astaire si Leslie Caron). Si titlurile pot continua la nesfarsit.

De-a lungul carierei sale, Jean Negulescu a facut aproape 40 de filme la Hollywood, intre anii 1931-1970, fiind unul dintre regizorii importanti ai cinematografiei americane. Pentru activitatea sa, a primit Crucea de Cavaler al Ordinului Regal de la Regele Paul al Greciei, pentru un film facut intr-una din insulele grecesti, si titlul de Comandor al Ordinului Artelor si Literelor din partea Ministerului Culturii din Franta.

Viata lui de om si cineast remarcabil s-a incheiat la respectabila varsta de 93 de ani, in Santa Margarita de Marbella (Spania), in urma unui atac de cord. ReintorcanduaEuro'ne in 1923, C.D. Fortunescu scria la finalul articolului sau: "Poate ca tanarul acesta simte pulsand in el fortele unui creator; e puiul de pasare care isi incearca sborul sau, cu gesturile eterne ale tuturor sburatoarelor. De ce nu am privi oare cu bunavointa asemenea incercari si timide si indrasnete, cand sborul acesta poate sa fie si al unui vultur?". Asa a si fost.