Ca orice om politic ambitios, Crin Antonescu are pretentii de respectabilitate. Ca orice om politic pur si simplu, foloseste toate instrumentele pentru a ajunge la oala cu smantana a puterii. Nimic nu mai conteaza in marsul spre Cotroceni, iar amintirile nu-l rascolesc. De ce ar face-o? Mustrari de constiinta ii trebuie sefului liberal?
Isi aduce aminte insa cu precizie, chiar daca opinia publica a uitat, o sedinta a Biroului Permanent din august 2006, cand, la propunerea sa, colegii au decis in unanimitate ca Monei Musca sa i se retraga sprijinul politic deoarece colaborase cu Securitatea, iar Delegatiei Permanente sa i se recomande excluderea doamnei in chestiune.
Unii colegi, ca Teodor Melescanu sau Gheorghe Flutur, au considerat ca trebuie asteptat verdictul CNSAS. Insa Crin Antonescu a fost de neoprit. Imbracase chilotii de lupta impotriva Securitatii. Iar de vreme ce Mona Musca a recunoscut ca a semnat un angajament, verdicul nu mai putea modifica nimic, spunea domnia sa, argumentand: "In PNL nu pot sta laolalta turnatori si turnati!".
... Si aici, acest text ar fi trebuit sa se incheie. Dar mai am ceva de carait: cum functioneaza mintea unui om care justifica prin interesul national combinatii de tipul celor asumate de Crin Antonescu? Ca daca-i asa, intre pozitiile exprimate de Andrei Marga si Zoe Petre, sustinatori ai aliantei cu Partidul Conservator, si convingerea lui George Becali ca poate minti linistit, daca o face in numele Domnului (propria marturisire, acum vreo zece ani) nu exista nicio diferenta.
Daca profesorul clujean sustine ca trecutul trebuie lasat sa doarma (ah!!!), fostul consilier prezidential al lui Emil Constantinescu a afirmat, intr-un interviu publicat de Romania Libera, ca vede mariajul PNL-PC ca pe "o alianta intre doua partide cu ideologii compatibile", si ca "se face o confuzie apeland la afecte, fiindca in acest caz e pur si simplu un calcul rational, de aritmetica".
Sa nu stie oare acesti doi intelectuali de marca faptul ca sursa unei bune bucati din actualitatea romaneasca este mostenirea comunista? Exclus! In principiu, au dreptate. Un popor care-si asuma viitorul cu tot ce poseda mai bun din punct de vedere intelectual are gleznele mai usoare daca gaseste taria sa nu se cramponeze de trecut.
Doar ca vorbim aici de Securitate. De prelungirea ei in societatea de dupa Revolutie, de victoria unui sistem care a permis accederea la putere a unor privilegiati ai comunismului, de la cultura la economie, fapt care a perturbat fatal principiul competitiei. Singurul de natura a ajuta o democratie sa se cladeasca pe valori.
Daca exista politicieni care se bazeaza pe uitare, pasul urmator nu ne va mai parea atat de respingator. Daca acceptam ca Securitatea a fost buna, si ne asezam cu ea la masa, legalizarea crimei si a heroinei nu ne vor provoca niciun frison. Iar victoria turnatorilor si a profitorilor acestei mandre ocupatii va fi deplina.