Guvernul va contesta la Curtea Constitutionala legea prin care se majoreaza salariile profesorilor, dar asta nu va sterge cu buretele tabloul in care Cristian Mihai Adomnitei, membru al guvernului, a mancat maro, apoi a ridicat labuta si s-a cerut afara.
Si ar fi trebuit sa plece in secunda doi dupa ce-a ridicat-o, pentru ca se cheama ca nu a respectat politica guvernului - va amintiti povestea cu Vasile Blaga, care a refuzat sa semneze ordonanta de amanare a euroalegerilor?
Daca ar avea un dram de minte, ceea ce devine tot mai indoielnic, Calin Popescu Tariceanu si-ar lua agenda, ar face-o bucati si ar chema sindicatele din educatie la negocieri. Nu despre salarii, ci despre o reforma profunda a sistemului. Deci, si despre salarii.
In primul rand le-ar spune dascalilor ca soarta a facut ca el sa fie multimilionar in euro, iar ei niste slujbasi la tabla, responsabili cu asezarea mintii copiilor intr-o formula a succesului. Si ca pricepe cum e sa visezi o clipa la cresterea venitului cu 50 la suta, iar in fractiunea de secunda urmatoare sa-ti vezi sperantele spulberate.
Apoi si-ar sufleca manecile, ar chema niste sandviciuri cu rechin si s-ar aseza gospodareste pe treaba. Prima intrebare: cat munciti voi, copii?
A doua intrebare: cata materie exista in programe numai pentru a nu-si pierde niste oameni catedrele? A treia intrebare: sunteti de acord sa fiti platiti in functie de performanta, intelegand prin asta nu elevi la olimpiada, ci locul rusinos pe care se afla Romania in topul nivelului de cunostinte minime ale elevilor din UE?
A patra intrebare: sunteti de acord sa fiti evaluati la sange, iar daca nu treceti baremul sa treceti pe tusa? A cincea intrebare: vreti sa munciti?
Iar dascalii si-ar sufleca si ei manecile, ar chema sandviciurile cu pateu, si ar pune si ei niste probleme. Prima intrebare: chiar pricepeti ce inseamna sa declari invatamantul prioritate nationala? A doua intrebare: chiar vreti sa ridicati nivelul cunostintelor elevilor? A treia intrebare: vreti sa depolitizati educatia si sa nu mai incurajati sistemul de pile? A patra intrebare: sunteti de acord sa ne platiti in functie de performanta? A cincea intrebare: vreti sa munciti?
Iar la capatul zilelor de discutii, cu fruntile pline de riduri, incaruntiti si plini de sudoare, dar, vorba poetului, cu-o oboseala fericita in pasi, decisi sa nu lase sa patrunda nici o farama de minciuna printre ei, oamenii ar pune pe hartie raspunsurile.
Si s-ar angaja sa-si respecte promisiunile de-a face totul pentru a nu crea generatii tot mai tampite de copii. Si generatii tot mai frustrate de dascali. Si generatii tot mai nesimtite de guvernanti. Si generatii tot mai caraitoare de comentatori.
A sasea intrebare: dar halatu'?
Cristian Mihai Chis