Cand ne-ar putea da rusii tezaurul inapoi?

In contextul vizitei ministrului de Externe Cristian Diaconescu la Moscova, dar si a "dialogului" recent dintre Romania si Rusia pe tema gazului, ma gandeam ce mai face tezaurul Romaniei?

Mai traieste, daca traieste bine, cum ii e, in general, dupa 93 de ani de vietuire printre rusi.

Dupa oferta de nerefuzat plagiata de Putin din "Nasul", cand liderul de la Kremlin a reusit sa concentreze intr-o singura privire glaciala si moarta esenta Rusiei de calcatoare pe cadavre, mi-am amintit, pe langa tezaur, si de conductele intregi de gaze si petrol cu destinatia Rusia de pe vremea lui Ceausescu.

Ironia sortii, poate acelasi gaz pe care acum il cumparam la cel mai ridicat pret din intreaga Europa... Ironia sortii, cum spuneam.

Trimiterea tezaurului in Rusia in 1916-1917 ramane, poate, cel mai bun exemplu de naivitate, ca sa fiu "politically correct", politica ce nu cred ca are echivalent in peste 2.000 de ani de istorie. Asta mai ales cand situatia interna a Rusiei era, pe atunci, deplorabila - revolutia bolsevica din octombrie 1917 -, si, poate cel mai important, se stia caracterul rusilor - nu dau nimic inapoi niciodata si nu isi respecta angajamentele.

Ce nu poate nici intr-o mie de ani sa fie argumentul solid al acestei hotarari este relatia de rudenie dintre casa regala a Romaniei si cea a tarului Rusiei.

Ma intreb cat de tare tremurau picioarele clasei politice romanesti de atunci la gandul saraciei daca a fost in stare sa trimita, intre 12 si 14 decembrie 1916, in gara Iasi, 17 vagoane incarcare cu 1.738 casete, in care se afla depozitat aurul BNR, detinut sub forma de lingouri si monede diverse in valoare totala de 314.580.456,84 lei aur.

La acestea s-au mai adaugat doua casete, continand bijuteriile Reginei Maria, evaluate la 7.000.000 lei aur. La terminarea operatiunilor de incarcare s-a semnat un protocol in trei exemplare, cate unul pentru partea rusa, Ministerul de Finante roman si Banca Nationala.

Desi se reusise stabilizarea frontului in Moldova, responsabilii politici romani erau ingrijorati in continuare de posibilitatea spargerii frontului de catre armatele germane si de infrangerea definitiva a tarii.

La 18 iulie 1917, Consiliul de Ministri hotara, la propunerea lui Nicolae Titulescu, atunci ministru de Finante, stramutarea sediului si avutului Bancii Nationale in Rusia.

S-au facut pregatiri pentru transportarea valorilor BNR in Rusia, precum si a celor apartinand Casei de Depuneri si altor institutii publice si particulare. Incarcarea trenului care avea sa contina noul transport s-a facut in perioada 23 - 27 iulie 1917, in seara aceleiasi zile pornindu-se spre Rusia.

Trenul avea 24 de vagoane, din care trei vagoane reprezentau valorile Bancii Nationale, cu o valoare declarata de 1.594.836.721,09 lei, dintre care aur efectiv in valoare de 574.523,57 lei, arhiva evaluata la 500.000 lei, iar restul reprezentand titluri, efecte, depozite si alte valori.

Valorile Casei de Depuneri ocupau 21 de vagoane, respectiv 1.661 de casete, al caror continut era estimat la circa 7,5 miliarde lei. Trenul a ajuns la Moscova la 3 august 1917. Cat inseamna azi cele 7,5 miliarde lei/aur de acum 93 de ani? Cu siguranta, de zeci de ori mai mult, fara a mai vorbi de documente ale maresalului Antonescu si bijuterii unice, cu valoare greu de calculat.

Romania nu este singura tara care, sub presiunile ocupatiei naziste din primul razboi mondial, si-a trimis tezaurul in vizita. Guvernul Romaniei a facilitat imbarcarea tezaurului Bancii Poloniei constand din: 1261 de lazi cu aur in greutate de 82.403 kg ce au fost depozitate pe un vas comercial in portul Constanta.

Vasul a plecat imediat la 13 septembrie 1939 spre Occident fiind, pe traseul din Marea Neagra pana la Bosfor, escortat si protejat de nave militare ale marinei Romaniei impotriva unor posibile interceptii de submarine ale URSS prezente in zona in acest scop.

A doua parte a tezaurului, cu un continut de 51 de casete totalizand: 3.057.450 kg, au fost depozitate la Banca Nationala a Romaniei. Aceste casete au fost restituite Poloniei la 17 septembrie 1947; cu acest prilej al predarii casetelor reprezentantul Bancii Poloniei a declarat ca: "nu are de formulat nici o pretentie de nici un fel la depozitul predat de Banca Nationala a Romaniei". Singura diferenta ar fi ca Polonia si-a primit tezaurul inapoi...

Ce oferta de nerefuzat ar putea face Rusia Romaniei in legatura cu tezaurul? Renuntarea la relatiile diplomatice cu americanii si revenirea sub influenta sovietica sau renuntarea la teritoriu... Ce ar fi suficient de atractiv pentru rusi? Raspunsul real este nimic pentru ca tezaurul Romaniei este un drept ce nu poate fi ofertat pentru ca deja exista.

Ar trebui oare ca obiectivele actualului Guvern PSD-PD-L privind recuperarea tezaurului sa ne dea oaresce sperante? "Actiunea pentru recuperarea Tezaurului de la Moscova va constitui o prioritate a politicii externe romanesti, potrivit programului de guvernare, alaturi de implementarea unui calendar clar de retragere graduala din teatrele de operatii si de depasirea, pe termen scurt, a monitorizarii postaderare.

Politica Externa a Romaniei este al 25-lea dintre cele 29 de capitole ale programului de guvernare, fiind structurat pe 8 obiective de guvernare si 11 directii de actiune, in cadrul fiecareia fiind mentionate metode de obtinere a rezultatelor propuse", se arata in programul de guvernare.

Alaturi de consolidarea rolului Romaniei in UE ca membru activ si influent, sustinerea integrarii Republicii Moldova in UE pe baza principiilor democratice de tip european, promovarea parteneriatelor strategice si a parteneriatelor de cooperare ale Romaniei in plan bilateral si multilateral, promovarea intereselor de securitate ale statului roman, promovarea intereselor economice si comerciale ale statului roman si ale firmelor romanesti, serviciul consular functional si de calitate in interesul cetateanului roman si de promovarea imaginii Romaniei in strainatate, colitia stimulata de Traian Basescu promite si reconfigurarea si consolidarea profilului regional al Romaniei.

Inainte de orice puseu de nationalism, sa ne amintim ca actualul sef al MAE, Cristian Diaconescu, a negociat cu Rusia inapoierea tezaurului pe durata mandatului de secretar de stat la Externe.

Daca a fost fentata atunci Romania de rusi, care au reusit din nou sa-si impuna autoritatea in fata partii romane, nu poate spune decat rezultatul: tezaurul este inca vitregit.

Asadar, Cristian Diaconescu nu este strain de aceasta problema, iar daca atunci nu s-a reusit nimic, este clar ca trebuie schimbata strategia sau trimisi alt oameni, altfel ne invartim din nou in jurul promisiunilor fara acoperire

In totii anii de cand tezaurul este plecat in vizita pe taramuri rusesti, au fost voci care au spus ca o parte din tezaur a fost recuperata de la rusi pe vremea lui Carol al II lea, pe cand ministru de Externe era Titulescu. Evident, pentru ca vorbim de rusi, nu am primit inapoi aur ci, printre altele, ramasitele pamantesti ale lui Dimitrie Cantemir.

Un alt zvon a fost ca in 2004 a exista o oferta "privata" rusa de retrocedare a 93,4 tone aur. Ceva mai real este ca in 2007 Mugur Isarescu i-a prezentat lui Traian Basescu un document privind tezaurul: "Acesta este dosarul tezaurului de la Moscova. Este dovada peremptorie ca este (tezaurul n.r.) la ei".

Tot adevarat este si ca au existat doua transe de restituire partiala: in 1935, in contextul reluarii relatiilor diplomatice intre Moscova si Bucuresti, partea sovietica a restituit cateva documente de arhiva, hrisoave, documente vechi, planuri de mosii, acte de proprietate, titluri de renta si registre. La 11 iunie 1956, N.S. Hrusciov a regizat un spectacol propagandistic, in ideea "trainicei prietenii romano-sovietice", Consiliul de Ministri al U.R.S.S. hotarand "sa transfere guvernului Republicii Populare Romane un bogat tezaur istoric".

Valorile restituite reprezentau doar 33 kg de aur, 690 kg de argint, 1350 de picturi, gravuri si desene, dintre care 120 au fost tablorile originale ale lui Nicolae Grigorescu. Soarta celor peste 90 de tone de aur ramane in continuare o necunoscuta, oficialii rusi evitand sa vorbeasca despre acest subiect.

Ce s-a ales de tezaur, daca mai exista sau nu, doar liderii stiu. Ai Rusiei si poate si ai Romaniei. De bun simt ar fi, si asta ne dorim de 93 de ani, sa-l primim inapoi.

Pe de alta parte, cand arunc un ochi in ograda corupta a Romaniei, ma gandesc daca nu cumva, in caz ca mai traieste, tezaurul Romaniei nu este mai in siguranta la rusi...