Ziare.com

Interviu Cristian Gatu: Nepasarea fata de sport e o crima

   

Interviu Cristian Gatu: Nepasarea fata de sport e o crima
Cristian Gatu, presedintele Federatiei Romane de Handbal, marturiseste intr-un interviu ca nepasarea generala fata de sport echivaleaza cu o crima la adresa sanatatii romanilor. Acesta a mai povestit despre tarile prin care a calatorit si si-a amintit de momentele placute petrecute in tinerete alaturi de colegii sai.

- Putina lume stie ca familia dvs. isi are radacinile in Macedonia. Povestiti-ne intamplarile din 2009, atunci cand ati reusit sa vedeti, pentru prima oara, satul din care a plecat catre Romania, in 1925, Petre Gatos, tatal dvs.

- S-a intamplat cu ocazia Campionatului European de handbal feminin, eram la Skopje, si am profitat de o zi libera de concurs. Am solicitat sprijinul unui organizator, care era si translator al delegatiei noastre, iar in ziua respectiva ne-am deplasat acolo. A fost un moment emotionant, insa, din nefericire, n-am descoperit prea multe lucruri - trecusera multi ani de atunci, multe generatii, si nimeni nu-si amintea despre familia mea.

Ca o paranteza, Nize Pole este un sat de munte deosebit, cu case foarte frumoase, multe din ele chiar moderne. La finalul vizitei am cunoscut cea mai batrana femeie din sat, cu care, vorbind intr-un dialect aroman - pe care nu l-am uitat din copilarie - am stabilit niste contacte viitoare.

Surpriza! Peste cateva zile, cand am ajuns la Bucuresti, am primit un telefon de la o verisoara de-a mea mai indepartata, necunoscuta pana atunci, si care locuieste in Elvetia. A functionat foarte bine acest lant al transmisiilor afective - pana la urma ne-am intalnit la Bucuresti, unde am reusit sa conturam arborele genealogic al familiei noastre si pe baza caruia am avut posibilitatea sa contactez mai multe rude.

- Ce tari ati vizitat pana acum, ca persoana privata, si care sunt preferatele dvs.?

- N-am avut parte de prea multe vacante pentru ca munca asta continua pe taramul handbalului nu mi-a oferit multe zile libere. Imi aduc aminte cu placere de un concediu la Nurnberg, pe care l-am facut cu unul din cei mai buni prieteni ai mei, Roland Gunes, fost jucator in echipa nationala, stabilit in Germania. Imi aduc aminte si de perioada de 5 ani cat am stat, cu contract, in Italia.

- Sa intelegem ca va petreceti vacantele in tara?

- Imi fac vacantele mai mult la munca, din pacate. E adevarat ca am mai multa libertate de miscare, dar o consum alergand sa adun bani pentru federatia de handbal.

- Cati fini mai aveti? La un moment dat erau aproape 50. Le mai stiti numarul?

- Acum sunt 51, ca am mai botezat intre timp. Sunt raspanditi pe cinci continente, iar cand am implinit 60 de ani, i-am invitat pe toti la mine - cu sotii, cu copii, cu nepoti - doar 3 au lipsit.

- Apropos de nasit, cine-i cu initiativa si cu organizarea, dvs. sau sotia, doamna Tamara?

- Pai nasitul asta e o chestiune frumoasa, afectiva, eu sunt un tip ceva mai sufletist, desi cei din zodia Leului nu-s chiar asa sentimentali. Probabil ca eu am dat doar tonul, restul a venit de la sine.

- La baieti am fost de patru ori campioni mondiali. Ati afirmat intr-un interviu ca Romania poate reveni acolo, sus. Care sunt argumentele dvs?

- Argumentul principal este evolutia noii echipe nationale de la ultimul meci de calificare cu Rusia, cand am reusit o performanta pe care eu n-am mai vazut-o de foarte mult timp. Baietii au fost concentrati din primul minut si pana cu cinci minute dupa terminarea jocului. Cred ca asta este si explicatia unor esecuri, atat in handbalul masculin cat si in cel feminin - mai mult, in tot sportul romanesc. Caderile astea psihologice sunt alimentate de lipsa de concentrare si atentie, dar si de lipsa dorintei de a invinge.

- Mai tineti legatura cu fostii colegi din nationala de handbal a Romaniei? Ce mai stiti despre ei?

- Permanent. Tocmai ti-am povestit despre unul din ei. Vorbesc cu toti ceilalti mai tot timpul la telefon. Mai mult, chiar am contribuit la organizarea unui festival al handbalului romanesc in care i-am adus impreuna pe toti campionii mondiali, baieti si fete. A fost emotionant. Atunci am realizat in ce familie frumoasa - handbalul - am crescut si m-am educat ca om.

- Citeam intr-un interviu ca pe vremea dvs. handbalistii de la Steaua ii cam bateau la fotbal pe fotbalistii de la Steaua. Povestiti-ne mai multe, va rog.

- A doua pasiune a majoritatii handbalistilor este fotbalul. Ca sa elimine rutina jocului de handbal, toate antrenamentele noastre incepeau si se terminau cu jocuri de fotbal. Fiind jucatori la Steaua, indiferent de ramura sportiva in care activam, faceam parte dintr-o familie mare si frumoasa. S-a inchegat intre noi o relatie atat de stransa, incat handbalistii mergeau sa sustina hocheistii, hocheistii sustineau baschetbalistii, iar cand boxa Alec Nastac eram cu totii acolo. Evident ca mergeam cu totii sa sustinem echipa de fotbal.

Pe vremea aia handbalul se juca afara, pe zgura sau pe bitum. I-am prins odata, la o provocare, pe bitum, si i-am batut rau de tot. Jucau Constantin, Voinescu, era una din echipele de aur pe care le-a avut Steaua de-a lungul timpului. Au vrut o revansa, au zis ca i-a incomodat asfaltul si ne-am dat intalnire pe terenul mare. S-au simtit in largul lor acolo si tot i-am batut cu 4-2! Iti dai seama cat ii mai tachinam dupa intamplarea asta.

- Care este calitatea cu care va mandriti cel mai mult?

- Nu am prea multe calitati, dar sunt iertator - in contradictie cu ce spune zodia Leului - si imi place sa muncesc.

- Cine este persoana de la care ati invatat cel mai mult?

- Cu exceptia familiei mele, am "furat" de la toti ce am considerat ca este bun pentru mine.

- Domnule Gatu, sunt suficiente orele de sport din programa scolara?

- Discutam de o singura ora de sport, iar ora asta singura va genera, din pacate, viitoare generatii bolnave fizic. Eu ma uit cu foarte multa mandrie la olimpicii romani, care castiga medalii la olimpiadele scolare. Din pacate, marea lor majoritate sunt palizi, au artroze, scolioze si asa mai departe. Asta se datoreaza absentei miscarii si a educatiei fizice - si nu vorbesc aici despre sportul de performanta. Nu degeaba se spune ca mintea sanatoasa trebuie sa stea intr-un corp sanatos.

Este cea mai mare crima care se intampla in societatea romaneasca, iar ca dovada am un studiu numit "Starea sanatatii natiunii", realizat cu studentii de la Facultatea Militara de Educatie Fizica, in 1995. Din informatiile culese in spitale si centre de recrutare si pe baza a peste 48.000 de interviuri realizate peste tot in tara, comisia de centralizare a datelor a oferit rezultatul: la nivelul anului 1995, peste 61% din populatia Romaniei era bolnava din punct de vedere fizic.

Am comunicat concluziile studiului conducerii Romaniei din acea perioada. Nu stiu daca s-a citit macar, n-am primit niciun raspuns, nu s-a miscat nimic. Pe baza acelui procent, Romania era pe locul 3, dar nu in Europa, ci in Africa.

Vezi, de aia ma intorc tot timpul la motivul pentru care militez pentru miscare si pentru cresterea numarului orelor de sport din programa scolara! Intreb retoric: crede, oare, cineva ca din 1995 si pana astazi, dupa 15 ani, procentul asta de 61% a scazut cumva?

Agentia Zodiac Travel

www.zodiac-travel.ro


Marti, 03 August 2010, ora 10:15
Sursa: Ziare.com

Articol citit de 1255 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
 
Nu exista comentarii postate de utilizatori.