Ziare.com

Cristian Mungiu, despre prapadul nepedepsit si spaima de viitor. "Supravietuirea in Romania depinde de sansa" Interviu I

de Ioana Ene Dogioiu, Senior editor
Vineri, 29 Iulie 2016, ora 07:05

   

Cristian Mungiu, despre prapadul nepedepsit si spaima de viitor. "Supravietuirea in Romania depinde de sansa" Interviu I
Asteptam sa aflam daca pentru statul roman si oficialii lui cinematografia este sau nu o prioritate, ca pana acum n-a fost vreodata, cu toate succesele din ultimii 10 ani, afirma regizorul Cristian Mungiu.

Potrivit acestuia, la noi, motorul majoritatii deciziilor publice este interesul personal, decidentii iau masuri socotind in primul rand daca prin ce hotarasc isi creeaza lor un avantaj concret si imediat, altfel nu misca nimic.

Intr-un interviu in exclusivitate pentru Ziare.com, Cristian Mungiu a vorbit despre jaful pentru care nimeni nu raspunde si care are consecinte extrem de grave: "Cinematografele au fost instrainate fara rusine de tot felul de hoti, nu mai ai unde sa proiectezi filmele pe care le produci, dar si, mai grav, odata cu disparitia pentru o perioada asa de lunga a salilor, a disparut si obinuinta de a vedea filme la cinematograf, in oras."

Cristian Mungiu nu viseaza la un Oscar, care "nu este o recunoastere superioara valorica. (...) Fiecare moment in care vreun spectator de al meu s-a simtit emotionat in sala de cinema, a simtit ca i-am comunicat, ca i-am relevat ceva important, ca i-am provocat un gand, este nepretuit."

Cum va alegeti subiectul unui film, de unde se aprinde scanteia?

Nu e un mecanism foarte rational sau previzibil, in cazul meu. In principiu, la un moment dat simti ca ceva te atrage, ca te intereseaza ceva la o poveste, la un subiect, te preocupa ceva, observi ceva care te intriga, te fascineaza sau ti se pare atat de important si interesant ca simti nevoia sa povestesti si altora pentru ca identifici un sens acolo.

Evident, din toate lucrurile care te intereseaza la un moment dat, putine au si potential sa se transforme intr-un film, pentru ca un film implica o structura si niste rigori destul de precise.

De exemplu, "Bacalaureat" de unde a pornit?

Au fost mai multe puncte de plecare. Fundalul a fost dat de preocuparea mea legata de parenting, de tipul de educatie potrivit pentru un copil in Romania de astazi, de raportul intre modelul de actiune si decizie pe care il practicam noi ca adulti si discursul etic pe care il tinem copiilor.

Insa, totodata, un punct important de plecare pentru Bacalaureat vine si din dorinta de a vorbi despre varsta, imbatranire, despre distanta mare intre proiectiile despre viata ta facute la 20 de ani si realitatea din teren, cand te apropii de 50.

Si vorbind despre asta, ajungi sa vorbesti despre familie, despre relatii sociale, despre alegeri, despre valori, despre adevar si fatarnicie.

Asa ca n-am pornit la drum cu ideea sa fac un film doar sau in principal despre compromis si coruptie. Cu atat mai ridicol este reprosul ca daca tot voiam sa vorbesc despre asta, trebuia sa atac tema marii coruptii.

Eu nu sunt jurnalist, sunt cineast, nu am datoria si nu trebuie sa atac vreo tema in vreun fel anume si, in general, ma intereseaza intotdeauna perspectiva individuala asupra faptelor, nu sa fac cronici sociale.

Ei, si peste tot acest fundal pregatitor, am decis sa fac filmul in ziua in care recitind vechi articole de ziare sistematizate pe tematici am avut o revelatie ca as putea crea niste legaturi cauzale si narative intre anumite intamplari aparent fara legatura.

Insa toata aceasta lunga explicatie despre felul in care apare scanteia e complet post-factum, nu te ajuta deloc cand trebuie sa o iei de la capat pentru un nou proiect, nu e un mecanism de sondare si stimulare a creativitatii, ci e o descriere a felului in care constati ca s-au intamplat lucrurile data trecuta. E ca la disectia unui cadavru: vezi cum e alcatuit, dar nu te ajuta ca sa creezi ceva viu, acolo procesul e mult mai magic.

Vorbeati de preocuparile de parinte. Ca tata, va ingrijoreaza viitorul copiilor dvs in Romania? Ii cresteti pentru Romania sau pentru plecare?

Ma ingrijoreaza viitorul in general si cum ar putea sa nu te ingrijoreze cand vezi ce se intampla astazi? Vestile publice au astazi un caracter destul de alarmant, iar peisajul e mai degraba sumbru.

Romania in sine are un caracter destul de ambivalent astazi in aceasta ecuatie a spaimei de viitor. Pe de o parte, faptul ca suntem la periferia lumii (occidentale, cel putin) devine, paradoxal, un avantaj. Pe de alta parte, pare ca supravietuirea in Romania depinde, totodata, in cea mai mare masura, de sansa.

Sa te fereasca Dumnezeu sa fii intr-o situatie de urgenta in care depinzi de autoritati, de proceduri sau de solidaritatea celorlalti!

Eu copiilor incerc sa le ofer cat mai multa varietate in instruire, insa nu m-as lauda ca am vreun plan clar in ce ii priveste si nici nu cred ca am dreptul sa hotarasc in numele lor sau macar ca as putea sti mai bine decat ei ce li se potriveste.

"Bacalaureat" reia, in alt registru desigur, tema primului dvs film, "Occident"- obsesia emigratiei. Pare ca suntem intr-un cerc vicios, ca repetam ciclic experiente. Cum credeti dvs ca poate fi spart acest cerc vicios?

Nu stiu daca poate fi inversata aceasta tendinta cata vreme oferta de trai cu tot ce implica ea nu va deveni mai atragatoare in Romania. E cumva natural ca fiecare sa-si caute cel mai bun loc in viata, in functie de ce posibilitati are si judecand avantajele si dezavantajele.

Mie perspectiva din "Bacalaureat" mi se pare mult mai trista decat cea din "Occident", pentru ca apartine unui parinte si pentru ca vine 20 de ani mai tarziu dupa momentul la care consideram ca emigrarea tine de mirajul Occidentului generat de iesirea din comunism.

Noi avem tendinta in Romania sa ne crestem copiii cu gandul ca ne vor fi alaturi la batranete si cred ca niciunui parinte nu-i vine usor sa-si indemne copilul sa mearga in Australia sau Canada. Mi se pare o optiune destul de tragica pentru ca odata ce pui un ocean intre tine si copii se pierde ceva din ideea de familie.

Considerati ca cinematografia romaneasca, de mare succes pe plan international, ar trebui sa primeasca mai mult sprijin din partea statului roman?

In primul rand, tot asteptam sa aflam daca pentru statul roman si oficialii lui cinematografia este sau nu o prioritate, ca pana acum n-a fost vreodata, cu toate succesele din ultimii 10 ani.

Mai departe, am astepta niste masuri foarte concrete, in special legate de sali. In ultimii 25 de ani, cinematografele au fost instrainate fara rusine de tot felul de hoti, ca parte a mitei electorale sau pur si simplu ca afaceri in favoarea grupurilor aflate la putere, iar rezultatul a fost nu doar ca nu mai ai unde sa proiectezi filmele pe care le produci, dar si, mai grav, ca odata cu disparitia pentru o perioada asa de lunga a salilor a disparut si obinuinta de a vedea filme la cinematograf, in oras.

Nu e nimeni in puscarie pentru jaful asta si nu se ingrijoreaza nimeni prea tare de acest prapad. Deci asteptam ceva foarte concret: statul, asa cum a fost posibil in Croatia de exemplu, sa ia initiativa, sa gaseasca fonduri si solutia de a reface un sistem rezonabil de sali, devreme ce si-a batut joc de cele pe care le-a avut in grija.

Din pacate, solutia nu poate fi privata pentru ca exploatarea cinematografica a filmelor nationale e foarte dificila pentru toate tarile cu populatie mica, aceste filme nu pot supravietui pe baze strict economice. Sustinerea cinematografiei face parte dintr-un efort pe care unele state, precum Franta, dar si Cehia, Polonia sau Croatia, inteleg sa-l faca tocmai din mandria nationala, ca semn de respect pentru cultura si creativitatea lor.

La noi, motorul majoritatii deciziilor publice este interesul personal, decidentii iau masuri socotind in primul rand daca prin ce hotarasc isi creeaza lor un avantaj concret si imediat, altfel nu misca nimic.

Exista vreun vis, vreun ideal pe care sperati sa-l atingeti in cariera? Poate un premiu Oscar...

Am avut sansa sa obtin cea mai respectata recunostere publica pe care puteam s-o primesc pentru genul de cinema pe care il practic. Oscarul nu este o recunoastere superioara valorica, ci un premiu care se acorda in alta cultura pentru un cu totul alt fel de a face cinema.

Noi nu facem parte din acea industrie de cinema in care succesul se exprima in incasari, iar un premiu Oscar m-ar bucura doar daca ar recompensa genul de cinema pe care il practic.

Care a fost cea mai mare satisfactie, momentul pe care il considerati de varf al carierei dvs de pana acum?

Fiecare moment in care vreun spectator de al meu s-a simtit emotionat in sala de cinema, a simtit ca i-am comunicat, ca i-am relevat ceva important, ca i-am provocat un gand, este nepretuit.

Cititi luni dimineata pe Ziare.com a doua parte a interviului in exclusivitate cu Cristian Mungiu, despre problemele societatii romanesti, felul in care a "stricat" imaginea Romaniei, mandria de a fi roman si ipocrizie: "traim putin cu nostalgia filmelor de propaganda din perioada comunista, cand ne tinea Sergiu Nicolaescu lectii de istorie de pe cal despre cum a prosperat 'apusenimea' pentru ca ne-a avut pe noi pavaza.

(...) De fapt, noi suntem destul de fatarnici: ne bucuram pe ascuns ca s-au mai imputinat cersetorii de pe la noi, insa, in acelasi timp, desi le-am pasat lor problema, am vrea sa avem si respectul lor, cum ar veni".


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 4170 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
3 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Doar cinematografie pentru TV se mai renteaza.Cinematografia de sala

....nu e rentabila, s-a dus viata de boem !
TV-ul ia dat lovitura de gratie.

 

As zice ca a cam trecut vremea salilor de cinematograf de cand pe

ecranul computerului sau al televizorului poti vedea ce film doresti la un pret cam la fel de mare ca si cel de intrarea in sala de cinema!

 

Cinematografe si filme 3D

De obicei oamenii merg la cinematograf pentru a experimenta ceea ce nu pot vedea la televizor: filmele 3D.

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor