Explorarea Bucurestiului uitat. Interviu cu tanarul care a gasit buncarul lui Ceausescu de sub Opera

Sub Opera Romana e un buncar imens, in care intra cateva sute de persoane, acum inundat, dar care a fost renovat dupa Revolutie. Stim asta datorita unui grup de tineri care se ocupa cu exploratul locurilor neconventionale de langa noi, de care nu avem habar.

Alex Iacob si grupul sau vad cladiri inalte si se urca pe ele sa fotografieze orasul, fara ca proprietarii sa stie. Intr-un interviu pentru Ziare.com, Iacob dezvaluie ca uneori e vorba de cladiri parasite, fabrici abandonate, hale industriale, subsoluri inundate sau buncare construite de Ceausescu ca sa poata fugi la nevoie.

Alex Iacob nu vrea sa ceara voie. Ca sa ajunga pe turnul IFMA, unde se testeaza lifturile, a sarit garduri si a urcat prin exterior pana la o gaura din zid, la etajul 2. Recompensa? "Fantastic, ramai fara cuvinte daca vezi privelistea. Vezi Gara de Nord, pasajul Basarab. Cand fotografiezi, cu o expunere mai lunga, toate strazile par pline de lava luminoasa, care curge", spune tanarul.

Cand ai inceput sa patrunzi prin cladiri parasite sau incuiate?

M-am apucat din liceu, in urma cu 5 ani, cu colegii si prietenii mei de la liceul Tonitza. Cred ca am avut putin noroc, erau oameni deschisi care voiau sa experimenteze. Ma plimbam prin oras, prin clasa a X-a, a XI-a, si gaseam tot felul de ruine, voiam sa gasim locuri cat mai neconventionale, pentru a bea, a discuta. Ne curgea adrenalina prin vene. Cautam sa iesim din rutina zilnica de la liceu.

Mai tii minte prima casa?

Prima casa vizitata a fost Hanul Gabroveni, care acum are alta infatisare. Cand am fost eu acum vreo 5-6 ani, era o ruina, am urcat pana la ultimul etaj pe care se putea urca. Scarile erau gata sa cada, multe caramizi cazute. Beciul trecea pe sub Lipscani, am intrat si acolo, printr-o gaura din zid, era si un pat acolo.

Am dat si de multi homelesi. In aceeasi zi am explorat si buncarul de sub Opera, unde e un labirint intreg, e un buncar antiatomic construit in perioada comunista, sub Ceausescu. Eu aveam o pasiune in liceu, voiam sa descopar catacombele Bucurestiului.

Sunt retele de tuneluri facute de Ceausescu pentru a evada in caz de revolutie. Am fost in mai multe. Stateam vreo trei ore, pana ne plictiseam, beam o bere, exploram tot ce se putea. Si hotelul Radisson are buncar, si Athenee Palace are buncar, Ateneul are un buncar imens. Sub Casa Scanteii e un alt buncar. Orice cladire facuta in perioada comunista are un buncar sub ea.

La Opera, buncarul se intinde pana sub statuia lui George Enescu, din fata. In buncarul de sub Opera voiam sa vedem daca exista vreo cale de intrare spre Academia Militara. Era un labirint inchis, plin de camarute si toalete, dar se vede ca cineva a avut grija, pentru ca buncarul e restaurat, toaletele au termopane si sunt varuite. Acum este ingradit acolo.

Am mai intrat ulterior, cred ca se inunda tot mai mult. Daca acum 5-6 ani, imi ajungea apa pana la glezna, acum 2 ani apa trecea de genunchi. Cateva sute de oameni ar intra acolo. Se intinde pe sub toata gradina din fata Operei, aproape de Dambovita.

Cum a evoluat pasiunea voastra?

La inceput nu faceam fotografii. Era pentru distractie, ne strecuram tiptil, sa nu ne prinda, nu mituiam paznicii. Ulterior, am facut rost de un aparat compact, dat de tatal meu, si am inceput sa fac fotografii, poze, ca sa le ofer si altora aceste locuri. Imi placea ineditul.

Asa a luat nastere si blogul meu (Reptilianul - n.red.). Treptat am intalnit prieteni care m-au putut ajuta si am facut rost de un aparat DSLR si am inceput sa fac poze mai bine. La inceput eram vreo 4, acum suntem mai multi, vreo 10 oameni. Nu ne intalnim toti sa mergem undeva, nici nu e ok. Unii sunt cu panoramele, se urca pe cladiri, altii sunt cu partea psihologica, vor explorari urbane.

Uneori e periculos, eu am cazut un etaj intr-un hotel abandonat, in hotel Tranzit, care e pe undeva pe langa Piata Natiunilor Unite. Voiam sa ma urc prin spate si am mers tiptil, m-am catarat pe niste grinzi, s-a rupt o grinda si am cazut vreo 3 metri.

Se mai intampla, am avut mare noroc, au fost situatii cand de Revelion ma urcam pe un acoperis de-a busilea, pentru ca tabla era plina de polei si era pericolul sa cazi direct in Calea Victoriei.

Autoritatile iti urmaresc blogul?

Mai demult am cautat IP-urile calculatoarelor celor care imi urmaresc blogul. Vreo doua erau din Ministerul Apararii. E normal, in arhiva mea de pe blog exista si cladiri care probabil sunt obiective strategice. Unele au fost banci, sau au fost institutii importante, cum e cladirea Romtelecom - nu Palatul Telefoanelor, ci cladirea de langa, care acum e abandonata.

De multe ori, trebuia sa ne ascundem de paznici. Cu politia nu am avut tangente decat de vreo doua ori. Cu un prieten am vrut sa urcam pe o cladire de langa Cercul Militar, dincolo de hotel Bulevard. Am ajuns la ultimul balcon, era un balcon ghena, am facut o panorama de acolo, una din cele mai frumoase panorame care exista spre Centrul Vechi, si un amic a vrut sa incerce si o usa, ca sa ajungem pe acoperis.

A iesit un tip, era de fapt locuinta lui, ne-am cerut scuze, i-am explicat, am coborat si jos paznicul blocului ne-a oprit, primise o reclamatie de la o femeie. Am asteptat-o si pe ea, a venit, a zis ca am incercat sa ii violam spatiul si au chemat poitia. Au venit doi politisti, ne-au controlat, nu aveam nimic, doar aparatele foto, am plecat impreuna si ei ne-au zis: "Bai, baieti, aveti si voi grija cand va mai suiti sus acolo, ca sunt multi nebuni".

Putin, pentru niste oameni care intra pe furis in cladiri...

Nu am avut probleme. Un amic al meu a fost prins de politie in Cazino Victoria care acum este parasit, pe Calea Victoriei, la intersectie cu bulevardul Dacia. Aveam curent electric si apa inauntru si voiam sa facem un o petrecere cu iz artistic, la care trebuia sa vina vreo 20 de persoane.

Acolo fusese Teatrul de Revista Constantin Tanase. Cazino-ul nu a fost dintotdeauna cazino, a fost Casa Cesianu, apoi a devenit Ambasada Germniei, in perioada celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Acolo, cand Romania a intors armele, s-a sinucis un general german si a omorat-o si pe secretara lui, cu care avea o relatie. Dupa '90 devenise cazino.

Exista inca o scena de teatru, pe care am amenajat-o frumos, am facut instalatii artistice si alte hapeninguri, am gasit niste aripi de inger, am gasit televizoare vechi, le-am aranjat cu proiectoare care dadeau lumina prin ecranele sparte, am gasit pelicula de film. Cand intram, unul din noi statea pe acoperis, ca sa dea de sase, altul la usa, sa deschida, sa intre unul cate unul, altul statea in intersectie. Dar petrecerea nu s-a mai putut tine.

Nu ne-am atins scopul pentru ca, in chiar dimneata aia s-a ivit paznicul care nu mai venise de 2 saptamani. L-a prins pe un prieten, l-a dus la sectie, dar a scapat. Dupa ce am intrat noi, s-au alertat oamenii si acum acolo sunt paznici de la BGS.

Ce cladiri cu adevarat speciale ati gasit in Bucuresti?

M-a marcat una in mod deosebit. Anul trecut, in noiembrie, am urcat cu un amic pe turnul IFMA, unde se testeaza lifturile, in Giulesti. Am gasit noi o metoda cam dificila de intrat, sarind garduri. Trebuia sa trecem obstacole, curti, am trecut printr-o hala imensa abandonata, am sarit un gard de sarma ghimpata de vreo doi metri.

Ulterior am aflat ca existau si caini de paza, dar noi nu am dat de ei, erau bagati pe undeva. Am escaladat zidul turnului pana la etajul 1 sau 2. Nu era deschis si nu puteam sa deschidem prin fata pentru ca am fi fost vazuti. Ne-am urcat pe niste tevi, ca sa ajugem la etajul 2 unde era o gaura in geam si puteai patrunde. Inauntru era fantastic.

Am obosit pana am urcat sus. Se spune ca ar fi bine sa bei mult lapte in timp ce urci, pentru ca sunt multe radiatii de la antene. Stiu ca turnul are vreo 140 de metri. Am ajuns seara, am facut cateva fotografii. Liftul mergea, dar daca il chemam s-ar fi auzit.

Ne-am bucurat vreo doua-trei ore, apoi s-a facut frig si am coborat. E fantastic, ramai fara cuvinte daca vezi privelistea. Vezi Gara de Nord, pasajul Basarab. Cand fotografiezi, cu o expunere mai lunga, toate strazile par pline de lava luminoasa, care curge.

Interesant e ca, atunci cand esti sus, pe acoperisul unei fabrici abandonate, vezi si alte cladiri interesante in jur. Tot in zona Basarab se afla si bazinul polo de langa stadionul Giulesti. E primul loc sportiv parasit in care am fost.

Numai Bucurestiul are locuri interesante?

In ultimul timp vreau sa ies din oras, vreau sa explorez tara. Am fost recent in Schitul lui Bellu Barbu, din comuna Gostinari, in judetul Giurgiu. E un perimetru format dintr-un zid, inauntru este cimitirul functional si mai in spate e capela imensa, abandonata, unde se mai vad inca picturile pe interior.

A fost facuta facuta prin 1818, de Stefan Bellu, bunicul lui Bellu Barbu, cel care a donat pamantul pentru cimitirul Bellu. Iar acum am un proiect de a merge prin satele parasite din Ardeal. Am facut o lista cu peste 15 sate parasite. Am fost deocamdata in recunoastere in Mighindoala, in comuna Sinca Mare, din Sibiu. Un sat de sasi, parasit, intr-o zona dificil de ajuns, unde nu mai sta nimeni. De Craciun, voi merge acolo si voi incerca sa intru in case.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...