Cine sunt cei care transforma zidurile Bucurestiului in opere de arta Interviu

Luni, 09 Iunie 2014, ora 12:19
18948 citiri
Cine sunt cei care transforma zidurile Bucurestiului in opere de arta Interviu
Foto: Platonic Forms Facebook

Zidurile Bucurestiului sunt pline de desene, graffiti-uri, inscriptii, mesaje, slogane, injuraturi si declaratii de dragoste, dar o transformare subtila a aparut de cativa ani, cand forma acestor manifestari a devenit tot mai complexa. In locul unor simple semnaturi cu spray-ul, zidurile Capitalei se acopera cu picturi de mari dimensiuni.

Cine sunt cei care le fac? De ce? Sunt facute pe ascuns, astfel incat locatarii unor cladiri se trezesc dimineata cu o opera de arta abstracta pe perete, sau primesc acceptul autoritatilor?

Cu doi dintre acesti artisti, cunoscuti in lumea artei stradale drept Irlo si Obie, am stat de vorba despre placerile, riscurile, impactul desenelor lor si dorinta de a face arta. Au pana in 30 de ani, au terminat Arhitectura, au inceput cu graffiti in anii 2000 si au evoluat spre aceste mari desene pe care le vedeti prin Bucuresti sau prin tara.

Am iesit de la frizerie pe Grivitei si am vazut un monstru intins pe toata cladirea. Am vrut sa intreb pe acolo cum a fost realizata treaba asta? Secret, noaptea?

Obie: Jumatate legal si jumatate ilegal. Nu am avut oficial nicio hartie. Eram cu bicicletele la vanatoare de pereti, am vazut peretele acela intr-un context foarte depravat, erau numai gunoaie peste tot, arata ca suburbiile din Sao Paolo. Am vazut si cladirea administrativa, si am zis sa ne incercam norocul.

Am vorbit cu directorul de acolo care a zis ca e ok, dar nu am avut decat o aprobare scrisa. Practic, pentru a desena, ai nevoie de o gramada de hartii de la primarie, multa hartogaraie. In timp ce vorbeam cu directorul de acolo, mi s-a furat bicicleta. Doua minute a durat toata schema. Proiectul a fost facut din fonduri proprii. 2.000 de euro am dat doar pe spray-uri.

Ce inaltime are desenul?

Obie: 17 metri, maxim 20. Oricum, am desenat pana unde s-a putut inalta nacela macaralei.

Vecinii cum au privit afacerea?

Obie: Desenul a fost facut in 16 ore, calculate, pentru ca fiecare nacela e inchiriata pe ora. Si nu prea ai timp sa intelegi ce ti se intampla, trebuie sa intri intr-o transa. Avem filmari cu oamenii care stau cu gura cascata, cu masini care treceau, claxoane, se opreau sa vada. Oamenii erau interesati, captivati de ce inseamna fenomenul street-art.

Acolo, in contextul de ghetto, localnicii nu prea au informatii despre arta, dar au recunoscut Coloana Infinitului si nu intelegeau, isi explicau unul altuia, si asta era ok, ca o parte culturala pe care o muti in strada si oamenii discuta despre asta, mai afla si cineva despre sculptorul Brancusi.

Veniti cu un plan de dinainte, stiti ce veti face, aveti o schema?

Irlo: Cand da, cand nu. Multe intalniri sunt si ca sa ne jucam si sa apara o poveste din mers. Multe sunt cu schite dinainte.

Obie: De obicei, facem doua linii pe foaie ca proportie. Detaliile si restul vin pe loc de obicei. Nu am vazut pe nimeni din gasca noastra sa vina cu schita pe foaie si sa o faca exact, la scara 1 la 1.

Cat tine de inspiratia momentana? Adaugati in ultima clipa ceva?

Obie: Daca stam de cand incepem desenul si pana la final, evident ca discutam intre noi, analizam in timp ce evolueaza lucrurile. Apare o gaura in perete sau desenez ceva si in continuare apare un burlan si burlanul devine in contextul desenului un pai intr-un pahar. Ideile vin pe parcurs, dar, in mare, avem in cap conceptul si ideea si ce avem de gand sa facem.

Ziceati ca mergeti la vanatoare de ziduri prin oras?

Irlo: Lista de asteptare e lunga. Are Bucurestiul cate vrei.

Obie: Tot Bucurestiul e un ghettou. Calcan este intr-o veselie, de pereti chiar nu ducem lipsa. Vanam peretii cei mai centrali, cei mai vizibili.

Cate desene ati facut?

Irlo: In formula asta in care lucram, noi trei (cu un alt artist, Kero Zen - n.red.), vreo zece desene mai mari. Cele mici nu se pun, sunt nenumarate.

Voi faceti street-art. Ati trecut si voi prin faza in care ieseati noaptea, faceati ceva fara acceptul autoritatilor, repede, sa nu fiti vazuti?

Irlo: Din noi trei, ei sunt mult mai activi decat mine. Eu destul de rar ies noaptea, ilegal, sa scriu texte sau sa desenez un pic. Eu prefer acuma sa fie un perete cat mai mare, pentru care ai nevoie de timp, nu poti sa-l faci intr-o noapte, si atunci prefer sa bag energie in a face rost de o macara faina, sa ajungi cat mai usor pe el, sa te legi de ceva din socialul locului.

Anul acesta avem trei proiecte la modul asta, trebuie sa vorbim cu oamenii care or sa ramana cu lucrarea asta ani de zile si or sa o vada zilnic, incat sa o legam si de un... nu stiu daca sa-i zic un mental colectiv, de ce se intampla acolo.

Exista si povesti mai extreme din cercul nostru de prieteni, cu baieti batuti rau de tot. E o greseala in primul rand sa mergi singur, pentru ca poti sa dai peste tot felul de personaje care nu mai zic ca "nu-mi place si chem politia", ci te bat direct. Un prieten a si ramas cu o chestie pe creier de la niste picioare in cap.

Eu incerc sa evit cat de mult posibil asta, nu am avut de-a face cu batai. In cel mai prost caz, am primit o amenda si am stat pe la sectie o ora-doua. De atunci am si proces cu RATB-ul, din cauza unei case de bilete de la Universitate. Nu am fost atent, nu m-am uitat in spate, nici nu am terminat bine, si a aparut un girofar.

Ce desenai?

Irlo: Logoul meu, e un personaj speriat, crispat. Ma mai molipsesc de la gasca, cand se pornesc ei, cu cate-un spray, ma mai anturez cu ei. Dar in rest as prefera sa traiesc cat mai mult timp pe proiecte care sunt legale si raman, care pot sa ajute un pic mai serios orasul.

Obie: Si eu am proces cu CFR, dar asta inseamna street-art. Altfel stateam la noi acasa si desenam pe foi. Evident ca nu stai tot timpul sa ceri aprobare pentru ce faci, cum nici sistemul nu te intreaba daca mananci sanatos, daca mai ai nevoie de ceva. Evident ca le raspundem cu aceeasi moneda.

Irlo: Sunt curios daca dincolo politistii ii bat pe astia pe care ii prind.

Obie: Nu. Ii bat cu amenzi si sunt amenzi foarte mari. Nu conteaza daca faci un perete de 10 etaje sau dai doua linii cu markerul pe un geam. E acelasi lucru, te incadrezi in aceeasi amenda, cel putin in Londra asa e. Plus ca nici nu-ti vine sa desenezi intr-un oras sau pe strada, unde totul e bine organizat si totul e renovat.

Irlo: Se sterge totul a doua zi, oricum.

Obie: Sunt curatate imediat, nici nu merita sa te expui intr-un loc, sa muncesti si a doua zi sa fie curatat. Nu are rost.

Cat de mare e comunitatea?

Irlo: Pe fiecare an, pare ca se dubleaza. La inceput, cand eram 20-30, ne cunosteam toti intre noi, pe la inceputul anilor 2000. Acum sunt sute. De la an la an vezi ca stilul se imbunatateste, fie ca e doar cazul astora care fac litere, caligrafie, fie figurativ, evolueaza repede, se vede ca le place. La noi e loc. Dincolo, unde a pornit treaba mai demult, nu.

Aveti o ideologie sau doar vreti sa faceti desene frumoase?

Obie: Depinde de fiecare in parte. Sunt unii care vor sa distruga ceva, altii o fac constructiv, unii o fac pentru bani.

Am vazut stencil-urile lui Banksy, iar orientarea lui e vadit de stanga. Voi aveti o orientare?

Obie: Banksy e anticapitalist, dar face bani cu ele. De multe ori cand te legi de un mesaj, risti sa fi inteles gresit. De obicei, alegem teme care nu pot fi catalogate neaparat politic.

Irlo: Ca echipa ne numim Noua Ordine Morala. Suntem antisistem. Anti sistemul capitalist, clar.

Obie: Am facut si desene cu Rosia Montana. Sistemul e cel in care baietii fac ce fac si totul merge din ce in ce mai prost.

Puteti sa duceti lucrul la care va pricepeti si intr-o zona vandabila, sa faceti si bani?

Obie: De curand mi s-a intamplat, chiar inainte sa incep lucrarea, comanditarii mi-au zis ca au vorbit cu niste avocati si e posibil sa aiba probleme. Era cineva care ar fi dorit sa aiba scris ceva pe un loc ilegal si intre timp si-a dat seama ca ar putea sa aiba probleme, sa ajunga politia la ei, sa-i gaseasca si sa-i amendeze.

Dar proiecte legale?

Asa supravietuim noi, cu evenimente, proiecte private, cafenele, publicitate.

Unde v-ati lasat urmele?

Obie: In afara de trenuri, metrouri? Am desenat ilegal un avion in aeroportul Bacau. Il stiam de cand eram pusti, ma jucam acolo. Eram la ai mei si de plictiseala, pentru ca in Bacau nu ai ce sa faci, am zis ca 'stiu eu avionul ala, sa dam o tura', eram curios daca mai exista. Si evident ca era superobosit, cum statea el asa, si era varza oricum fata de cum era el cand eram eu mic si nu cred ca s-a suparat nimeni pentru chestia asta.

Ce personaje aveti?

Obie: Allan Dalla care e cel mai cunoscut personaj al meu. Reprezinta ideea de geometrie, de haos organizat. Mai e Pop Prince, am si un personaj feminin Madam Mes Amis. Pe Allan Dalla l-am desenat numai pe pereti foarte mari si atrage atentia. Am inceput cu Criptic, care e pe la latura de graffiti, cu scris, dar nu l-am mai putut continua. Venea Allan Dalla si am considerat ca incepe o noua etapa.

Irlo: Eu fac multi sfinti, Iisusi, il am pe Vierme, care e un fel de logo, eu apar foarte des.

Cat de permanenta e arta voastra? S-au sters unele dintre lucrurile pe care le-ati desenat?

Obie: Raman. Depinde pe ce desenezi, daca desenezi pe un spatiu abandonat, pe o cladire distrusa. Daca desenezi pe o proprietate privata, bineinteles ca a doua zi va fi curatata.

Irlo: La Sibiu, am lucrat mai multe chestii pentru Muzeul Bruckental si la un moment dat ne-au chemat sa facem fatada Muzeului de Arta Contemporana. Era parte din Muzeul de Istorie, nu era in partea unde e Arta Veche. Si acolo, pentru ca erau diferite partide politice aflate un pic in forja, directorul de la Istorie cu aia de la Patrimoniu, el nu a mai trecut pe la ei sa ia autorizatie, pentru ca a zis ca el e oricum directorul muzeului.

Si am lucrat vreo saptamana, ca dupa trei zile sa stearga cei de la Patrimoniu, pentru ca au profitat de faptul ca asta nu a avut autorizatie. A fost si un pic de scandal, ca uite pe cine aduc astia, pe niste golani, niste tigani, niste masoni. Am fost acuzati ca suntem masoni, fiindca folosisem niste simboluri masonice, dar fix invers, opuse masoneriei.

Au fost si situatii cand a trebuit sa sterg eu cu manuta mea ce facusem.

Faceam pe o strada masina unei prietene, desenam doi la ea, si mai erau vreo 5-6 cu noi, si, dupa ce am terminat-o, era o poarta foarte mazgalita si am scris si eu pe poarta aia ca "Iisus vine". In casa aia stateau niste arabi, ceea ce eu nu stiam, dar ei au luat-o foarte personal, ca si cum le-o zic fix lor, ca am eu ceva cu ei.

Care au fost cele mai scandaloase?

Irlo: Treaba cu Poneiul Roz. In sensul ca eram un grup de trei artisti la expozitia cu Poneiul Roz. Lucram ceva fuzionat, combinat, nu se stia exact care e lucrarea cui, erau pictati peretii. Era ceva de grup. Poneiul era a lui Linda Barkas, dar nici nu era facut acolo, era adus din Romania in New York. Nu a fost scandaloasa, mai mult trebuiau ei sa faca scandal din ceva, Poneiul nici nu facea parte din expozitie.

Obie: Mie mi s-a intamplat cu secera si ciocanul. Eram la un moment dat in drum spre Sibiu, erau campuri frumoase, arate. Si la un moment dat apare pe dreapta o cladire, o hala abandonata, fara niciun paznic. Eram doua masini, aveam o camera video, cu trepied, ne-am apucat sa desenam hala si, la un moment dat am desenat si secera si ciocanul, un simbol care face parte din istoria noastra, fara sa ii dam o directie pozitiva sau negativa.

Mai era si pattern-ul ala cu omuleti care se tin de mana, dar noi i-am facut sa se tina de sticle. Imediat dupa ce am terminat, am strans spray-urile, camerele, am incarcat totul in masini, dar ne-au blocat drumul doua masini cu geamuri fumurii. A aparut la un moment dat directorul care avea terenul ala, un spaniol cu afaceri in Romania, si ne-a explicat ca a crezut ca noi am fost trimisi de unii ca sa ii facem rau.

A chemat politia si ni s-a zis: 'Nu se intampla nimic, doar sa curatati!'. Ne-au tinut acolo toata ziua, ne-au stricat si excursia. Am luat o lavabila care se sterge la prima ploaie, cu apa diluata, si am dat in scarba, de arata mai rau decat inainte. Probabil ca desenul a reaparut, ca vopseaua aia tine 10 ani.

Vreti sa faceti si bani, cum face Banksy?

Nu e ca vrem, facem, dar trebuie sa ne gandim daca vrem sa facem in continuare asta. Daca nu, o sa ne angajam si noi ca toata lumea undeva si o sa ne deconectam de viata noastra artistica. Asta merge mana in mana si cu evolutia noastra, si a artei, fiindca intrebai de peretele de pe Grivita.

Daca nu existau bani, nu exista nici peretele ala, nici noi nu pictam. Evident ca la noi e mai greu, e mai dificil, dar cu timpul o sa fie bine. In strainatate sunt mai multi bani, dar e la fel ca la noi, si zic si de ce: la noi sunt mai putin bani, dar sunt si mai putini artisti.

„Ne mai gândim”. Nicolae Ciucă s-ar vedea în turul doi la prezidențiale cu Marcel Ciolacu, dacă coaliția nu va avea candidat comun
„Ne mai gândim”. Nicolae Ciucă s-ar vedea în turul doi la prezidențiale cu Marcel Ciolacu, dacă coaliția nu va avea candidat comun
Discuţiile despre candidaţii la alegerile prezidenţiale vor avea loc, între PNL şi PSD, după alegerile din data de 9 iunie, declara liderul liberal Nicolae Ciucă. Ciucă admite că, dacă...
Cum exploatează Piedone strategia „omului din popor”. Politolog: ”Dejunul cu muncitori este de manual”
Cum exploatează Piedone strategia „omului din popor”. Politolog: ”Dejunul cu muncitori este de manual”
Primarul de la Sectorul 5, Cristian Popescu Piedone, este cotat cel mai bine în majoritatea sondajelor de opinie pentru a câștiga Primăria Capitalei. El este văzut adesea „pe teren”,...
#Ziduri pictate Bucuresti Irlo, #Bucuresti street art Obie, #Bucuresti ziduri pereti pictati , #arta si cultura
Comentarii