Actorul Istvan Teglas: Romanii au un fel de caldura Interviu

Actorul Istvan Teglas, unul dintre actorii tineri de succes din Romania, a vorbit pentru Ziare.com despre motivele pentru care prefera sa ramana aici, in tara, despre cum e sa apari nud intr-un spectacol, despre cat de greu este sa aduci oamenii la reprezentatii si nu in ultimul rand despre motivele pentru care a ales sa faca teatru.

Pentru cei care nu il cunosc, Istvan Teglas este unul dintre tinerii actori foarte apreciati in Romania. De sase ani, de cand s-a mutat din Targu Mures in Bucuresti, a jucat in sute de reprezentatii artistice, de dans si teatru.

A crescut in Targu Mures si vine dintr-o familie de unguri. Cu toate acestea, la scurt timp dupa ce si-a terminat studiile in limba maghiara, Istvan a invatat repede sa joace si in limba romana. Acum spune ca, in ciuda neajunsurilor, nu ar parasi Romania pentru Ungaria sau alta tara, pentru simplul motiv ca aici oamenii sunt mai calzi.

Tu, in copilarie, ai crescut intr-un mediu exclusiv maghiar. Cum ti-a fost sa te adaptezi la limba romana? Cum ai putut sa o inveti perfect astfel incat sa poti juca teatru?

A fost greu. Cand am crescut nu s-a vorbit romaneste in jurul meu deloc. Doar la scoala, la ora de limba romana. Sa inveti si sa te adaptezi la o alta limba e usor. Mai ales daca traiesti intr-un loc in care se vorbeste acea limba. Mai greu este sa ajungi sa o vorbesti pe scena.

Ai avut ajutor profesionist? Ai facut pregatire cu un profesor?

A vorbi pe scena si a vorbi in mod uzual sunt doua lucruri total diferite. Nu am luat oficial ore dar este adevarat ca am cerut ajutorul unor oameni care chiar m-au ajutat si am lucrat cu ei. Dar nu am luat ore in mod oficial. Aveam nevoie de cineva care sa ma faca sa ma aud vorbind.

De ce ai ramas in Romania? Aveai posibilitatea sa pleci in Ungaria sau in alta tara din Europa?

In Ungaria nu m-as fi dus. In Ungaria, daca nimeresti intr-un loc bun si ai cat de cat talent, ai conditii. Nu din cauza teatrului sau a dansului nu m-am dus. Nu conditiile m-au interesat neaparat. Ci mai mult m-a interesat ca om, sa fiu undeva unde simt ca e ceva aproape de mine.

Am fost si in alte tari unde m-am dus cu un proiect sau cu un spectacol si am stat mai mult, o luna sau chiar doua. Am si jucat in alte tari, am jucat in Elvetia. Am jucat in limba engleza. Dupa aia am jucat si intr-un spectacol la New York dar care a fost creat aici in Romania de o coregrafa americana.

Am jucat in mai multe orase din tara si apoi am mers la New York unde am stat o luna. Adica, eu m-as fi dus (in alte tari n. red.) dar nu m-am simtit confortabil. Adica te duci undeva, intr-o tara, intr-un loc, dar simti oamenii, simti cum iti este in mijlocul lor.

Romania a fost cel mai aproape, am senzatia ca aici oamenii au un fel de caldura, daca nu chiar ceva mai mult, iar eu pe unde am umblat am dat peste prea multa raceala. Cu toate ca si eu contin un pic, mai ales ca si eu sunt ungur si am o chestie de genul asta. Cred ca mai mult am fugit de mine ca sa nu dezvolt partea aia rece, sa caut partea asta mai calda, mai umana.

In ultima vreme au aparut in prim plan mai multe scandaluri legate de relatiile dintre romani si ungurii din Romania. Ti se par justificate aceste schimburi dure de replici?

Nu vad niciun motiv. Dar nici nu sunt foarte bine informat cu privire la aceste scandaluri. De aceea ma gandesc ca poate ei or fi avand vreun motiv. Nu stiu.

Tot ce stiu este ca eu am fost si aici, si acolo. Intre oameni am stat. Eu nu am avut o problema personala niciodata. Este o falsa problema.

De ce teatru? Meseria te-a ales pe tine sau tu ai ales scena?

Cred ca de multe ori am ales teatrul. Dar de multe ori m-a ales si meseria, daca ma gandesc mai bine. In copilarie, spre exemplu, m-am trezit intr-o trupa de teatru. Nu mai stiu in ce clasa eram, dar eram foarte mic, asta tin minte, si jucam intr-un spectacol de teatru de papusi si eram personajul principal. Aveam o oaie sau ceva pe mana si ea se plangea ca s-a ratacit.

Apoi am intrat intr-o trupa de teatru a scolii, de amatori, evident. Tin minte ca, in ultima zi inainte de spectacol, nici nu m-am dus la repetitii. Eram in generala si eram la strand. Au venit dupa mine la strand sa ma aduca. Si am zis ca nu vin. A doua zi am mers direct la spectacol. Si a iesit foarte bine.

Eram ars tot la fata. Jucam rolul unui print. Un print ars pana la urma (rade). Apoi a venit trupa de dans. Si cu ei chiar am fost la festivaluri. Si dupa aia, dupa liceu, am zis - pai, ce pot sa fac? Atunci mi s-a parut ca teatrul era cel mai accesibil pe moment asa ca am ales facultatea de teatru. Am terminat facultatea si apoi am fost angajat doi ani in diferite teatre.

A fost usor sa te angajezi apoi?

Pai, pe vremea aia, mai ales ca eram in provincie la Targu Mures, in 2004-2005, cred ca a fost mai usor sa ma angajez. Plus ca noi acolo am intrat la facultate douazeci si ceva de oameni si am terminat 18. Ma rog, cam toti s-au angajat.

Era un pic altfel pe vremea aia si ma gandesc ca in provincie e mai usor sa te angajezi. Bine, acum e mai greu decat atunci. Si dupa ce am lucrat doi ani ca angajat am zis ca nu e ok, ca vreau altceva. Si atunci am inceput sa lucrez la un spectacol de miscare.

Deci ai preferat miscarea in locul teatrului?

Nu neaparat, daca m-as fi regasit in tearu cum m-am regasit in acest spectacol de miscare probabil ca as fi ales teatrul. Oricum, eu nu am zis ca nu mai vreau teatru am zis ca vreau altceva. Toata chestia asta a durat in jur de doi ani, dupa care iar am ales sa ma duc la teatru. In perioada asta deja venisem in Bucuresti, din Targu Mures.

As fi vrut sa fac acest spectacol de miscare in continuare dar, din pacate, astfel de spectacole nu se fac atat de des incat sa poti sa trAiesti din asta. De aceea spun ca am ales de mai multe ori teatrul. Acum fac ceea ce mi se propune, indiferent de gen, ceea ce mi se pare interesant de facut si care cumva ma solicita si pe mine.

Ai un spectacol in care dansezi nud - "Dance a playful body"? Cum este sa fii gol in fata spectatorilor?

Aoleu, asta cu nudul nu e chiar asa. Este un spectacol care nu e nici teatru, nici dans, este ceva foarte special, foarte intim si foarte personal. N-are legatura cu nuditatea. Cu toate ca este un spectacol in care lucrul asta exista, in niciun caz nu este un spectacol bazat pe asa ceva si nu este un spectacol facut pe asa ceva.

Noi nici macar nu ne-am propus sa se intample asa. Lucrul acesta ne-a surpins pe mine si pe persoana cu care am lucrat, Andreea Novac. Ne-am trezit la un moment dat ca asta (scena de nuditate n. red.) se intampla in spectacol. Eu chiar eram pudic.

Daca esti pudic, cum ai jucat totusi in acest spectacol?

In momentul in care te ia ceva atat de sincer si profund in acelasi timp, acolo nu se mai pune problema ca sunt imbracat sau nu. E aproape un fel de transa. Si in transa, nimic nu mai conteaza. Nu e teatru, nu e dans, dar s-a nascut dintr-o intalnire a doi oameni artisti. Am vrut sa fie ceva ce pe noi ne reprezenta in momentul acela.

Mai exista teatru absurd cu scene socante?

Nu prea cred ca mai exista. Sau exista mai rar. Cred ca publicul si-a pierdut interesul. Probabil ca unele spectacole chiar s-au facut cu ideea asta de a fi socante. Era o moda la un moment dat. Dar acum a trecut moda aceea. Cred ca este vorba mai mult despre nevoia oamenilor.

Acum lucrurile s-au mai simplificat. Cumva, cel putin in partea independenta a teatrului, se intampla lucruri foarte clare. In sensul de mai palpabile. Nu este ceva de genul "Of, ce-a fost asta, sunt eu prost sau sunt ei nebuni?".

Lumea a inceput sa isi permita sa puna si sa isi puna niste intrebari la care asteapta un raspuns. Si atunci da, cred ca nevoile oamenilor s-au schimbat. E bine intr-un fel pentru ca este un pic mai onest si mai asumat tot ce se intampla.

In ce masura este o piesa de teatru un produs? Exista gandiri de tipul "hai sa facem asa ca sa placa publicului"?

Exista. Exista problema asta de a da un titlu care atrage dar nu e ceva pe care sa se bazeze tot ce faci. La proiectul "Dance a playful body", noi ne-am pus problema asta - "de ce ar trebui sa vina omul la spectacole?". Raspunsul a venit in timp. Pe de alta parte, cheia sta in a fi sincer in munca ta. Despre asta este vorba. Daca esti sincer in ceea ce faci nu are cum sa nu placa publicului.

Cat de greu este sa-i aduci pe oameni la spectacolul tau?

E greu sa ii aduci pe oameni la spectacolul tau, in primul rand pentru ca acum se intampla foarte multe. Si aici ma refer tot la teatru. Acum se fac foarte multe spectacole independente, in teatru, in bar, in cafenea. Si este foarte greu sa ii aduci, mai ales daca nu este vorba despre un om foarte cunoscut. Am citit de curand un sondaj in care spuneau ca primul lucru la care se uita oamenii pe afis sunt actorii care joaca, abia apoi se uita la titlu sau la regizor.

Este nevoie de un PR in teatru? Este nevoie de promovare a pieselor si a actorilor?

E din ce in ce mai mare nevoie de asa ceva. Ar trebuie sa existe un buget pentru asta. Doar ca, deocamdata, partea asta independenta din teatru nu are inca un buget. Nu numai pentru asa ceva, nici macar pentru blugii si tricoul pe care le port intr-o piesa. Deja am acasa haine pe care nu le mai port pe strada pentru ca trebuie sa le port in piese. Trebuie sa vii cu costumele tale, de acasa. Aproape in toate spectacolele in care joc sunt hainele mele. Din pacate, nici in sensul acesta nu exista buget.

Cât de mult își dorește Ciolacu victoria Gabrielei Firea la Capitală: ”La nivel vizibil, vor fi declarate susțineri”

Odată cu retragerea medicului Cătălin Cîrstoiu și renunțarea la candidatura comună PSD-PNL pentru Primăria Capitalei, liderul social-democraților, Marcel Ciolacu, se găsea în situația...

Liderul PSD îi răspunde lui Clotilde Armand: ”Să-și ia un avocat bun”

Premierul Marcel Ciolacu a reacţionat joi, 25 aprilie, la declaraţiile primarului Sectorului 1, Clotilde Armand, transmiţându-i acesteia să îşi ia un avocat bun pentru că ”a încălcat...