Ziare.com

Ce mai citim? Furnica electrica

Luni, 17 Septembrie 2012, ora 07:37

   

Ce mai citim? Furnica electrica
Furnica electrica, Philip K. Dick

Joaca de-a realitatea

Este Spence Olham un extraterestru? Dar John Anderton un criminal? Si Garson Poole sa fie doar un om pe patul de spital sau o masina?

Tema recurenta din volumul de povestiri "Furnica Electrica" al lui Philip K. Dick este realitatea. Inselatoare, paralela, inspaimantatoare de cele mai multe ori. Un joc cu masti si cu oglinzi in care personajele par, mereu si mereu, sa isi caute identitatea, sa o piarda, sa o regaseasca sau sa o traiasca pe a altora.

Colectia de noua povestiri care compun volumul ar fi putut la fel de bine sa concureze cu un vechi serial, "Povestiri cu final neasteptat". Cunoscand stilul autorului, nici nu m-am asteptat ca lucrurile sa ramana ceea ce pareau de la inceput pana la sfarsit, pentru ca realitatea in lumile prefigurate de Dick nu este stabila, ci versatila si flexibila.

Impresionant in acest volum, ca si in intreaga opera a autorului, este modul in care acesta utilizeaza cuvintele, se joaca cu expresiile, tinand cititorul mereu in balans, indecis sa aleaga intre doua sau mai multe scenarii posibile.

Daca cu "Raport minoritar" si "Amintiri garantate" eram mai familiara, aceste doua povestiri fiind celebre pentru filmele monumentale care au luat nastere din ele ("Minority Report" si, respectiv, "Total Recall"), o surpriza placuta a fost "Ce spun mortii". O citesti si nu poti sa nu te gandesti ca Philip K. Dick a fost totusi parintele SF-ului.

Conceptele lui despre semi-viata au fost adaptate si recreate de-a lungul anilor nu numai in literatura de gen, dar si in cinematografie. Mai mult, aceasta poveste sta la baza cartii "Ubik", lansata de autor in 1969 si nu poti sa nu te amuzi cand iti dai seama ca si lui i-a placut atat de mult, incat a folosit pasaje din nuvela si in roman.

"Varietatea a doua" urmareste si ea eterna dilema a autorului:"cine, ce, este omul". Violenta, deranjanta dar nu mai putin calda, povestea SF respira prin toti porii o filozofie subtila de care numai Dick este in stare. Realitatea este incerta, nimic nu e ceea ce pare si uneori ne indoim chiar de propria noastra persoana.

Batalia dintre bine si rau nu mai e delimitata la parametrii clasici pentru ca autorul nu se joaca niciodata cu o singura nuanta a adevarului. Referintele la o realitate contemporana sunt tulburatoare si nu poti sa nu te cutremuri cand iti dai seama ca scriitorul metaforizeaza o lume actuala intr-o viziune nu departe de apocalipsa: "Incepusera deja sa construiasca arme pentru a le folosi unii impotriva altora".

O alta surpriza placuta a fost sa imi dau seama ca Dick nu si-a negat propria personalitate, ci a lasat-o sa transpara din fiecare povestire. Cunoscut experimentator de substante, personalitate labila si geniala, autorul scrie o poveste cu influente gnostice, folosind ca pretext halucinatiile, justificand si condamnand totodata cruzimea unui adevar universal: in fata unei realitati cumplite, omul isi doreste uneori sa evadeze din ea, cautand linistea intr-o lume auto-plasmuita. "Credintele parintilor nostri" pune in lumina un univers cu referinte Orwelliene, dar si cu adanci radacini in probleme de psihologie si filozofie.

"Furnica electrica", cea care si da titlul colectiei, este poate cea mai previzibila, ca si intriga si fir al actiunii. Asa cum si autorul marturisea cand vorbea despre ea: "Din nou aceeasi tema: cat din ceea ce numim 'realitate' este cu adevarat acolo si cat e in mintea noastra?".

Cu toate acestea, nuvela inchide cercul intr-un mod surprinzator de coerent si sfasietor. Dick spunea: "Sfarsitul acestei povestiri m-a inspaimantat mereu... imaginea vantului care continua sa bata, sunetul desertaciunii. Ca si cum personajul aude soarta finala a lumii insesi."

La o analiza globala, volumul pare un joc de puzzle. Fiecare piesa in sine, fiecare nuvela are frumusetea, valoarea si istoria ei. Luate separat, ele sunt pline de suspans, sunt alerte si pe alocuri infricosatoare. Daca te obisnuiesti cu stilul lui Dick, prinzi repede firul rosu si te lasi purtat de poveste, constient fiind ca undeva un element o sa sufere o mutatie pe parcurs, schimband astfel viziunea asupra intregii intrigi.

Pe fundalul unor scenarii imposibile, fiecare poveste contribuie nu la dezlegarea misterului care l-a urmarit intotdeauna pe autor, ci la adancirea acestuia, fiind o provocare pentru cititor sa isi puna intrebari similare.

Cu toate acestea, puzzle-ul complet este mai valoros decat fiecare din piesele sale. Volumul "Furnica electrica" nu este numai o colectie de povestiri SF menite sa amuze un cititor pasionat de mistere. Mai mult decat atat, este o incursiune in opera autorului si un punct de plecare in intelegerea acesteia.

Este, daca vreti, un cod de lectura pentru romanele lui Dick, un pas in descifrarea mesajelor transmise in carti de o incontestabila valoare. Recurenta unor teme si insistarea pe unele subiecte poate fi suparatoare uneori. Chiar si imprevizibilul, pentru o minte moderna, alerta si obisnuita cu genul contemporan de mystery si thriller, poate sa devina previzibil si usor de descifrat.

Totusi, esenta si valoarea volumului in intregul sau consta tocmai in faptul ca ofera cititorului modern o gaura de cheie prin care sa il surprinda pe autor in deplina sa umanitate, aflat mereu in cautarea unor raspunsuri la intrebari pe care le pune toata lumea. "Total Recall" poate sa ramana numai un film SF cu Arnold, impachetat in actiune violenta si efecte speciale.

Dar nu poti ajunge sa intelegi drama indoielii in propria identitate a individului, daca nu citesti nuvela care a stat la baza filmului, la fel cum nu poti intelege romane ca "Timpul dezarticulat", "Ubik" sau "Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch", daca inainte nu ai gustat din aceste mici "aperitive" literare care au prefigurat si consolidat pozitia lui Philip K. Dick in genul SF.

Volumul aproape ca se citeste singur si, odata ce te-ai obisnuit cu stilul autorului, parcurgi nuvelele intrebandu-te cu toata sinceritatea ce ii mai poate produce mintea in continuare. Este poate mai util decat o biografie, mai practic decat daca am citi critica literara vasta de care a beneficiat opera lui Dick si cu siguranta mai fascinant decat daca ne-am limita la cateva romane si filme.

Autor: Andreea Sterea
Editura Nemira
www.nemira.ro

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 1616 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
Nu exista comentarii postate de utilizatori.



Platforma pentru solutionarea online a litigiilor