Ce mai citim?: Trilogia artistica

Onorata instanta, Naluci si Atena, de John Banville

Cartile lui John Banville sunt de o aroganta teribila. El zice ca nu le prea suporta, ca le scrie greu, dar ca, in definitiv, sunt destul de aproape de ceea ce inseamna o opera de arta.

In 2005, cand i s-a oferit Man Booker Prize-ul pentru romanul "Marea", si-a permis o remarca ce a starnit nu putin publicul (ca sa nu mai vorbim despre scriitori). Spunea - cu aproximarile de rigoare - ca in sfarsit o carte isi merita adulatia starnita de castigarea unui premiu serios precum cel in discutie.

Ce mai citim? Cantonierul

Nu ma prea conving asemenea ostentatii, cu atat mai putin in faza pre-lectura, asa ca nu pot decat sa ma bucur ca am dat peste aceasta mica rautate abia dupa ce eram deja in paine. Cand n-am putut decat sa cad de acord cu Banville sau - ca sa nu exagerez - cand, oricum, deja ma retrageam putin si imi ziceam ca da, intr-adevar, isi permite. E desavarsit ce ii iese acestui om: carti muncite, minutioase, vizuale, obositoare, atragator de bolnavicioase, sincopate cu mare grija atat pentru simtul realitatii, cat si pentru micile barbarii legate de structura textelor.

M-a luat pe nepregatite "Marea", dar Trilogia artistica, publicata la noi de Editura Nemira in 2007-2008, a fost o experienta de-a dreptul ravasitoare. Adica "Onorata instanta", "Naluci" si "Atena", trei carti ce indeasa intre paginile lor, printre altele, o crima, un segment al pietei negre a artei, o groaza de obsesii, cateva personaje de o individualitate feminina suculenta. Si totusi, nu am avut absolut nici un motiv sa le privesc incredula, pentru ca Freddie Montgomery, personajul central al trilogiei, le razbate lenes, lucid, ca o bestie induiosatoare.

Ce mai citim? Oase de sepie

"Dar uneori, chiar si cand sunt cu totul treaz, in miezul zilei, imi imaginez timp de o secunda, ca si cum as strabate un loc intunecos si trec brusc printr-un petic de lumina solara, ca nu s-a intamplat nimic, ca sunt ceea ce ar fi trebuit sa fiu, un om inocent, desi stiu bine ca n-am fost niciodata inocent, nici, ca veni vorba, ceea ce se putea numi propriu-zis om."

Acest nesperat Freddie Montgomery - sau cum va mai fi el numit de-a lungul cartilor - da sens cu prisosinta debandadei literare, excesului fictional, dupa cum l-ar putea vedea unii. Ar putea, dar ar fi mai deloc relevant, caci avem in vedere trei carti ce se justifica mai ales prin stilistica absolut stralucitoare si prin discursul de tip confesiune cu pronuntate accente intelectuale al personajului-narator, si doar adiacent prin manifestarea firului narativ.

Se intoarce, astfel, pe toate partile problema raului, a liberului arbitru, a vinei, a sexului, a violentei, a naturaletei, a plansului in public, a autocompatimirii, a amintirilor induse, a artei, a jocului. A singuratatii unui om care nu seamana cu niciun personaj pe care sa-l fi citit deja.

Matahalos, un pervers seducator de bland, caruia ii vine sa rada din te miri ce. Care se simte multiplicat, sabotatul si farseurul in acelasi timp. De o inteligenta vehementa, o minte atenta si delicata, dar si ciudat de absenta, intristata profund de ea insasi, mai intai de toate. Un personaj curat prin natura intimitatii cu el insusi.

"Lumea nu mi s-a parut niciodata atat de instabila, nici locul meu in ea atat de senzational de precar. Aveam o constiinta cruda, lasciva a propriei fiinte, un lucru mare, cald si umed, impachetat in haine straine."

Ca Freddie pare pentru inceput pueril de neimplicat in propria viata, ca tocmai din acest motiv ajunge sa ucida la repezeala, ca face inchisoare, ca se indoapa artistic vreme de multi ani pentru a compensa lipsa oricarei alte activitati emotionale, ca isi pierde din memorie sotia si copilul, ca incearca sa isi corecteze oarecum linia existentiala, dibuind figuri feminine nu se stie in ce masura inventate sau nu - ei bine, asta nimeni nu o neaga.

In orice caz, in constructia romanului, acestea sunt doar acte marginale - dupa cum o sugeram si mai sus - si nicidecum pretexte de a demonstra potentialul dinamic al personajului. Si nici macar nu e un truc la mijloc, nu e strop de comercial care sa murdareasca aceasta carte care, din contra, propune discutii despre constiinta, pe care un cititor fixat pe factorul actiune poate ca nu le-ar asimila cu extrem de multa savoare.

"Onorata instanta", "Naluci" si "Atena" s-au sublimat sub forma unei indrazneli literare implinite, vicioase si inocente in acelasi timp, de un rafinament ce aduce in acelasi ring si expresia de tip nabokovian. Si apoi, de la sine inteles pentru cine au fost scrise - nu mai este nevoie sa insist. Cale libera la lecturat!

Autor: Anca Roman

Editura Nemira

www.nemira.ro

Cum vrea AUR să facă „Europe Great Again”. „Comisia Europeană urmăreşte să transforme uciderea de copii nenăscuţi într-un drept fundamental european”

Preşedintele AUR, George Simion, a propus, la Conferinţei Internaţionale „Make Europe Great Again” care a avut loc, sâmbătă, 27 aprilie, la Palatul Parlamentului, ca toate partidele...

George Simion intervine în scandalul „moldovenilor din Buzău”. „Premierul nostru a glumit. Nu este moldovean, probabil este Rrom”

Preşedintele AUR, George Simion, a declarat sâmbătă, 27 aprilie, la Palatul Parlamentului, la Conferinţa Internaţionale „Make Europe Great Again”, că zilele trecute, premierul Marcel...