Cum a aparut prima enciclopedie din lume

Se zice ca ideea de a intocmi o carte care sa cuprinda succint toate cunostintele acumulate in timp de omenire i-ar fi venit editorului francez Louis Breton, in ziua de 1 iulie 1747.

Francezul a intitulat-o "Enciclopedia sau dictionarul artelor, meseriilor si stiintelor", dar pentru intocmirea ei a apelat la ajutorul unui adevarat intelectual al vremii, scriitorul Denis Diderot, care s-a si incumetat la aceasta sarcina, informeaza Infoniac. Bietul Louis Breton avea idei, dar nu se pricepea.

Enciclopedia si Revolutia

Enciclopedia la care s-a inhamat Diderot, luandu-si si ajutoare dintre intelectualii timpului, cuprindea 35 de volume cu text, 4 volume cu ilustratii si inca 2 volume cu indici. Dintre volumele cu text, un numar de 28 fusesera elaborate de Diderot personal.

Mai tarziu, lucrarea a fost revizuita si completata cu aportul altor oameni de seama, constituind un important material ideologic si informativ, care va insufleti initiatorii Revolutiei Franceze.

Ideea insa de a aduna toate cunostinele de referinta intr-o singura carte este mult mai veche decat secolul XVIII de care vorbim. Arheologii au gasit in Sumer o lucrare enciclopedica intocmita de antici, cuprinzand un inventar interesant de animale, pietre, plante si pasari. Lucrarea dateaza de la sfarsitul mileniului IV i.Hr.

Ulterior, in Egiptul Antic, in Grecia, Roma, dar si in Europa medievala au existat numeroase preocupari pentru cupriderea cunostintelor intr-o lucrare sintetica, dar notiunea de enciclopedie, ca lucrare sistematizata, apare abia in Franta prerevolutioara.

Anonimul Louis Breton a fost cu ideea, iar scriitorul Diderot a sesizat rapid ce perspectiva deschide omenirii un instrument universal de informare si a reusit sa antreneze cele mai de seama personalitati ale culturii franceze.

Se inmultesc enciclopediile

Faptul ca informatiile enciclopediei erau folosite de intelectualii care pregateau revolutia franceza a provocat reactia curtilor regale din intreaga Europa, pozitie care s-a accentuat dupa revolutie, transformandu-se in inversunare.

Britanicii si-au initiat o enciclopedie proprie, iar autorul ei se justifica printr-o scrisoare adresata regelui Angliei, explicand ca lucrarea elaborata in Franta "este acuzata pe buna dreptate de raspandirea anarhiei si ateismului". Cu acest argument, el isi sustine propria lucrare, Enciclopedia Britannica.

De fapt, asistam la un fel de epoca a enciclopediilor. In fiecare mare tara se elaboreaza una, in stil propriu: in Germania, Austria, Rusia, Italia si chiar SUA. Succesul n-a fost pe masura si cei mai multi s-au oprit dupa publicarea primelor cateva volume.

Momentul de referinta, care urma sa consacre notiunea de enciclopedie universala, urma sa apara tot in Franta. In anul 1856, Pierre Larousse publica "Noul dictionar al limbii franceze", de fapt stramosul actualului Petit Larousse.

Efortul lui a culminat in perioada 1864-1876, cand a publicat 11 volume ale unui dictionar cuprizand 22.700 de pagini, stramosul marelui Larousse de astazi.

Problema enciclopediei virtuale

Enciclopedia Larousse, ca si cea Britanica, au inspirat aparitia rapida a unui mare numar de lucrari enciclopedice, aproape in toate tarile lumii. Cele mai modeste se multumesc cu un simplu "dictionar", altele si-au facut lucrari enciclopedice proprii, iar altele au reeditat una dintre enciclopediile de mare prestigiu, pe care au completat-o cu informatii specifice din propria tara.

Timp de peste o suta de ani, gloria enciclopediilor a parut ca este imbatabila, pana cand recent au aparut enciclopediile online, care par sa le concureze.

Zic par, pentru ca una este sa citesti date certe, tiparite pe hartie, si alta e sa le accesezi in format electronic, adesea elaborate de persoane anonime si uneori corectate de la o zi la alta. Probabil ca viitorul va reglementa acest aspect, oferindu-ne variante virtuale de valoare certa.

Atunci, marile enciclopedii vor deveni obiecte de anticariat, cam cum sunt astazi patefoanele cu manivela, la care ascultau tangouri bunicii nonconformistilor nostri.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...