Ziare.com

Cum ii obisnuim pe copii sa citeasca si de ce povestea e importanta in societate - intalnire cu un scriitor pentru cei mici

de Magda Gradinaru
Duminica, 08 Aprilie 2018, ora 07:14

   

Cum ii obisnuim pe copii sa citeasca si de ce povestea e importanta in societate - intalnire cu un scriitor pentru cei mici
Ne plangem adesea de scaderea interesului pentru lectura al copiilor, ridicam din sprancene cand ii vedem pe cei mici preocupati de telefoane de ultima generatie, dar uitam ca orice pasiune trebuie sa raspunda unor preocupari personale. Copiii citesc, daca le pui in fata carti interesante, iar daca reusesti, povestea devine un liant social.

Michelle Cuevas scrie carti pentru copii, iar asta o face sa vada lumea cumva mai optimist. Ne povesteste, intr-un scurt interviu pentru Ziare.com, ca asa a fost inca din copilarile, in vremea cand era o adevarata provocare sa citesti cat mai mult, inainte de a adormi.

Autoare a sase carti, traduse cu succes in peste 20 de tari, Cuevas este cunoscuta in randul tinerilor cititori romani datorita celor doua volume traduse in romana: Confesiunile unui prieten imaginar. Memoriile lui Jacques Papier (Editura Arthur, 2016, traducere de Laura Sandu) si Destupatorul de Sticle din Ocean (Editura Vlad si Cartea cu Genius, 2017, traducere de Radu Paraschivescu), doua dintre cele mai apreciate titluri ale sale - volumul Confesiunile unui prieten imaginar. Memoriile lui Jacques Papier urmeaza sa fie ecranizat de Fox Animation, iar Destupatorul de Sticle din Ocean a fost desemnata cea mai buna carte a anului de publicatiile Time, People, The Boston Globe.

Scriitoarea semneaza si scenarii de filme de animatie, printre care si Follow Your Heart, prezent in selectia finala a Premiilor Oscar 2018, la sectiunea scurt metraj de animatie.

Cand nu scrie povesti si romane, picteaza acuarele si deseneaza, canta la banjo si se plimba cu cel mai bun prieten al ei, un ciobanesc de Berna.

Mai citesc copiii astazi?

Copiii citesc multe serii si benzi desenate. Cred ca, zilele acestea, copiii sunt atrasi de carti care au o actiune distractiva sau personaje nostime. Incerc sa le imbin pe acestea doua in cartile mele cu emotia.

Deplangem constant un interes din ce in ce mai scazut pentru carte.

Recunosc ca ma ingrijoreaza putin cand vad copii complet preocupati de telefoanele sau iPad-urile lor sau de alte tehnologii. Cred ca cel mai bun lucru pe care profesorii si parintii il pot face este sa abordeze lectura, cititul, ca pe adevarate activitati distractive.

Cand eu eram mica, copiii reuseau sa citeasca un capitol de carte inainte de a adormi. Era o provocare. Era ceva pe care il asteptam si daca ne vom raporta astfel la citit, si copiii vor avea aceeasi atitudine.

Cred ca trebuie sa gasesti carti care sa abordeze teme care il intereseaza pe un copil anume. De exemplu, atunci cand eram mica eram interesata de natura si iubeam carti ca Islanda delfinilor albastri, Charlotte's Web sau Tuck Everlasting. Cred ca alti copii erau interesati de fantezie sau de spatiu sau de animale. Gasiti acele carti care sa vorbeasca fiecarui copil despre teme care il intereseaza.

Prietenii imaginari sunt personaje intr-una dintre carti. Ati avut prieteni imaginari in copilarie?

Am avut! Am avut doi prieteni imaginari. Aveau niste nume nostime, Pooty si Lala. Unul era un dragon si celalalt o papusa si ne-am petrecut timpul in principal la petreceri cu ceai. In acea vreme adoram cativa scriitori, printre care Roald Dahl, Shel Silverstein si E.B. White.

Cum arata laboratorul unui scriitor de literatura pentru copii?

De obicei, incepe cu o scanteie, o idee pe care nu mi-o pot scoate din minte. Apoi ea creste si creste si incep sa imi notez cate ceva, iar apoi ma surprind citind carti care abordeaza acea tema.

Cele mai multe dintre idei imi vin citind alte carti, visand cu ochii deschisi sau facand o baie cu spume.

Cum vede lumea un scriitor pentru copii, mai frumoasa?

As spune ca da. Multi dintre prietenii mei imi spun ca traiesc in "Tara lui Michelle", care, trebuie sa spun, este si ciudata, si magica, si fantastica. Am trei frati si mereu mi-au spus ca eram foarte ciudata cand eram copii! Ma bucur ca mi-am gasit un job unde a fi ciudat si a avea ganduri nebunesti sunt parti din fisa postului.

Are povestea un rol in societate?

Are rol coeziv, da. Cateodata, se intampla ca fiecare copil dintr-o scoala, cu varsta intre 8 si 17 ani, sa imi citeasca una dintre carti. Apoi, toti pot vorbi despre una dintre temele din carte si in felul acesta se formeaza un sens pentru "a fi impreuna". Cred ca acest model poate functiona pentru orase intregi.

Iubesc ideea asta, ca toti citesc o carte si au un subiect in comun de vorbit. S-a intamplat cu Harry Potter si sper sa se mai intample.


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 4520 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
10 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

HRISTOS A INVIAT

,

 

 

...HRISTOS A INVIAT

Cit de repede s-au dus
Anii ăstia ce trecură
Numai am văzut că nu-s
Si-am imbătrinit in ură
Ochii ni s-au micsorat
Buzele se subtiară
Fiii ni s-au cocosat
Si-au plecat scirbiti din tară...

...Cum ne mai vedeam zburind
Vulturi albi, feriti de rele
Cei alesi, cei scosi din rind
Rid luceferi printre stele
Dar sintem cum am rămas
De cind ne-am vindut norocul...

...Bile, Mersu' Trenurilor e capatai.

 

 

@billy....

daca taticu tau cumpara pif , vaillant etc, desigur ca erai dintr-o familie de comunisti rasatzi ca nu orice roman avea acces la aceste publicatzii.
tot efortul tatalui se pare ca a fost in van. ai ajuns doar un spam!
c'est la vie!

 

 

hahaha!!!..

carol ...BS.elevi fruntasi de unde? din gasca regala ca nu cred ca era in botosani. in copilarie cautam si eu sa cumpar pif si vaillant dar fara succes ca se dadeau pe sub mana. 90% din copii romaniei nici nu auzisera de ele. o fi fost taticu bursier regal dar a fost si un privilegiat al comunistilor.

 

 

mediocru...spre necorespunzator,

la 5 ani stiam cartea de telefoane a municipiului Bucuresti si Mersu' Trenurilor 1973-1978 cu tot cu marfare...bonus Istoria Chinei pe sate si comune + Ciresarii citita invers.

Sarbatori Pascale Fericite pentru toata lumea.

 

 

Nu, era doctor,

prin bursele de merit date elevilor fruntasi de catre Carol II.

 

 

Pai chinejii nu isi stiu nici o istorie

Prima carte a aparut prin 1860 si era despre Confucius, adica ce credeau ei ca au transmis oral peste 15 secole. Nici ei nu stiu cind a trait Confucius.
Probabil ca a gasit Partidul Comunist o data anume.
Dar zic ca au inventat alfabetul si tiparul.

 

 

Tata avea "bube in cap", adica comunistii il cam ocoleau.

Veneau si ei, cind aveau nevoie.
Am ajuns prin Bucuresti prima oara prin anii 1960, asa ca intreaba-l pe Vintage ce camarila era atunci.
Teancurile de Pif le cumparam si eu cu 10 lei de la armenii si evreii care plecau. Si de la copiii cu parinti in puscarie. Adica fii de intelectuali.
Cum au ajuns toti plutonierii de la Moskova sa ne judece pe noi, oameni cu carte ?
Tupeu bolsevic !

 

 

Loazele comunistilor isi populau biblioteca cu

Maxim Gorki, Ostrovski, Ceapaev, Zaharia Stancu, Sadoveanu, Beniuc, Scinteia Tinereyului, Salut voios de pionier. Popov, Stahanov...

 

 

Trucul cu care am invatat eu sa citesc la 5 ani :

Aveam doua carti de cite 30 de pagini cu o poezie cu Azorica. Nu cea a lui Arghezi.
Alta cu un iepuras.
Ambele interbelice. Le memoram din ce citea mama, dupa care le citeam.
La 6 ani citisem tot Jules Verne si Dumas.
Multe in franceza, cu o enciclopedie Larousse.
M-a ajutat si o enciclopedie romaneasca, cu poze.
Tata cumpara teancuri de Pif, Vaillant, Placid et Muso, Pension Radicelle, Stiinta si Tehnica.
Numerele si probabilitatile le-am invatat tot la 5 ani, imitindu-l pe tata la pasiente (solitaire)

 

 


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor