Ziare.com

Cronica de carte: Jurnalul unui intelectual discret

Duminica, 05 Decembrie 2010, ora 17:11

   

Cronica de carte: Jurnalul unui intelectual discret
Febra efervescentei culturale a asa numitei "generatii '27" este definitorie pentru destinul lui Arsavir Acterian, destin ce avea sa se implineasca, cultural, oarecum mai discret decat al colegilor sai de generatie.

Majoritatea scrierilor sale sunt publicate in ultimul deceniu al secolului trecut, perioada in care pentru Eliade, Cioran sau Eugen Ionescu se puteau incepe deja redactarea unor antologii de opere complete.

Nascut intr-o familie cu puternice afinitati culturale, fratii sai, Haig si Jeni Acterian, remrcandu-se ca regizori de teatru, Arsavir Acterian avea sa colaboreze o perioada la diferite publicatii ale vremii, periodic publicand fragmente ale jurnalului sau, a carui redactare incepe inca din 1929.

Jurnalul lui Arsavir Acterian descopera personalitatea unui om cu trairi interioare de o intensitate iesite din comun, un om care analizeaza viata transcendental si care gaseste in fiecare clipa esenta momentului.

Perioada scrierii acestor memorii se intinde pe mai bine de 60 de ani, sincopele in redactarea acestora fiind cauzate de perioada de teminta comunista si, probabil, de autocenzura ulterioara eliberarii din inchisoare.

Scenele care dau viata jurnalului sunt rupte din tumultul cultural a Bucurestiului interbelic, personajele principale fiind, nimeni altele decat: Eugen Ionescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Emil Botta sau Marietta Sadova.

Intelectual lucid, Arsavir Acterian nu ezita cand vine vorba de autocritica, asezand dorinta de a se exprima in scris si, bineinteles, de a fi publicat, sub semnul vanitatilor personale.

Totodata, nu este lipsit de modestie cand isi simte expresivitatea scriitoriceasca ca fiind derziorie comparativ cu a bunului sau prieten Eugen Ionescu, figura ce apare constant in paginile jurnalului.

Pagini de o tulburatoare intensitate sunt cele scrise la moartea surorii sale, Jeni Acterian, autorul reusind sa creeze o radiografie a senzatilor de durere la pierderea celei mai importante persoane din viata sa.

Ceea ce nu regasim in jurnal, poate si dintr-un sentiment de pudoare, sunt descrieri referitoare la activitatea autorului ca simpatizant al Miscarii Legionare, care de altfel este o atitudine ce caracterizeaza toata pleiada de intelectuali interbelici, care. intr-un fel sau altul, au avut legaturi cu legionarii.

Arsavir Acterian, prin retorica sa filozofica, cauta sa gaseasca raspunsuri la intrebarile fundamentale ale vietii: Care este scopul omului pe Pamant? Ce rost are acest scop, daca exista unul, atat timp cat suntem supusi mortii ineluctabile?.

Pornit, inca din primii ani ai tineretii, pe calea cautarii absolutului, autorul ajunge la anii senectutii sa se declare "falimentar" in acest domeniu, calatoria fiind poate mai importanta decat atingerea scopului in sine.

Jurnalul este marcat, constant, de entuziasmul trairii si, in ciuda trecerii anilor, acesta creste ca intensitate. Privind viata cu o dragoste sporita, Arsavir Acterian isi pastreaza spiritul neintinat de trecerea timpului regasindu-se pe sine in fiecare moment al trairii.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 1119 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
Nu exista comentarii postate de utilizatori.



Platforma pentru solutionarea online a litigiilor