Recenzii: Maria-Elena Cusnir, Dialog cu umbra mea

Cand un poet se apuca de proza, neaparat ca poezia sa nu l-a putut marturisi integral. Cam asta s-a intamplat cu Maria Cusnir - nu tot ce traim si gandim poate fi surprins de metafora.

Raman studiile, parintii, satul natal, cararile batute cu piciorul, zbaterea omenesc-pamanteana a cugetului despre care nu poti scrie fara patetism. Ceea ce arta postromantica evita cu buna stiinta.

Si totusi cartea in discutie nu evita confesiunea lirica. Ba din contra. Autoarea incearca mereu sa descopere oarece filon narativ, sa-si depene amintirile schimband diferite ipostaze ale naratorului, dar discursul se molipseste indata de lirism descriptiv.

Asa ca, dupa multe ocolisuri, isi ia inima-n dinti si trece la "povestirea" emotiilor sale si ale apropiatilor, de la varsta primilor pasi, pana la 16 septembrie 2009.

A iesit un fel de "Amintiri din copilarie" sub forma de jurnal, dublat de confesiunile unor intelectuali de vocatie inchipuite de fiica lor, si ea dascal de vocatie. Discursul e eminamente peripatetic, caci fluxul memoriei pare trezit mai cu seama de mersul pe jos, de picuri de ploaie, de arsita ori de gerurile vremurilor de sub vremi.

Fiecare plimbare este o calatorie ritualica din prezentul simtit ca univers claustru spre lacasurile lui Hades unde se intalneste mereu si mereu cu tata si mama.

E in acelasi timp evocare a unui parcurs labirintic pentru care se simte responsabila, dar si invocare a unui illo tempore, nu cel mitic al lui Mircea Eliade, ci altul, potrivnic, abrutizat de suferintele unei epoci crunte si ale unei generatii irosite.

Pentru intaia data, poeta se apleaca asupra intelectualului dedicat mai cu seama scolarilor si cartilor intr-o lume in care prigoana ideologica era urmata de incarcerarea taranilor instariti si a elitelor locale ori nationale.

Liberarea parintelui, "ridicat in ziua nuntii" si inchis pentru ani buni la Gherla si Sighet, supravegherea continua de catre organe sunt lucruri imposibil de sters din minte.

Ele au marcat destinul unei familii rostuite temeinic pe traditii religios-culturale, producand traume inimaginabile unor copii supradotati. Viitorul lor s-a intersectat cu saracia si politica bolsevica a bunului plac.

Or azi isi plang de mila tocmai arogantii celor 40 de ani de comunism, de barbarie, deportari, exterminari si ingenunchere a sufletelor. Nu-si mai amintesc "mirosul lutului si al teilor..., plansul ascuns al parintilor, tradarile prietenilor"(p.19), nici ca "dictatura comunista a ruinat chipul omului".

Ani de tragedii cumplite pentru slujitorii invatamantului si ai culturii, prigoniti, deportati la canal, batjocoriti. Sinceritatea marturisirii copleseste: "Rusinata, imi plec capul in fata tuturor celor umiliti si istoviti de chinuri, carora n-au putut sa se impotriveasca"(p.35).

Prin "memoria parintilor", vrea sa deschida o usa catre suferintele celorlalti. In proza, universul se largeste, trecutul se cere cunoscut, inteles si asumat, Dumnezeu, de asemenea.

"Drumul" in trecut trebuie insotit de compasiune si iertare. Iata ca Timpul, lumea inconjuratoare nu se mai limiteaza doar la "lumina si umbra" eului liric.

Poezia nu dispare cu totul, psalmodiind pe harfa naturii: "Padurile canta in lumina blanda. Canta trist..."(p.39), sau "e dimineata teilor, sarbatoarea lor", dar duhul marii treceri o sufoca.

Nici prezentul nu-i surade, insa analiza sa nu o tenteaza. Unele ecouri ii tradeaza frustrarea: "Oamenii puternici si capabili s-au inchis in sine", abandonand viitorul tarii pe mana celor ce-si expun chipurile in campanii electorale pe stalpi, copaci, fatade intregi... Vorbe goale si neputinta.

"Campaniile electorale seamana cu desantarea"(p.79). "Personaje obscure ajung in varful vietii politice". Deja vu. Insingurata, nu-si poate degaja nicio optiune. Ca si altora, ii ramane introspectia, refugiul in familie si amintiri. De la Craciun la Pasti, de la mormintele parintilor la masa de scris. Un fel de caraus al zadarniciei.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...