Ziare.com

Uzurpare si lupta pentru putere - Istoria nespusa a lui Constantin cel Mare (II)

Luni, 02 Iulie 2012, ora 08:27

   

Uzurpare si lupta pentru putere - Istoria nespusa a lui Constantin cel Mare (II)
Memoria imparatului roman Constantin cel Mare a fost una care a supravietuit secolelor. In jurul deciziilor si faptelor sale a fost plasmuit mitul unui sfant, cu inflacarare aparat si sustinut de clericii crestini.

Insa o privire critica asupra vietii sale releva o cu totul alta imagine in spatele acestei inchipuiri ideologice concepute de Biserica Crestina.

Un sfant fara temei - Istoria nespusa a lui Constantin cel Mare (I)

Consimtamantul primit de Constantin din partea lui Galerius a nemultumit pe fiul lui Maximian, Maxentius, care se vedea inca o data indepartat din intelegerile tetrarhice.

Din acest motiv, ca urmare a unei rascoale in 306 la Roma, Maxentius preia cu forta puterea si este aclamat imparat.

In ciuda eforturilor lui Flavius Severus de a-l da jos pe Maxentius, el este invins langa Roma si mai tarziu este luat prizonier. Maximian nu a putut sta deoparte in timpul aceste convulsii si a jucat un rol important in eliminarea lui Severus.

Razboaie civile si intelegeri politice

Fostul imparat, folosindu-se de puternica sa influenta, a convins trupele lui Severus sa dezerteze, insa nu trebuie subestimate nici sumele mari de bani de care Maxentius s-a folosit pentru a ii cumpara.

Lucrul acesta s-a repetat in acelasi an, Galerius fiind nevoit sa-si amane campania militara impotriva uzurpatorilor dupa ce se vede parasit de proprii osteni.

In acelasi timp, Maximian incearca sa faca rost de sprijinul lui Constantin, iar intelegerile lor sunt pecetluite prin casatoria lui Constantin cu Fausta, una din fiicele fostului imparat. Minervina, amanta lui Constantin, se vede data la o parte, desi avea cu ea un fiu, Crispus.

In urma respingerii lui Flavius Severus si a lui Galerius, dar si a incheierii aliantei cu Constantin, Maxentius, impreuna cu Maximian, ajung sa controleze provinciile italiene si africane.

Desi fusese numit Augustus in tetrarhia secesionista si se obligase sa-l ajute si sa-l sprijine pe Maxentius, Constantin inca intretinea bune relatii cu Galerius, fapt ce il va ajuta in clipa in care Diocletian decide sa puna capat crizei prin care trecea imperiul.

Un fost imparat isi impune vointa

Inca avand un cuvant greu de spus, batranul Diocletian incearca sa faca ordine in tetrarhie, iar in urma discutiilor de la Carnuntum se stabilesc conducatorii de drept.

Galerius ramane Augustus in Orient avandu-l ca Caesar tot pe Maximin Daia, in timp ce Licinius, un om de incredere si bun prieten al lui Galerius, este numit Augustus in Occident.

Constantin isi pierde titlul de Augustus, dar si-l pastreaza pe cel de Caesar si este subordonat lui Licinius, in timp ce Maxentius este declarat uzurpator. Maximian este obligat sa se retraga.

Statul roman intr-o criza neintrerupta

In ciuda acestor hotarari, Maxentius nu renunta la pretentiile sale, iar Maximian ii ramane alaturi, avand propria sa agenda.

Intr-o miscare prost gandita el isi contesta fiul si incearca sa-l dea jos si sa preia el puterea, dar spre surprinderea sa, incercarea esueaza, armata ramanand de partea lui Maxentius. Este nevoit sa se retraga in grija lui Constantin.

Ultima greseala a lui Maximian a fost tentativa de a-l da jos pe Constantin. In timp ce acesta era ocupat cu inlaturarea amenintarii francilor de la granita imperiului, Maximian fusese pus la comanda unei armate pentru a-si proteja ginerele in fata unei eventuale incursiuni a lui Maxentius.

El a profitat de ocazie si dupa ce a mituit un numar de ofiteri pentru a-l ajuta impotriva lui Constantin, a fost neplacut surprins sa observe ca in momentul declansarii uzurparii, ofiterii refuza sa-l sustina.

Maximian este prins si este fortat apoi de Constantin sa se sinucida, permitandu-i o moarte demna, fara ca el sa poata fi invinovatit pentru moartea ilustrului sau socru.

Intre timp si Galerius isi gaseste sfarsitul, lasandu-i pe Licinius si pe Maximin Daia sa-si imparta provinciile orientale intre ei.

La inceput nu au avut dispute, dar relatiile dintre cei doi incep sa se raceasca, fapt ce il indeamna pe Licinius sa incerce o apropiere de Constantin. Maximin Daia cauta ajutorul lui Maxentius, simtindu-se amenintat.

Batalia de la Podul Milvian si revelatiile lui Constantin

In anul 312, armata lui Constantin invadeaza teritoriile controlate de cumnatul sau, Maxentius si la Podul Milvian este data batalia decisiva.

Inaintea ei, insa, apar consemnate un numar de evenimente neobisnuite, atat de invatatul Lactantius, dar si de episcopul Eusebiu din Cezareea, indeosebi legate de anumite viziuni pe care le-ar fi avut imparatul.

Indiferent ca ar fi fost vorba de fapt de un meteorit sau de un nimb solar, ce au ajuns sa insemne ele pentru imparat poarta o mai mare importanta.

Din acel moment armata pagana lui Constantin a marsaluit sub insemnele crestine ce ii fusesera revelate si se spune ca atunci ar fi fost momentul trecerii sale la crestinism.

Maxentius moare inecat in timpul luptei de la Podul Milvian, iar armata lui este imprastiata. In inscriptia de pe Arcul lui Constantin se spune ca imparatul a fost inspirat intr-adevar de divinitate, dar nu face nicio referire la Dumnezeul crestin.

Dupa eliminarea lui Maxentius, Constantin se intalneste cu Licinius la Milan cu ocazia casatoriei surorii sale Constantia cu acesta, pentru a intari intelegerile dintre ei.

Tot aici cei doi hotarasc ca toate religiile imperiului sa capete caracter tolerat, nu numai crestinismul si sa se incheie persecutiile.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 4910 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
Nu exista comentarii postate de utilizatori.


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor