Moartea in religiile lumii

Orice inceput are si un sfarsit. Orice om se naste, traieste si moare. Suntem sortiti mortii inca de la primul tipat. Moartea este sfarsitul unei aventuri... Ne-am nascut, am invatat sa traim, dar nu invatam niciodata sa murim. Desi la fel de naturala si fireasca precum viata, moartea naste frica, teama...

In religia crestina, moartea este dincolo, in vesnicie. Pentru a ajunge acolo, trebuie sa intelegi ca trebuie sa devii o persoana, suflet si trup. Moartea este o alta viata in care nu mai esti o persoana, ci doar un duh neimplinit si ratacit.

Crestinii deduc din Noul Testament ca mortii se duc intr-un loc intermediar numit Hades, cu doua compartimente: unul pentru cei drepti si unul pentru necredinciosi. Fiecare dupa cum si-a trait viata. Sufletele dreptilor si ale pacatosilor asteapta intr-un loc intermediar atat recompensa divina, cat si inceputul pedepselor pentru comportarea pe pamant. Si unii si ceilalti asteapta Invierea generala pentru judcata finala, hotaratoare.

"In casa Tatalui Meu sunt multe odai. Daca nu ar fi asa, ti-as spune. Ma duc sa pregatesc un loc si pentru tine", spune Iisus despre Rai, in timp ce Ioan, in Apocalipsa, spune ca Raiul este Iersualimul cel sfant. Pe de alta parte, nu scrie nicaieri daca aceasta viziune dscrie un Rai ceresc, cu toate caracteristicile fizice ale unei vieti dupa moarte, sau un Rai pamantesc care va inlocui Pamantul existent unde va domni Iisus Christos vreme de un mileniu inainte de invierea generala a omenirii.

Potrivit lui Pavel, trupurile noastre eterice pot fi inviate si ridicate la cer, referindu-se la invierea lui Iisus. Ceea ce a vazut a fost corpul astral si nu cel fizic al lui Iisus, el aplica acest lucru si la relatarile celorlalti apostoli despre moartea si invierea lui Iisus. Totodata, Pavel a demonstrat ca oamenii, inclusiv Iisus care s-a nascut pe Pamant, au un corp fizic, dar si unul eteric, astral. O reflectare a tot ceea ce semanam in viata. Acest corp, astral si eteric este cel care se ridica la cer.

La polul opus raiului, este iadul, un foc nestins, un cuptor de foc, un foc vesnic, unde pacatosii vor primi pedeapsa eterna. Apocalipsa identifica doua locuri de pedeapsa - iadul si un loc de foc si pucioasa pentru invierea generala si Judecata de Apoi. La fel ca in cazul Raiului, nu se stie care parte a celor rai merge in Iadul Noului Testament. Corpul lor fizic inviat, sufletele sau amandoua.

Spre deosebire de crestinism, la hindusi totul se reduce la trei adevaruri fundamentale. Primul adevar este legea identitatii, putand fi exprimata prin vechea si adeseori repetata expresie sanscrita: "Tat tvam asi" ceea ce ar insemna: "Asa esti Tu", "Dumnezeu si cu mine una suntem" sau "Cel ce este dincolo, dincolo de persoana, acela sunt Eu".

Al doilea adevar la hindusi este karma. In Occident, karma, in mod liber, este tradus ca destin sau soarta. Spunem ca in karma avem de a face cu "frane bune" sau "frane rele", ori cu lucruri care doar par ca se intampla. Dupa hinduist insa, karma este lege. Omul este ceea ce este, in ce priveste norocul si locul sau in viata, datorita karmei sale.

Reincarnarea este al treilea mare adevar la hindusi. Inseamna "repetare a vietii": sufletul omului - atman sau esenta vietii - se manifesta intr-un cerc de vesnice nasteri si renasteri. Daca un om moare, va trai el din nou? Hindusul raspunde: "Da, cu siguranta! El va trai din nou pe acest pamant, ca sa-si implineasca destinul, scopul si sa culeaga rasplata faptelor sale de mai inainte".

Reincarnarea explica diversitatea persoanelor pe care le aflam in lume, prapastia izbitoare dintre cei intelepti si cei neintelepti. Ea explica toate aceste inegalitati aparente, ofera o solutie pentru enigma inexplicabila a faptului ca un om moare de tanar, ca altul moare batran. Ea explica fenomenul geniului.

Doctrina despre reincarnare pregateste hindusul pentru o unire finala cu Dumnezeu, intr-o stare de fericire nepieritoare. Caci aceasta unire este scopul si tinta vietii, insa prin treceri succesive sufletul omului are sansa, in cele din urma, sa se uneasca cu sufletul lui Dumnezeu.

Hinduismul plaseaza sufletul este vesnic intr-un sens greu de sesizat de mintea crestina. Faptul ca el supravietuieste trupului nu este o taina si nici minune, caci el a existat deja mai inainte ca trupul sa fi luat fiinta.

"N-am lipsit de a fi nicicand", zice zeul Krisna catre un ucenic. "Niciodata n-ai lipsit de a fi si nu va veni nicicand o vreme cand nu vei fi".

Sufletul, potrivit hinduismului, este atman sau unicul adevar, principiul vietii, sufletul, sinele, Eul. Restul nu este decat iluzie sau maya, magie, puterea prin care lumea fizica este creata sau facuta cunoscuta.

Doar sufletul este real. Un mistic crestin apusean, Mister Eckhart, profund impresionat de hinduism, explica legea identitatii, spunand ca ochiul cu care noi il vedem pe Dumnezeu este acelasi ochi cu care ne vede El pe noi.

Budismul, o miscare reformista in cadrul hinduismului, mentine credintele in doctrinele gemene ale Samsarei si Karmei, ceea ce inseamna ca notiunile budiste ale mortii si vietii dupa moarte sunt similare cu cele ale hinduismului.

Potrivit credintei budiste, fiecare persoana renaste de cateva ori si trece prin diferite tipuri de existenta. Calitatea vietii sale curente este o reflectare a Karmei prezente si trecute. In consecinta, o viata confortabila este rezultatul unor fapte bune facute in vietile anterioare, sau din contra, o viata mizera este datorata unor fapte rele comise in vietile anterioare.

Asadar, omul este raspunzator pentru calitatea vietii pe care o duce si nu alte zeitati, demoni sau destinul.

Universul este o etapa pentru nenumaratele renasteri ale fiintei umane, intr-un spectru care merge de la rau la bine. Sistemul de credinte budist este diferit insa de cel hinduist, in ceea ce priveste sufletul muritorului (Atman) care ar renaste in vietile ulterioare.

Budismul considera ca un om este alcatuit din cinci elemente distincte: un corp fizic, sentimente, simturi, vointa si constiinta.Uniunea acestor elemente, numita Skandhas, constituie o personalitate. De indata ce respectiva uniune se destrama, nu ramane nicio entitate substantiala.

Totusi, conform unor predici ale lui Buddha, o parte a personalitatii numita suflet, minte sau constiinta poate supravietuii si astfel poate fi nemuritoare. Buddha defineste constiinta (Vijnana) drept acea entitate care este invizibila, nemarginita, atotcuprinzatoare si baza pentru Rupa (fostul corp) Vedana (senzatie), Samjna (perceptie) si Samskara (vointa). Desi constiinta pare sa se substituie ideii hinduse de Atman, in majoritatea scririlor budiste nu constiinta trece dintr-o existenta la alta, ci Karma sa, care isi lasa amprenta asupra noii sale existente.

Buddha recunoaste existenta unei ierarhii care in functie de Karma lor experimenteza diverse grade de existenta situata pe Roata Vietii, care este tinuta in ghiare si in cioc de demonul Mortii sau al Nestatorniciei.

In interiorul Rotii sunt incluse douasprezece conditii preliminare care provoaca renasterile, trei taramuri superioare si trei inferioare. Cele trei taramuri superioare puse de-o parte pentru cei drepti sunt Raiul, taramul titanilor si taramul uman.

Cele trei taramuri inferioare rezervate rau-facatorilor sunt Iadul, taramul fantomelor infometate si taramul animal. Karma determina urmatorul taram al renasterii pe Roata Vietii.

Potrivit iudaismului, viata omului este un dar al lui Dumnezeu, care primeste semnificatie valorica in clipa in care ea devine un raspuns la chemarea lui Dumnezeu. Daca individul evita sa implineasca vointa divina, el cade prada robiei impulsurilor personale egoiste si ajunge la autodistrugere, fiindca numai prin supunere fata de vointa divina poate omul sa-si asigure viata permanenta.

Desi credinta in inviere nu este expusa in mod explicit in psalmi, unii teologi au incercat, si pe drept cuvant, sa explice anumite texte in acest sens. "Dar eu, in nevinovatia mea, voi vedea fata Ta. Cum ma voi trezi, ma voi satura de chipul Tau".

"De aceea inima mea se bucura, sufletul meu se veseleste si trupul mi se odihneste in liniste. Caci nu vei lasa sufletul meu in lacasul mortilor, nu vei ingadui prea iubitul Tau sa vada putreziciunea. Imi vei arata cararea vietii. Inaintea fetei Tale sunt bucurii nespuse si desfatari vesnice in dreapta Ta".

Ziua "Iui Yahve sau "ziua maniei" este manifestarea sau aratarea lui Yahve in plenitudinea maretiei sale. Dupa Ieremia, toate popoarele vor fi judecate pentru ca apoi sa devina partasi ai imparatiei lui Iahve. Profetul Miheia reia aceasta idee fara a largi ideea generala si fara a da detalii.

In Apocalipsa lui Baruch, probabil sub influenta crestina, este acceptata invierea atat a celor buni si rai din cadrul poporului Israel, cat si a neamurilor. Dupa Talmud, numai cei drepti vor invia, desi ocazional se accepta ca dreptii dintre neamuri vor invia si ei. Singurul loc in Vechiul Testament, unde avem o descriere a Judecatii celor morti, este in cartea profetului Daniel: "Multi din cei ce dorm in tarana pamintului se vor scula : unii pentru viata vesnica si altii pentru ocara si rusine vesnica".

Dupa moarte, sufletul nu este anihilat, iar trupul ramane doar simpla tarana neinsufletita pentru ca la inviere sa participe si el la rasplata divina, prin unirea finala cu sufletul in vederea vietii vesnice. Fiindca sheolul este supus unei transformari esentiale, fe unde era considerat doar loc al celor morti, el devine identificat cu Gheena, loc de tortura, de unde a fost imprumutata si ideea crestina de iad.

Conceptia despre sheol indicata in aceste versete sugereaza o noua perspectiva asupra naturii omului in conceptia iudaica. Dupa moarte, sufletul traieste. Ceea ce trebuie retinut referitor la viata viitoare, dupa conceptia iudaica, este ca accentul se pune indeosebi pe rasplata viitoare a faptelor omului.

Iudaismul a pus accentul, secole de-a randul, pe viata de aici si de acum si, intr-o masura mai mica, pe viata viitoare.

La randul sau, islamismul atribuie o mare semnificatie vietii dupa moarte, acest lucru fiind dovedit si de frecventa din Coran al termenului al akhira (viata de apoi), el intalnindu-se de 113 ori. Conform Coranului, la moarte, sufletul este separat de trup de ingerul mortii, Izrail. Izrail este un inger cu doi ochi unul in fata celalat in ceafa. Exact inainte de clipa mortii, Izrail se arata muribundului, ii infasca sufletul si pleaca din casa lui, lasand in urma pe cei apropiati mortului sa-l planga si sa-l jeleasca.

Similar cu crestinismul si budismul, religia Islamului imparte mortii intre credinciosi si pacatosi. Pentru cei drepti si curati separarea are loc fara dureri, in timp ce sufletele pacatosilor sunt despartite cu violenta si suferinta..

La scurt timp dupa moarte, persoana virtuoasa este intampinata in mormant de ingeri cu fete stralucitoare ca Soarele, in schimb cei pacatosi sunt intampinati de creaturi infricosatoare si respingatoare. In timp ce credinciosul are parte de matase si mosc, pacatosul are parte de carbuni incinsi si panza de sac. Mormantul credinciosului se transforma intr-o gradina verde pe cand cel al pacatosului este plin de serpi cu sapte capete.

Religia islamica a preluat de la stravechii ervrei ideea ca mortii au o existenta si dupa moarte, de aceea cei ce mureau, erau ingropati impreuna cu obiecte de uz casnic, mancare si bautura, sau chiar se ridicau corturi langa morminte.

Coranul nu furnizeaza informatii cu privire la existenta in morminte dar, termenul de Barzakh - mormant, bariera apare in cateva locuri din Coran, ceea ce a determinat multi invatati musulmani sa afirme ca exista o perioada de ragaz al muritorului din mormant, intre moartea totala si invierea generala.

Coranul continua traditia ebraica si zorastrista a credintei intr-o inviere generala a trupului Maad si o Zi a Judecatii de pentru intreaga omenire. Se spune ca ora aleasa pentru Invierea generala a omenirii este tinuta secret muritorilor, cu toate acestea se vor arata cateva semne care vor vesti apropierea momentului. Acestea sunt aparitia Anticristului (Al-Dajal), intoarcerea Lui Hristos si sosirea celui indrumat Al Mahdi.

Al Dajal, va veni dintr-o insula indepartata. Are un singur ochi si literele KFR, care inseamna kafir (necredincios), imprimate pe frunte. Va fi un urias calare pe un magar mare alb. Anticristul va semana distrugere pretutindeni, dar nu va putea intra in Mecca si Medina pentru ca sunt protejate de ingeri. Domnia sa va dura 40 de zile.

Al Mahdi, Cel Just Indrumat, va fi cel care va pune capat domniei Anticristului, potrivit siitilor. Conform Shiah Al-Mahdi este un descendent al profetului Mahomed.

Conform unei traditii siite, Provincia Khurasan din nord-estul Iranului este locul unde s-a aratat pe Pamant, Al-Mahdi. Multe semne vor anunta Invierea Generala, de la aparitia lui Gog si Magog, rasaritul soarelui de la apus, venirea Fiarei care va insemna toti oamenii pe fata, pana la aparitia unor eclipse in Peninsula Arabica.

Momentul Invierii Generale este precedat de Arhanghelul Israfil care va suna de trei ori din trambita.La prima suflare, cea a consternarii, toate creaturile din cer si de pe pamant vor fi cuprinse de groaza, pamantul se va cutremura si Soarele se va intuneca.

La cea de-a doua suflare, a examinarii, toate fiintele umane vor muri. Aceasta moarte universala va dura 40 de ani si la sfarsitul ei vor fi ploi torentiale. Apoi se va produce cea de-a treia strigare a Invierii cand intreaga omenirii va invia din morti.

Considera cea mai veche religie actuala din lume, zoastrismul a fost fondata de Spitama Zoroastru (Zarathustra).. Toti sustin ca iudaismul si crestinismul datoreaza mult profetului persan Zoroastru, fiindca el a predicat multe adevaruri pe care profetii iudaici si insusi Isus le-ar fi repetat.

Potrivit unor scrieri vechi, initial asternute pe 12.000 de piei de vitel si legate cu inele de aur, povesteau despre existenta unui loc numit cer si un loc numit iad. Aceleasi scrieri spun ca Dumnezeu este Duh caruia oamenii trebuie sa I se inchine "in duh si in adevar".

Asemanarea dintre unele ziceri ale lui Zoroastru si cuvintele lui Isus sunt si mai surprinzatoare. Multe secole inainte ca galileanul Isus sa-si fi inceput misiunea, Zoroastru proclama deja o regula de aur, regula care spunea ca omul este bun doar cand vrea sa nu faca altuia ceea ce nu este bine pentru sine.

Inainte de invatatura lui Isus despre bunatatea Tatalui, Zoroastru il descria pe Dumnezeu ca "Datatorul tuturor lucrurilor bune si desavarsite".

Cu sute de ani inainte de Golgota, Zoroastru vorbea despre "invierea din morti", despre "nemurirea sufletului", si chiar a mers pana acolo incat sa spuna ca cei ce vor crede in el (in Zoroastru) "nu vor pieri, ci li se vor da viata vesnica".

Fiindca pamanul este sfant, mortii nu sunt ingropati. Focul, la randul sau sfant, nu trebuie pangarit cu cadavre. Trupul mort, fiind in chip natural salas pentru diavolii bolii si contaminarii, este mai bine sa fie consumat de fiare sau de pasari, fiind astfel ridicat la cer.

Mortii erau dusi pe o constructie inalta, Turnul tacerii, asemenea unei campanile parasite. Pe acoperisul trunchiat se aflau dale de piatra unde se puteau intinde mortii, iar deschizaturile dintre lespezi lasau oasele sa cada intr-o hruba subterana, dupa devorarea carnii.

Sinto, una dintre cele mai deosebite religii din toata lumea, produs japonez, ca multe alte produse venind din tara nipona, nu este pe deplin apreciata de producatorii ei.

Spre deosebire de crestinism, sinto nu are intemeietor, nici profet, nici mantuitor, nici crez, nici Scriptura si nici teologie. Pe de alta parte, asemenea crestinismului, sintoismul are locasuri de cult, scoli, cler, grupari si subgrupari, secte si subsecte.

Sarbatoarea purificarii a fost intotdeauna cu tinere in sintoism si in toata Japonia, unde "curatirea este alaturi de starea divina". In zilele imparatilor (Mikado), considerati ca avand instituire divina, cetatenii isi purificau simbolic trupurile frecandu-si pielea cu bucati de hartie si apoi arzandu-le sau aruncandu-le in rau.

Mikado-ul, reprezentand zeita-soare, declara apoi poporul curat la minte si la trup. Acest obicei, avand radacini in credinta ca impuritatea individuala putea avea urmari nefaste asupra obstii, mai face inca parte din modul de viata sintoist.

Sintoistii pretind ca religia lor este cale buna, calea zeilor. Ei spun ca religia lor este religia sanatoasa, insa credinta le este pura, in ciuda faptului ca ea devinne din ce in ce mai influientata de budism, confucianism si de crestinismul american. Dar sintoismul, adica religia pura a constiintei de Kami, isi are originea in Japonia.

Potrivit adeptilor, ea nu a fost exportata in nici o cantitate apreciabila pentru pelerinii spirituali din lumea larga. Dupa cartile vechi, lumea exterioara este doar o copie sau o replica a lumii ceresti, din care Japonia este partea cea mai cereasca dintre toate.

Gabriela Firea iese în stradă. Candidata PSD la Primăria Capitalei vrea întâlniri directe cu electoratul

Gabriela Firea, candidatul PSD la Primăria Capitalei, nu va sta la birou în timpul campaniei electorale. Firea a declarat miercuri, 24 aprilie, că îşi va axa campania în primul rând pe...

Lider PNL inculpat pentru corupție și-a depus candidatura la locale: ”Intru în competiţie bărbăteşte, deschis şi asumat”

Preşedintele PNL Prahova, Iulian Dumitrescu, inculpat pentru corupţie şi cu interdicţia de a exercita funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, şi-a depus miercuri, 24 aprilie,...