
Opinia publica sau "ia intreaba-ma ce fac" !
Cineamtografia nu e folclor ea nu se supune creatiei populare, nu e anonima si nici intr-un caz nu are versiuni light, midle, soft. Asemenea INRI de pe cruce, ce-a fost scris a fost scris. Nu vad cine ar fi in masura sa rada cu lama pe text, sa scrie cu cre'onu' chimic in loc de si sa-i puna mustatile lui Dali Giocondei si pipa lui Magritt. Ce duios arunca primul piatra, ce purist da cu bata-n balta lui Monet ca fi'nca are nuferi, n-are lotusi? Am mai condamant noi, "oameni de bine" niste flori maladive, "Florile raului" cu porocese de rabilitare postume artistului, am mai dat noi Giordano Bruno de pamant, suparati foc si para de nu s-a vazut, golanul. A mai strigat brava, puternica precum mania proletara femeia de serviciu la stramtoarea din ascensor in obrazul Brigittei Bardot "alea patru adevaruri" fiindca Dumnezeu (si nici Roger Vadim) nu crease femeia cum se cade, tovarasi. Prin regatul Denalrcei de asemena e ceva putred de moment ce opinia publica in izmene din islam de la antipozi e nemultumita de ce fel deseneaza ele prin ziare sirenele de pe delfini, bombe pe tubane. Cand ma uit la dulcea, duioasa, pentru binele victimei, pedagogica violenta a aparatorilor moralei publice unde alcoolicul vede betivi peste tot, sluta abstinenta numai c.urve si muierea stearpa numai copii degenrati, sunt sigur, e evident ca in orice moment din zi si mai ales din noapte suntem apti de inca doua bete cruce special pentru a doua venire a lui Isus. Celor ce nu ne cred pregatiti s-o mai punem odata, sa-si aminteasca zilele Revolutiei: cei mai ***, mai fricosi, mai poltroni; mai lasi, mai "Du-te bai tu ca esti doar un c.ur si-un cap, ce-ti pasa, eu as merge dar n-am cum, caci am familie, am copii", ei bine cei care se dadeau jos din autobuz de frica articiparii cu auzul la un banc politic, accea au fost cei mai dezlantuiti, mai descreierati, mai feroce. Si tot ei au facut masa de manevra cea mai destructiva, mai pusa pe talpi si frane, mai bonata si mai toanta, mai repulsiva, mai reactionara (ah, ce cuvant) la orice efort lucid, limpede, altruist, dezinteresat... daca nu inmulteste painile, pestii, macar "tacamurile", micii si halbele, iar daca tribunalul popular il dovedeste ca n-a mancat salam cu soia, trebuie linsat cine-o fi el, si de-ar fi... Corneliu CAposu (iar nu Coposu) Mare iubitor de tzara? As, de papricas"... Pantecul infamiei e oricand fecund si gata-gata de pui si oua.