In dimineata zilei de 22 iunie 1941, la ora 2:20, Romania parasea statutul de neutralitate, intrand in Al Doilea Razboi Mondial, de partea Axei. Integritatea regatului era primejduita real de revendicarile tot mai insistente inaintate de Rusia Sovietica, Ungaria si Bulgaria. Avea sa urmeze unul din cele mai aspre capitole ale istoriei nationale, cu urme care dainuie si astazi.
Odata pasit acest prag, perioada de oarecare liniste politica si prosperitate era conjugata la trecut.
Prin atacarea Uniunii Sovietice, generalul Ion Antonescu nutrea speranta recuceririi Basarabiei, Tinutului Hertei si Bucovinei de Nord, teritorii rapite de Moscova cu un an inainte. Dupa doar 33 de zile, armatele romano-germane eliberasera tinuturile vizate care facusera obiectul raptului stalinist.
Nu trebuie uitate urmarile dezastruoase ale politicii carliste, din pricina carora Romania pierduse o treime din teritoriu si mai mult de un sfert din populatie. Pe langa regiunile smulse barbar de Rusia communist, se adaugau Nordul Transilvaniei si Cadrilaterul.
Ordinul suprem
"Ostasi, va ordon, treceti Prutul! Zdrobiti vrajmasul din rasarit si miazanoapte! Dezrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti! Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre! Cu Dumnezeu inainte!".
Prin aceste cuvinte, generalul Ion Antonescu declansa "Operatiunea Munchen", cea menita sa reintregeasca in est Romania.
Se deschidea astfel calea unei participari in razboi intinsa pe 3 ani si 2 luni. Iuliu Maniu i-a reprosat ulterior lui Antonescu, devenit maresal in august 1941, ca nu ar fi trebuit sa lupte dincolo de Nistru, intrucat, "nu era razboiul nostru". Seful de atunci al statului spera, de fapt, ca prin acest efort alaturi de Germania sa obtina Ardealul de Nord pierdut de Romania in 1940.
Apoi, cuvantul de onoare dat Berlinului nu putea fi incalcat de catre un militar de cariera. Asadar, trupele romanesti aveau sa lupte in Crimeea, Cotul Donului, Caucaz, Stalingrad cu efectivele, armamentul si proviziile pe care le detineau la acea ora.
Consecinte
Campania inceputa in urma cu sapte decenii sub semnul unui razboi de reintregire a costat enorm. Aproximativ 85.000 de ostasi au cazut pe campurile de operatiuni militare. Au fost trimisi in lagarele de exterminare sovietice 114.000 de romani.
Ca un detaliu aparte, in retragerea ei din Basarabia, dupa ce fortele noastre fortasera Prutul, armata lui Stalin a aplicat distrugerea totala. Au fost rase de pe suprafata pamantului 42 de biserici, 28 de scoli, 32 de localuri de institutii publice si 79 de cladiri ale autoritatilor. Mai mult, s-a consemnat un caz unic in istorie, o barbarie fara egal: sovieticii au dinamitat toate cimitirele militare romanesti.
Dupa turnura pe care a luat-o Al Doilea Razboi Mondial, Romania intra inevitabil pe un curs foarte defavorabil. In mare, lucrurile sunt cunoscute. Prada devenise pradator. URSS, beneficiarul nerecunoscator al intrarii Statelor Unite in conflagratie, riposta prin victorii succesive asupra Wehrmacht-ului. Romania a cunoscut atrocitatile iscate de furia Armatei Rosii dezlantuite.
Primii pasi spre armistitiu
La 20 august 1944, incepea marea ofensiva rusa de pe frontul romanesc. Cu o luna mai devreme, erau initiate eforturile pentru incheierea unui armistitiu prin intermediul delegatiilor de la Stockholm si Cairo.
Iuliu Maniu facea eforturi dintre cele mai sustinute in acest sens, solicitand urgent raspunsuri din partea aliatilor.
Regele Mihai, liderul Partidului National taranesc, alti membri ai Opozitiei, impreuna cu generalii care alcatuiau nucleul complotist impotriva maresalului Antonescu, luasera o serie de masuri. Acestea vizau anuntarea iesirii Romaniei din alianta cu Germania pentru ziua de 26 august 1944.
Maniu se adresase occidentalilor pentru trimiterea de trupe la Bucuresti, in vederea inlaturarii lui Ion Antonescu.
Terenul de punere in aplicare a planului era propice, deoarece armata romana se afla angrenata cu aproape intregul ei efectiv in apararea unui front extins. Capitala devenise un camp liber, slabit de o defensiva considerabila. Prin urmare, rasturnarea de la putere era suficient de facila.
Gestul extrem
In seara zilei de 22 august, Iuliu Maniu si Ion Mihalache au avut o intrevedere cu maresalul Antonescu, dupa intoarcerea acestuia de pe front. S-a discutat, in principiu, despre posibilitatea incheierii unui armistitiu. Ion Antonescu a refuzat.
A doua zi dimineata, Gheorghe Bratianu, in numele Partidelor National Taranesc si Liberal, a incercat sa-l convinga sa-si schimbe pozitia fata de actul propus.
De aceasta data, maresalul s-a aratat inclinat sa dea curs armistitiului, in conditii cat mai favorabile Romaniei, unele dintre ele parand a fi agreate de catre rusi.
Iuliu Maniu i-a comunicat atitudinea regelui Mihai, conform careia maresalul ii explicase ministrului german Clodius ca se impunea ca Romania sa inceteze razboiul, iar Berlinul sa fie instiintat ca tara se vedea nevoita sa iasa din alianta Axei.
S-a mizat, printr-o telegrama trimisa la Stockholm, in care se solicitau negocieri pentru o retragere din razboi cat mai onorabila. Mai mult decat atat, Ion Antonescu declarase ca era pregatit sa renunte la prerogativele sale, daca se va considera acest fapt ca o necesitate binefacatoare natiunii si a unor conditii care sa ajute Romania. El a adaugat ca ii va da mana libera lui Mihai Antonescu sa incheie armistitiul.
Curierul cu telegrama ce putea schimba multe evenimente de pe acea zbuciumata scena politica a ajuns in capitala Suediei pe 24 august, cand era deja prea tarziu. Regele fusese informat ca maresalul urma sa plece din nou pe front a doua zi. Asa ca a decis sa actioneze.
Convocati in audienta, Ion si Mihai Antonescu i-au expus monarhului situatia militara. Primul a aratat ca este necesara incheierea armistitiului cu prevederile acceptate de sovietici, conditii destul de bune, atat cat se putea, din punctul de vedere al Romaniei.
Regele nu a luat in seama aceste considerente. Dupa o consultare cu oamenii sai de incredere aflati intr-o incapere alaturata, i-a adus la cunostinta ca guvernul este demis. Apoi a ordonat garzii arestarea pe loc si inchiderea celor doi in palatul regal. Se intampla, asa cum e stiut, pe 23 august 1944.
Post factum
Nu a mai avut curs nicio garantie scrisa din partea rusilor sau a aliatilor occidentali. Soarta Romaniei fusese pecetluita. Tara se pregatea sa iasa dintr-o conflagratie, dar avea sa intre intr-un altfel de infern ce urma sa dureze multe zeci de ani. La Tratatul de Pace incheiat la Paris in 1946, nu a reusit sa obtina macar pozitia de cobeligeranta, ci de stat invins.
Pe langa tezaurul de importanta indescriptibila, estimat la aproximativ 9,5 miliarde lei aur, inghitit de bolsevismul Leninist, Romania a fost secatuita nemilos de "marele frate de la rasarit", sub titlul de daune de razboi, cu toate ca il ajutase prin lupta sa-si intinda tentaculele comuniste peste Ungaria si Cehoslovacia.
Personajul principal
Dupa doi ani de inchisoare la Moscova, maresalul Antonescu a fost adus in tara, pentru a fi pedepsit "exemplar" de Tribunalul Poporului noii oranduiri. El a refuzat posibilitatea oficiala de solicitare a gratierii. Oricum, nu ar fi avut nicio sansa.
Astfel, pe 1 iunie 1946, cu o zi inainte de a implini 64 de ani, a fost executat la Jilava, impreuna cu Mihai Antonescu si generalii Vasiliu si Alexianu.
Conform datelor culese din documentele aflate in dosarul penal judecat de tribunalul amintit, dar si a altor date din arhive, Ion Antonescu primise cea mai inalta distinctie a vremii, "Virtutea Militara" de aur, felicitarile si Ordinul "Mihai Viteazul" din partea regelui Ferdinand I.
Fost atasat militar in Anglia si Franta, sef al misiunii speciale reprezentand Guvernul Romaniei la Genova, comandant al Scolii Superioare de Razboi, general, sef al Marelui Stat Major al Armatei. Generalul I. Prodan, comandantul Inspectoratului General al Armatei, il caracteriza astfel: "Strateg emerit, fin tactician, organizator de forta. Vasta cultura, educatie aleasa, demnitate, personalitate hotarata, mare curaj de raspundere, sinceritate in expunerea convingerilor".
Tocmai aceste trasaturi l-au adus pe maresalul Ion Antonescu in fruntea unui stat aflat in deriva politica, dar si in fata plutonului de executie.
EL VROIA Atmistitziu ...
NU... Vezi tot