Ziare.com

Am invins impreuna: Cine isi mai aminteste de Republica Sovietica Ungaria?

Vineri, 30 Noiembrie 2018, ora 11:00

   

Am invins impreuna: Cine isi mai aminteste de Republica Sovietica Ungaria?
Sunt unul din cei care au avut privilegiul sa fi cunoscut martori oculari din timpul Primului Razboi Mondial, oameni contemporani chiar cu zilele Marii Uniri, cea al carui Centenar il sarbatorim noi acum.

Tatal meu a fost unul din acei martori. A vazut cu propriii ochi atrocitatile luptei, iar apoi euforia victoriei, si a ajuns sa le povesteasca urmasilor cele vazute, suferintele si bucuriile traite, dar mai ales impresiile.

Tata facea parte din acei oameni care retin toate cate se petrec in jur, le observa, dar le place sa povesteasca numai ce au selectat din ele. Si selecta mai mult momentele placute sau clipele inaltatoare, decat cele tragice sau dureroase.

Alti povestitori, cand se refera la Marele Razboi, nu evita sa insire toate evenimentele de la inceputul lor, cu unitatile care traversau muntii cantand "Treceti batalioane romane Carpatii", apoi cu "dezastrul de la Turtucaia" cu luptele grele de la Marasesti si anii de restriste in tara lovita de molima, redusa de la Carpati la Prut si de la Burdujeni la Galati.

Resimtise personal emotia tuturor evenimentelor, dar trecea peste multe, cand povestea. Pentru dansul, "partea frumoasa" a razboiului incepea odata cu ofensiva de la Marasti si continua la scurt timp cu bataliile de la Oituz.

Este acea parte, in care Romania s-a reabilitat in fata aliatilor sai dupa ce fusese nevoita sa incheie ceea ce ei numeau "pacea de la Bucuresti", iar noi numim "preliminariile de la Buftea".

Mi se pare foarte corecta formularea noastra, pentru ca acea "pace" n-a fost nici votata in Parlament, nici sanctionata de rege. Era numai un mijloc disperat de a salva existenta unui stat, parasit de propriii aliati si, mai ales, de Rusia vecina care, in loc sa ne ajute, ne trimitea agenti, ca sa bolsevizeze armata si sa destabilizeze tara.

Totusi, impactul "Preliminariilor de la Buftea" in randul armatei era deprimant. Se confirma ca armata romana isi recunostea infrangerea. Intr-un singur fel iti compensa ceva din aceasta dezamagire: sensibiliza tara asupra pericolului comunist, dupa bolsevizarea Rusiei.

Caci, daca Rusia n-ar fi iesit unilateral din razboi, daca nu si-ar fi socotit propria revolutie mai importanta decat respectarea aliantelor asumate, Romania vecina ar fi avut inca suficiente resurse ca sa se mentina puternica.

Memorialistii se concentraza mai rar asupra acestui aspect, dar multi contemporani, inclusiv tatal meu, relateaza un anumit sentiment de panica, resimtit de intreaga suflare romaneasca, in fata loviturii sub centura administrata de aliatul din rasarit.

In plus, la numai cateva luni dupa semnarea armistitiului de la Compiegne, care punea capat ostilitatilor in Primul Razboi Mondial, se proclama la Budapesta Republica Sovietica Ungara, condusa de comunistul Bela Kun (foto), infiltrat de Lenin in Ungaria.

Romanii, greu incercati, au simtit mai mult decat panica: indignare. Era limpede ca trebuia sa ne aparam prin noi insine. Bela Kun pusese mana pe arme, iar Europa n-ar mai fi tras nici macar cu alice, dupa ce tocmai reusise sa iasa din Marea Confruntare. Iar Bela Kun, inainte de a fi o amenintare pentru intreg continentul, se declarase deja dusman al tuturor vecinilor.

Pentru noi, situatia devenea cu atat mai pregnanta cu cat trupele lui Bela Kun s-au si grabit sa atace Cehoslovacia, nou infiintata, plus Transilvania, recent unita cu Romania. Se punea in pericol insasi Marea Unire recent proclamata.

Momentul era dramatic: din vest ataca Republica lui Kun, din est ameninta Rusia lui Lenin, iar ajutor nu se intrezarea de nicaieri. Numai singuri puteam iesi din acest cleste.

Este emotionant faptul ca intreaga tara a inteles semnificatia momentului si ca alternativele erau numai doua: ori ne vom apara, ori vom risca sa disparem ca stat.

Dar ecuatia mai avea un parametru: ar fi fost declansarea de operatiuni militare fara acordul prealabil al Antantei, ar fi fost un act de indisciplina. Cu atat mai grav cu cat coalitia in care eram aliati nu ne vedea cu ochi buni, dupa "pacea" de la Buftea.

Oare, dupa ce ne-am permis o "pace" separata, ne mai puteam permite si un "razboi" separat? Politicienii, regele, regina au pus totul in balanta, pornind de la ideea ca nimeni din Antanta n-ar aproba operatiuni militare, cand razboiul tocmai s-a sfarsit.

Si atunci politicienii, regele, regina, armata, au luat hotararea: ne aparam pe noi, ii aparam si pe ei, fara aprobarea lor. La sfarsit, ne vor multumi.

Asa cum imi explica tata, ofensiva a demarat rapid. Armata romana a declansat atacul spre Tisa, cu Grupul de armate Sud, comandat de generalul Mardarascu, pornit sa puna capat la ceea ce se numnea atunci "defectiunea Ungariei". Din acest grup facea parte tata, tanar sublocotenent de artilerie.

La 21 martie 1919, Bela Kun proclama "Republica Sovietica Ungaria", dupa nici o luna el ataca Cehoslovacia, apoi Romania, iar la 4 august 1919, armata romana isi facea intrarea in Budapesta. Repet, nu pentru a ocupa Ungaria, ci pentru a o apara de propriul dusman intern: bolsevismul.

Electul s-a produs rapid. Pomenindu-se cu romanii in capitala tarii, Bela Kun i-a cerut azil lui Lenin, in Rusia, iar dupa 10 zile, trupele romane paraseau Budapesta.

Aceste zece zile sunt partea cea mai interesanta a relatarilor tatalui meu. Stationata initial in Transilvania, unitatea sa a parcurs drumul pana la Budapesta luptand si fara sa poata lua contact cu populatia locala.

Romanii primisera de altfel sfatul sa faca dovada de prudenta, sa evite chiar contactul cu o populatie care, in principiu, le putea fi ostila. Se punea insa pentru romani o problema delicata: aceea a cazarii.

Budapesta este un oras mare si n-ar fi fost imposibila rechizitionarea de spatii locative pentru militari, dar cat poti conta pe bunavointa unei populatii atacate?

Ca urmare, armata a instalat la marginea orasului dormitoare in corturi militare, dar a anuntat si posibilitatea rechizitionarii de camere, pentru ofiterii care doresc acest lucru.

Au dorit putini, iar tatal meu a fost dintre acestia. Principiul lui, pe care mi l-a repetat de multe ori in copilarie si mi-a prins bine in viata, spunea: inainte sa te repezi cu sabia, incearca ramura de maslin.

Intelepte cuvinte! Cu crenguta s-a prezentat tata, batand la o usa, unde proprietarii primisera deja instiintarea ca vor fi cazati romani. Tatal meu nu era deloc fricos, dar se temea de vreo neintelegere, pornita eventual chiar de la necunoasterea limbii.

Ca urmare, invatase pe dinafara sa-si ceara scuze in limba maghiara pentru faptul ca nu cunoaste aceasta limba. Isi calculse ca, incepand astfel dialogul, transmitea un bun mesaj nu numai din partea lui personal, ci chiar a armatei, venita cu intentii de pace, nu de razboi.

I-a raspuns sotia proprietarului, o doamna in varsta, cam in termenii urmatori: "scuzati si la mine ca nu vorbeste bine romaneste".

S-a spart gheata. Doamna i-a explicat ca este dintr-o familie maghiara, originara din Arad, dar acolo atat de multi copii vorbeau romaneste incat a invatat si dansa, de la ei.

Relatia s-a incalzit si mai mult a doua zi cand, dimineata, gazda a batut la usa "chiriasului", sa-i ofere o ceasca cu ceai cald, iar tata, in replica, i-a facut rost de la popota ofiterilor de zahar si biscuiti: regimul Bela Kun facuse sa dispara alimentele din oras.

Prietenia cu "inamicul" n-a durat decat zece zile, dupa care armata romana a parasit Budapesta, in intelegere si cu Antanta, bucuroasa de asemenea happy end, dar ingrijorata ca nu cumva romanii sa ramana la Budapesta.

Despartirea a fost cat se poate de calda, proprietarii facandu-i tatalui meu o invitatie personala: "Mai poftiti pe la noi".

Articolul face parte din proiectul Romania din inima pe care Ziare.com il dedica cititorilor cu ocazia Zilei Romaniei. La multi ani!


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 8239 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
14 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Am mai scris și altă dată...

Bunicul meu,născut in 1898,a fost participant la luptele de la Mărășești...Dar,a trebuit să meargă in 1919 și spre Ungaria,de unde Bella Kun amenința ce se obținuse in 1918...
Eram de varstă școlară și dincolo de lacrimile pe care le strivea in colțul ochilor,aduceri aminte despre tată și frate căzuți la Mărășești,incerca să-mi mai spună și cateva momente mai vesele,din luptele de stradă din Budapesta... Pare-mi-se, ii avea de comandanți pe col Măldărescu și lt col pe Ion Antonescu...Mai tarziu(și-mi pare tare rău)eu m-am luat cu treburile mele de școală și n-a mai fost timp de amintiri;și cate aș fi mai putut afla!
Prin anii 50,povestea că a primit 3 loturi de pămant in Bărăgan,pentru el și decedații,tată și frate,pe care atunci urma să-i piardă...Deși,a luptat și după 20 de ani,in al doilea război.A decedat cu 4 ani inainte de noua"democrație"
ar fi fost o suferință in plus la cele indurate in tinerețe.
Acum,pămantul Țării pentru care s-au jertfiți romani,e gata de vanzare...
Ce de lacrimi impletirăm din trăirile de-atunci
El,bunicul meu,luptase pentru intregirea Țării!
Numai dragostea de glie,de la munți la malul mării,
Treji și fermi țineau romanii,de la varstnici pan-la prunci.

Erau prinse-n amintiri,lupte grele cu impărații...
Numai că,la trei decenii,glia cu sange stropită
A fost confiscată iarăși,ca-intr-o țară cotropită,
Reușind să-umilească,cinci decenii cu ovații.

 

Armata Romana venita "nu pentru a ocupa Ungaria, ...

...ci pentru a o apara de propriul dusman intern: bolsevismul"
Sincer, mi-ar place ca Armata Romana sa intre in Parlament, sa umfle gasca lui Zdragnea si sa salveze tara de ocupatia cleptocratilor si analfabetilor!

 
 

Mi-ai tocit pixul, @memorex.

Ia o pauza ca trebuie sa ma dau cu alifie.

De unde ai atata ura'n tine

ghiolbane?

"ocupatia cleptocratilor si analfabetilor!"

Tu in ce categorie te incadrezi, tovarasu' militian?
Daca ma intrebi pe mine, in amandoua.

Da cine crezi tu ca poate intreba un trollov?

Pe tine nu te intreaba nimeni nimic parazitov!

"iar dupa 10 zile, trupele romane paraseau Budapesta...

Aceste zece zile sunt partea cea mai interesanta a relatarilor tatalui meu... Prietenia cu "inamicul" n-a durat decat zece zile" - armata romană a ocupat Budapesta 100 de zile, din august pană in noiembrie 1919, nu zece. Dacă d. Pițigoi nu-și amintește bine ce i-a spus tatăl său, ar face bine să se informeze https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_rom%C3%A2no-ungar_din_1919

 

@Stan Rank 30.11.2018, 16:18

Bostane iar te-ai facut de ras. In primul rand te-ai categorisit ceea ce esti: un troll. Reciteste-ti comentariu.
In al doilea rand, singurul tau argument e sa rusifici cuvintele. Pocitul de cuvinte e tipica copiilor cand se cearta. Tu, se pare, nu te-ai maturizat inca, cu toate ca esti la pensie (de fost securist ceausist). Sau, poate chiar d-aia!?...Spor, in continuare, la cules.

 

 

memorex 30.11.2018, 09:15 SPUNE:

"...tatal lui nu avea cum sa traiasca
acele clipe decat daca acest pitpalac
sef de redactie la zoaie.com ar fi trecut
de 90 de ani ceea ce e greu de crezut."

RASPUNS:

Victor Pitigoi Senior editor:
"Am scris si am publicat, ca amator, din anul 1945…"

http://www.ziare.com/colaboratori/victor-pitigoi/

Restul, calculezi singur…

……………………………………….
Scrie barfe si acuză -
Memorex nu se dezminte;
Dar, oricum, nu are scuză:
Cand nu scrie… si-atunci minte!

sorincardy

In teorie ar putea avea intre 65 si 90

ce nu spune renumitul autor e ca toti era bunicii lui ilan laufer

si petre roman
bunicii lor au facut jaf peste tot, iar ei acum arata cu degetul spre rusi

 

Au uitat ceva.

Cativa Romani,putzini dar aflati acum "sus",au UITAT sa aminteasca contributia unui mare patriot Roman.
A fost cel care a facut planurile de scoatere a rusilor bolsevizati din Moldova si din Basarabia.Era seful biroului operatiuni al Maresalului Prezan.
Tot acest patriot a intocmit planul operatiilor militare din Ungaria.
Este cel care a ajuns sa fie Maresalul Ion Antonescu.
Decorat de Regele Ferdinand cu "Ordinul Mihai Viteazu".Ferdinand:-"Antonescu,nimeni altul nu poate sti mai bine decat regele tau,marile servicii pe care le-ai adus tarii in acest razboi".
Ferdinand si-a scos de pe piept Ordinul Mihai Viteazu si l-a pus pe pieptul lui Ion Antonescu.
Oare acest mare Roman,cel pe care Romanii l-au votat printre cei mai mari Romani,nu merita macar un bust,acolo la Alba Iulia?.Pentru ca ceea ce sarbatorim acum se datoreste in parte si lui Ion Antonescu.
Cel mai mare merit este totusi al "opincarilor" cu arma in mana,care au ajuns la Budapesta.Doua nume nu le voi uita vreodata:Sergentul Iordan si Caprarul Bivolaru,doi OLTENI ale caror opinci fluturau pe Parlamentul Maghiar.
La multe sute si mii de ani Romania!.
Raman mahnit ca nimeni nu are CURAJUL sa aminteasca si de cel impuscat pe nedrept,Maresalul Ion Antonescu.

 


Vezi comentarii inadecvate
Platforma pentru solutionarea online a litigiilor