Ziare.com

Bombardamentele de Pasti: Terorile cerurilor (II) Documentar

Marti, 19 Noiembrie 2013, ora 22:00

   

Bombardamentele de Pasti: Terorile cerurilor (II) Documentar
Orele 13:45. Marti, 4 aprilie 1944. Un huruit straniu se aude deasupra capitalei. Suna alarma, insa multi credeau ca e doar un exercitiu. Dintr-odata explozii cutremura intreg orasul. Bucurestiul era la mila bombardierelor Armatei a 15-a Aeriene.

Gara de Nord este inundata de bombele lor, numai ca ele se revarsa si peste Calea Grivitei, Calea Victoriei si peste cartierele Giulesti si Cotroceni. Raspunzand atacului 57 de avioane de vanatoare intercepteaza formatiile si reusesc, in luptele crancene ce au urmat, sa doboare 10 bombardiere americane, in schimbul a trei piloti ucisi si a inca trei raniti.

Furtuna Armatei a 15-a: Represaliile impotriva Fortaretei Ploiesti (I) Documentar

Covorul de bombe lasat pe o buna bucata a capitalei omoara circa 3.000 de oameni si raneste inca 2.000. In Gara de Nord sunt ucisi refugiati moldoveni care se evacuasera din nord-estul Romaniei ocupat de sovietici. In cuvintele lui Gheorghe Zane: "Pribegia lor lua aici sfarsit."

Mihail Sebastian este si el oripilat de ceea ce tocmai se petrecuse: "De la Gara la Bulevardul Basarab, nici o casa, nici una, n-a scapat neatinsa. Privelistea e sfasietoare. Se mai dezgroapa inca morti, se mai aud inca vaiete de sub daramaturi.

La un colt de strada trei femei boceau cu tipete ascutite, rupandu-si parul, sfasiindu-si hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase putin dimineata si peste toata mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune, atroce, de cosmar. N-am mai fost in stare sa trec dincolo de Basarab si m-am intors acasa, cu un sentiment de sila, oroare si neputinta".

Lucruri pe care locuitorii Ploiestiului urmau sa le simta si ei pe propria piele. La fel ca Bucurestiul in ziua cea din urma, bombardierele lui Twining au maturat cu bombele lor nu doar rafinariile, ci si orasul in sine. Inca 10 bombardiere USAAF sunt doborate de focul antiaerienelor si al aviatiei de vanatoare care raspund prompt agresiunii.

La aceasta lupta aeriana a fost martor si Constantin Argetoianu, care plecase din Bucuresti cu sotia si copilul in dupa-amiaza zilei de 5 aprilie si se afla pe soseaua catre Ploiesti:

"Deasupra noastra, stoluri, stoluri de avioane la mare inaltime, pocnete de tunuri mici si de mitraliere, noruletii caracteristici ai exploziilor de obuze (...) si simteam vibratiunile pana in dinti (...) Deodata, la vreo 150 de metri in spatele nostru a cazut o sageata aprinsa, un aeroplan in flacari (...). Am stat acolo 2 ore, pana s-a dat semnalul incetarii alarmei. Am asistat in aceste doua ore la intreaga batalie aeriana a Ploiestilor, caci luptele s-au apropiat iarasi de noi. Ce spectacol infiorator!"

Pastele Negru

Pe 15 aprilie 1944, dupa o pauza de mai mult de o saptamana, sunt reluate atacurile. Romanii serbau Pastele. Un revoltat Constantin Argetoianu spune ca: "Nici macar de aceste sarbatori crestinesti n-au tinut seama, cei carora noi nu le-am facut nici un rau, si care s-au aruncat cu urgia asupra noastra... Sambata la amiaza, in sambata Invierii, americanii au bombardat din nou cumplit Bucurestii si Ploiestii (...) Duminica dimineata, in ziua Pastelor, a fost atacat Brasovul. Morti, raniti, bombe in uzinele I.A.R. si Astra, precum si in centrul orasului. In ajun seara, englezii au atacat cu avioane de noapte Turnu Severin. Au lovit un tren incarcat cu munitiuni si explozia acestuia a pricinuit mari pagube, morti si raniti in oras."

Cu aceasta ocazie apar si numeroase articole in presa vremii care condamnau bombardamentele aliate. Pamfil Seicaru semneaza articolul "Bombardamentele de Pasti" in ziarul Curentul: "Oricat de indaratnice ar fi iluziile noastre mai tari, mai neindurate sunt bombardamentele anglo-americane dezlantuite asupra Romaniei. Ne-am imaginat pe anglo-americani exponentii unei mari actiuni de aparare a umanitatii schingiuita de toate violentele ideologice (...) Este clar ca obiectivul nu este cel marturisit ci teroare."

Si Nichifor Crainic, intr-un articol numit "Tehnica fara suflet", aparut in revista "Aripi romanesti", spune ca: "Teroarea e intensa in masura in care nu ne putem apara impotriva focului navalit din nori, dar cu atat mai necesara e taria de spirit care sa fortifice si sa activeze rabdarea tuturor (...). Revolutia introdusa de anglo-americani in arta sinistra a razboiului e abdicarea totala de la orice urma de cavalerism".

Zilele negre nu s-au oprit aici. Pe 21 aprilie, pilotii romani au parte de propria lor "Vineri Intunecata", cand invechitele lor IAR 80/81 au intalnit in lupta pentru prima oara P51-urile Mustang ale Grupului 31 de vanatoare.

In urma bataliei, cinci piloti ai Grupului 1 de vanatoare sunt ucisi. Inca doi sunt pierduti de Grupul 2 de vanatoare, care impreuna cu cei patru ai Grupului 6 de vanatoare, ridica totalul la 11 aviatori romani care isi pierd viata intr-o singura zi.

Celor trei grupuri de vanatoare le sunt doborate 14 aparate, carora le supravietuiesc, cu rani, numai sase piloti. Un bilant tragic si pe drept cuvant una din cele mai intunecate zile ale aviatiei romanesti. In schimb numai sase B24 Liberator sunt doborate.

Bombardierele revin la Ploiesti pe 24 aprilie. Distrugerile cauzate atunci rafinariilor Orion, Vega si Astra Romana au necesitat reparatii care s-au intins pe o perioada de circa trei luni. Incetineala cu care s-au facut se datoreaza si atacurilor care au loc nici doua saptamani mai tarziu.

Pe 5 mai, 400 de bombardiere le-au lovit in plin, continuand apoi cu rafinariile Standard si Columbia, iar in urmatoarea zi, inca 200 s-au napustit pe Steaua Romana. Bombardamentele le-au redus capacitatea de distilare cu 30%, dar aceasta creste la loc dupa 20 de zile de reparatii. Prelucrarea de uleiuri este redusa si ea la 30%, dar se revine la capacitatea maxima de productie in doua luni.

O capitala in ruine

Insa, raidurile culmineaza in a treia zi cu un atac violent impotriva Bucurestiului. In mod paradoxal, comandantul militar al capitalei, generalul Iosif Teodorescu, publica in Monitorul Primariei Bucuresti din aceeasi zi un bilant al bombardamentelor din 4, 15, 21 si 24 aprilie care au avut ca tinta orasul.

Pana la acea data, 3.378 de oameni isi pierdusera viata, 2.979 suferisera rani, 100 de incendii rascolisera orasul, numarul caselor distruse se ridicase la 1.692, iar cele cu avarii la 1.489. Insa, bilantul avea sa se schimbe dramatic.

Circa 400 de bombardiere ravasesc orasul de dimineata pana spre pranz, in timp ce aviatia de vanatoare romana si germana se infrunta cu cele 200 de escorte ale lor. In urma raidului sunt distruse scolile 27, 28, 51, liceele Aurel Vlaicu, Barbu Delavrancea, Doamna Stanca, spitalul Militar, Regina Maria, Witing, impreuna cu depozitele sanitare ale armatei, mentionand doar cateva.

Este lovita si Gara de Nord, biserica Sfanta Vineri, Cercul Militar, inspectoratul general financiar, perceptiile fiscale 1 si 12, dar si diverse uzine, intreprinderi si locuinte. In total, sunt distruse circa 900 de cladiri si sunt avariate peste 800. Doar in aceasta zi, 411 oameni sunt ucisi si 920 sunt raniti.

Mihail Sebastian consemna in jurnalul sau ca: "Apa, lumina, telefonele intrerupte in cel putin jumatate din oras (...) Tramvaiele din nou intrerupte. Am iesit putin in oras, dar strazile din centru sunt pustii. Am vrea ca toate astea sa aibe sens, sa duca la ceva, sa nu fie o prea zadarnica suferinta".

Bombardamentele sunt continuate de Grupul 205 britanic in timpul noptii, dar nu la aceeasi intensitate. In urmatoarea zi, pe 8 mai, acelasi Mihail Sebastian scrie legat de atacul britanicilor ca: "Am avut si azi-noapte bombardament (...), scurt, dar puternic. De cateva ori mi s-a parut ca bomba care se auzea cazand era pentru noi (...) Inchideam ochii si... asteptam. (...) Poate ca nu vor veni. As vrea sa dorm. Incep sa fiu exasperat. Incep sa ma gandesc si eu la plecare. Adapostul nu-mi inspira nici o incredere. Au murit si azi-noapte oameni, cam prin toate cartierele".

Raportul generalului Gheorghe Jienescu

In urma acestor bombardamente, subsecretarul de stat al Aerului intocmeste un raport destul de ingrijorator. El scoate in evidenta limitarile apararii antiaeriene in multe puncte sensibile ale tarii. Numai la Ploiesti antiaerienele puteau asigura o aparare completa, desi la inaltimi mari, de unde operau bombardierele americane, era ineficace.

Bucurestiul era slab dotat antiaerian si ii lipseau mijloacele de aparare la mare inaltime. Situatia era mult mai grava in orase ca Brasov, Buzau sau Resita a caror aparare prezenta deficiente la toate capitolele. Avioanele de vanatoare IAR 80/81 erau surclasate de nou aparutele Mustang-uri si era nevoie o inlocuire a lor. Jienescu conchide ca era nevoie de inca patru grupuri de vanatoare pentru a mentine un raport de forte cat de cat echilibrat, de cel putin 1 la 2, dar si de 15-20 de baterii grele de 105 si 128 mm, 20-25 baterii grele de 88 mm, 8-10 baterii proiectoare si 30-35 radare Wurzburg.

Intre timp, bombdardamentele continuau cu aceeasi violenta. Aviatorii americani primesc pana si numele, deloc magulitor, de "teroristi ai aerului".

Intarind acest renume, pe 18 mai, 300 de bombardiere si inca circa 400 de avioane de vanatoare ataca Ploiestiul, dar stratul gros de nori impiedica o buna dobandire a tintelor si sunt lovite cartierele rezidentiale.

Iarasi, pe 31 mai, protejate de 300 de avioane de vanatoare, tot atatea bombardiere au aruncat 3.000 de bombe deasupra orasului si au distrus 1.500 de locuinte si au avariat retelele telefonice, electrice, de gaze, de apa si de canalizare, totusi avariind si rafinariile Standard, Romano-Americana si Vega. In acest timp are loc si minarea Dunarii de Grupul 205 britanic pentru a zadarnici transportul de carburanti si are oarecare succes, ducand la scufundarea unor tancuri petroliere.

Urmatorul atac impotriva Ploiestiului are loc pe 6 iunie, in aceeasi zi lovindu-se si orasele Brasov, Galati, Pitesti, Ramnicu-Valcea si Craiova. Cu toate ca bombardamentele impotriva Ploiestiului si Bucurestiului au fost din cele mai feroce si restul marilor orase romanesti au avut parte de acelasi tratament la mana Armatei a 15-a.

De altfel, din cele peste 40 de raiduri intreprinse pana la 19 august de USAAF, jumatate sunt concentrate impotriva inimii petroliere a Romaniei, iar restul indreptate spre celelalte orase, mult mai vulnerabile.

Totusi, sa nu se inteleaga ca au fost lasate in voia sortii. Aviatorii nostri intotdeauna au cautat sa se puna intre bombardierele americane si tintele lor.

Nu rata continuarea acestui documentar de exceptie, numai pe Ziare.com. Un nou episod va fi publicat miercuri.


Bibliografie:
  • Festung Ploiesti volumul 2, Gavriil Preda, Ilie Manole, Eugen Stanescu, Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova, Editura Printeuro, 2003
  • Razboiul petrolului la Ploiesti, Eugen Stanescu, Gavriil Preda, Iulia Stanescu, Editura Printeuro, 2003
  • Fortress Ploesti: The Campaign to Destroy Hitler's Oil Supply, Jay Stout, Casemate Publishers, 2011
  • Rumanian Aces of World War 2, Denes Bernad, Osprey Publishing, Oxford, 2003
  • Jurnal 1935-1944, Mihail Sebastian, text ingrijit de Gabriela Omat, prefata si note de Leon Volovici, Humanitas, Bucuresti, 2005
  • Insemnari zilnice volumul 10, Constantin Argetoianu, editie si indice de Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, Bucuresti, 2009

Ti-a placut acest articol? Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 3193 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
9 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Mult bine ne-au facut americanii...

si ne mai fak si acum.

 
 

!

Nu poti sa nu te gandesti si sa nu faci o comparatie intre felul de a purta razboiul:
1. Hitler si Wehrmacht: infanterie tancuri la greu, aviatie cu bombardament mediu si axat pe obiective tactice (bombardament greu pauza- asa au gandit ei razboiul) lupte de transee, lupte de strada-orase, corp la corp, soldati morti la greu e plina Europa si mai ales Rusia de ei, vrand nevrand au luptat cinstit- fara arme chimice, fara bombardamente masive impotriva civililor (englezii spun ca spre finalul razb. ar fi folosit V2 la greu, catralioane, impotriva Londrei- realitatea e ca 1 V2 se facea f. greu si costa enorm=FALS), fara bombe cu fosfor (la Dresda au folosit la greu englezii, foarte parsivi);

2. Anglia-Sua: razboi bazat pe bombardamente cu escadrile foarte numeroase si foarte distructive. Atat tactic cat si pt pregatirea atacului infanteriei (cum a fost orasul francez Caen- distrus cu civili cu tot); dar de cele mai multe ori,tinta principala: teapa! erau CIVILII!

Antonescu le-a declarat razboi americanilor

.

 

Memoria

Bombardamentele au fost facute in coordonare cu rusii si au pregatit ofensiva lor .Gara de nord era plina cu refugiati din Basarabia , iar americanii stiau acest lucru.
Nu ati mentionat civilii mitraliati de catre americani la strandul din Pitesti.
Si ma intreb daca dupa atatia ani , civilii ucisi atunci nu ar merita un monument .

 

!

da, Aneta! Bine ca le-au facut cimitir si monument in Bucuresti pilotilor anglo-americani ce au pierit!
Nu inteleg mentalitatea asta de ignoranti: pai ce, ca asa e razboiul, ca ne-am aliat cu cine nu trebuie!
...domnilor nu ai nici o scuza sa ataci civilii in mod deliberat! Du-te pe front cu infanteria daca ai tupeu!

asa a fost

grozaviile astea au fost cu un an inainte a ma naste , mi le-au povestit parintii ; ei stateau prin Martisor si au prins ,,live,, evenimentele ; mama intrase sub un pat cu fratele meu de 2 ani atunci la Pasti ; casa a fost avariata iar o cumnata a ei , strivita de o grinda , in curte alte 2 rude ucise , un vecin mos Stamate aruncat intr-un pom de suflul unei bombe , calul de la o birja statea pe picioarele sale , dar teapan si cu coada parlita ; la raidul precedent , cel din 04.04.1944 , au fost atatia morti prin zona Garii de N. incat s-a infiintat ad-hoc cimitirul undeva lateral- dreapta de poarta stadionului Giulesti ; bucurestenii tineri sa nu-l caute , acum sunt blocuri acolo ; un martor ocular din imprejurimile capitalei spunea ca vedea adesea un Y mare pe cer format de avioanele agresoare ; coada era orientata spre Italia , iar bratele fiind indreptate spre Bucuresti si Ploiesti ; noi ne intrebam de ce atata urgie pe capul nostru , pentru niste interese straine ?

 

revenire

cimitirul s-s numit 4 Aprilie

 

istorie murdara

"Ne-am imaginat pe anglo-americani exponentii unei mari actiuni de aparare a umanitatii schingiuita de toate violentele ideologice (...) Este clar ca obiectivul nu este cel marturisit ci teroare."

Da, da! cum sa nu! Mickey Mouse nu face rau! I-a durut la basca pe nenorocitii astia!

 


Vezi comentarii inadecvate
Platforma pentru solutionarea online a litigiilor