Ciuma lui Caragea: Moartea Neagra a Bucurestiului Documentar

Capitala Tarii Romanesti era nenorocita de chinurile unei molime naprasnice, in urma cu doua secole. Cu toate masurile luate de domnitorul Ioan Caragea, ciuma nu a putut fi nicidecum oprita.

Inspaimantat de propria-i neputinta, Caragea se retrage la Cotroceni. Pana cand s-a potolit, un an mai tarziu, napasta deja curmase viata a 40.000 de bucuresteni, jumatate din populatia orasului.

Insa, nu era prima oara cand Bucurestiul sufera de pe urma ciumei. In timp ce in vestul si centrul Europei epidemiile erau de domeniul trecutului, in estul continentului ele revin cu o regularitate ingrijoratoare. Numai in secolul al XVIII-lea au existat cinci valuri epidemice care au devastat tarile romane.

Focarul ciumei lui Caragea in Tara Romaneasca

De cele mai multe ori ciuma era starnita de razboaiele purtate de marile puteri care ne invecinau, cum s-a intamplat si in cazul razboiului ruso-turc din 1806-1812. Dr. Pompei Gh. Samarian era de parere ca: "Rusii ne-au luat Basarabia si ne-au lasat ciuma, ciuma teribila din anul 1813".

Desi pamanturile Moldovei si Tarii Romanesti au cunoscut destule lupte in timpul acestui razboi, epidemiile care au torturat ani la randul trupele ruse nu au afectat decat in mica masura oamenii de rand.

Pentru focarul acestei ciume trebuie sa ne uitam mai la sud, pe malurile Bosforului. In lipsa unui strict control sanitar la granite, epidemiile de ciuma care izbucneau la Constantinopol se revarsau in Peninsula Balcanica, iar apoi treceau fara mari oprelisti in Tara Romaneasca si Moldova.

Pentru ca izbucnise la scurt timp dupa venirea lui Caragea din capitala otomana, unde ciuma ucisese cateva mii de oameni in toamna lui 1812, Ion Ghica socoteste ca ciuma s-a ivit "intre oamenii curtii veniti cu Voda de la Tarigrad". Din aceasta cauza s-a si numit "Ciuma lui Caragea".

Multi au luat de bune spusele lui si gasim acest lucru in multe carti in care este tratata chestiunea originii ciumei. Numai ca exista dovezi care arata fara urma de indoiala ca inainte de a intra in Bucuresti, el cu intreaga lui suita "conacesc la Vacaresti" unde stau in carantina incepand cu 25 noiembrie pana pe 12 decembrie.

Cu siguranta daca unul din ei era bolnav ar fi fost depistat cat timp au stat izolati. Probabil cea mai buna dovada ca ciuma nu a fost adusa de Caragea in capitala este ca primii suspecti de ciuma sunt pomeniti la sase luni dupa ce el soseste, in iunie 1813.

Ciuma bubonica putea veni de la Constantinopol ajutata si de navele comerciale. Si intr-adevar, in luna februarie, in 1813, sunt mentionati primii bolnavi de ciuma in raiaua Brailei, 13 dintre ei si murind.

Insa, cea mai timpurie consemnare a ciumei in Tara Romaneasca o gasim inca din 1812 in judetul Teleorman, facandu-ne sa credem ca intr-adevar dupa ce ravasise Constantinopolul trecuse mai departe in Balcani, iar acum batea la portile Dunarii.

Domnitorul ia masuri pentru a opri raspandirea molimei

Caragea cere sa se faca un cordon sanitar intre judetul Teleorman si Vlasca, tocmai pentru a feri Bucurestiul, sunt intemeiate doua lazarete la Teleorman si Giurgiu, iar paza la granita este intarita. Cu toate acestea, curand trece si in judetele Ilfov, Vlasca si Olt.

La jumatatea lunii iunie se ivesc primii ciumati la manastirea Vacaresti. Caragea inchide toate drumurile care duceau inspre locul napastuit si pune strajeri la bariere ca sa se asigure ca nimeni nu va trece in capitala.

Orasul este izolat cu totul la 4 iulie, numai ca era prea tarziu. In nici o saptamana erupe epidemia. Intr-o insemnare a vremii se spune ca atunci: "s-au spart Bucurestii de ciuma."

Cioclii pun stapanire pe capitala

Cea mai buna descriere a ce s-a intamplat in lunile urmatoare o are Ion Ghica, in scrisorile trimise lui Vasile Alecsandri. Dupa cum vom vedea, oamenii vor avea si alte motive pentru care sa se teama pentru viata lor. Si asta se intampla din cauza: "cioclilor, niste oameni fara cuget si fara frica de Dumnezeu.

Toti betivii, toti destramatii isi atarnau un servet rosu de gat, se urcau intr-un car cu boi si porneau pe hotie din casa in casa, din curte in curte. Ei se introduceau ziua si noaptea prin locuintele oamenilor si puneau mana pe ce gaseau, luau bani, argintarii, ceasornice, scule, saluri etc.., fara ca nimeni sa indrazneasca a li se impotrivi.

Fugea lumea de dansii ca de moarte, caci ei luau pe bolnavi sau pe morti in spinare, ii tranteau in car, claie peste gramada si porneau cu carul plin spre Dudesti sau Cioplea, unde erau ordiile ciumatilor. Se incretea carnea pe trup auzindu-se grozaviile si cruzimile facute de acesti talhari bietilor crestini cazuti in ghearele lor. Rareori bolnavul ajungea cu viata la campul ciumatilor.

De multe ori o maciuca peste cap facea intr-o clipa ceea ce era sa faca boala in doua-trei zile!... Si poate ca acei ucisi astfel erau mai putin de plans, caci mai mult erau de jale aceia aruncati vii in camp, fara asternut si fara acoperamant, pe pamant ud si inghetat. Cale de jumatate de ceas se auzeau tipetele si vaietele nenorocitilor din campul Dudestilor!... Cioclii, cand treceau pe langa o casa bogata, nu lipseau de-a arunca zdrente rupte de la ciumati, ca sa raspandeasca contagiunea.

Ei nu se temeau de molipsirea boalei, caci mai toti erau dintre cei cari zacusera de cate doua-trei ori acea grozava epidemie. Ciuma, ca toate boalele mortale, foarte periculoasa intaia oara, devine putin violenta la acei cari au mai fost loviti de ea. Jafurile si talhariile oamenilor, direct sau indirect predispusi la serviciul ciumatilor, au fost nepomenite. Multe averi si case mari s-au ridicat in Bucuresti dupa ciuma lui Caragea din sculele si banii bietilor bolnavi".

In tot acest timp, numarul mortilor crestea fara incetare. Ion Ghica spunea ca mureau 300 de oameni pe zi in toata tara, in timp ce un raport al consulului francez consemna ca in Bucuresti, la sfarsitul lunii august, in opt zile, 92 de oameni isi pierdusera viata. In octombrie fusesera atatia morti incat au trebuit sa arunce cadavrele in gropi comune si multe dintre ele fusesera lasate descoperite, iar jivinele veneau si sfasiau bucati din cei fara suflare.

Doctorii lui Caragea se fac nevazuti

Domnitorul le daduse voie sa paraseasca Bucurestiul doar lui Constantin Caracas si lui Constantin Filiti, numai ca la scurt timp ceilalti nu mai erau de gasit, toti fugisera din capitala.

Caragea se infurie pe ei ca au lasat de izbeliste orasul cand era nevoia mai mare de ei si pe 24 septembrie 1813, exceptandu-i pe cei doi, cere "sa li se popreasca leafa" pentru ca "suntem pliroforisiti, ca este destula vreme de cand mai cu totii lipsesc din politie, aratandu-se cu totul adiafori catre a lor datorie".

Capitala este evacuata la ordinul domnitorului

In cele din urma, Caragea, care se afla la Cotroceni, e de acord sa-i lase pe locuitori sa paraseasca orasul si sa se retraga in imprejurimi, cu singura recomandare sa evite contactul cu satenii. Numaidecat Bucurestiul este pustiit. Ledoux, consulul francez, vede cum peste noapte orasul isi pierde doua treimi din intreaga populatie.

Ciuma continua sa ia vieti printre cei ramasi, dar pana spre primavara lui 1814 s-a domolit, iar Bucurestiul isi revine incet, incet la viata.

Sfarsitul ultimei mari ciume a Tarii Romanesti

Estimarile vorbesc de pana la 40.000 de morti in capitala si de 90.000 luat cu totul. Nu a fost colt al tarii care sa fi scapat de molima. Izbucniri ocazionale au mai avut loc in anii urmatori, culminand in 1828, ca apoi masurile de prevenire ale unei solide politici sanitare conduse de Kisseleff sa opreasca la Dunare alte epidemii.

Insa, memoria lor a dainuit in poeziile populare care au pastrat in ele durerea celor ce le-au trait. Una din ele spunea ca: "Plina-i tara, mult e plina/De scaeti, de maracina/Unde-s tufe prin potici/Sunt morminte de voinici/Unde-s tufele mai dese/Morminte de jupanese/Unde-s tufele mai rari/Mormanturi de fete mari/Unde-s tufele mai vii/Tot morminte de copii!"

Bibliografie

• Bucurestii, Ion P. Licherdopol, Tipografia Carol Gobl, Bucuresti, 1889
• Din Bucurestii de altadata, George Potra, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1981
• Din Domnia lui Ioan Caragea, V.A. Urechia, Institul de Arte Grafice Carol Gobl, Bucuresti, 1900
• Istoria romanilor, volumul 1, Ion Nistor, Editura Biblioteca Bucurestilor, Bucuresti, 2002
• Insemnari de demult, Ilie Corfus, Editura Junimea, 1975
• Medicina si farmacia in trecutul romanesc, dr. Pompei Gh. Samarian, Tipografia Cultura, Bucuresti, 1938
• Poezii populare ale romanilor, Vasile Alecsandri, Editura Litera, Chisinau, 1998
• Scrisori catre Vasile Alecsandri, Ion Ghica, Editura Librariei Socec & Comp, Bucuresti 1887

Ti-a placut acest articol? Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...