Detonarea Tarului, explozia celei mai puternice bombe nucleare

Data de 30 octombrie 1961 va trai in infamie ca data la care a avut loc detonarea celui mai puternic dispozitiv nuclear conceput vreodata. Un adevarat test de forta din partea sovieticilor, Bomba Tarului, numita astfel dupa titlul purtat de monarhii slavi, a avut puterea tuturor explozibililor folositi in Al Doilea Razboi Mondial inmultita cu zece.

Daca bombele de la Hiroshima si Nagasaki au pus capat unui razboi, atunci Bomba Tarului ar fi fost cea care ar fi sfarsit pe veci razboaiele. De aproape o mie de ori mai distructiva decat cele care au nivelat orasele nipone, Bomba Tarului ramane cea mai distrugatoare creatie plasmuita de mintea umana.

Unda de soc a traversat planeta de trei ori, iar ciuperca exploziei s-a inaltat de sapte ori cat muntele Everest, atingand mezosfera.

Bomba Tarului, un instrument de propaganda

Pe 10 iulie 1961, la ordinele lui Hrusciov, fizicianul Andrei Sakharov a fost insarcinat cu punerea la punct a unei arme nucleare de 100 de megatone, ce se vroia a fi gata in numai patru luni.

Motivatia a fost una strict politica, facand parte dintr-o serie de astfel de decizii menite a demonstra forta Uniunii Sovietice.

Inceperea constructiei Zidului Berlinului in luna august a aceluiasi an au tensionat relatiile cu Occidentul si Criza Rachetelor Cubaneze in cel urmator a presupus o demonstratie in plus a puterii Uniunii Sovietice, dar a adus umanitatea in pragul propriei extinctii.

Prima schita a dispozitivului

Sakharov a estimat ca o bomba de 100 de megatone, echivalenta cu 100 de milioane de tone de TNT, ar fi devastat o zona cu diametrul de 60 km si pagube pe inca 40 km. La 170 de km ar fi provocat arsuri de gradul 3 si leziuni ale ochilor la 220 km. In afara de acest lucru un sfert din cantitatea de radiatiile nucleare prezente in atmosfera pana la acel punct ar fi fost emanate doar de aceasta bomba.

O arma mult prea distructiva

Se decide astfel micsorarea la 50 de megatone, dar chiar si asa era de patru ori mai puternica decat orice alta arma din arsenalul occidental.

Explozia nucleara a celei mai puternice bombe americane, nume de cod Castle Bravo, de 15 megatone (Foto: webdive.ch)

Datorita timpului scurt de dezvoltare multe calcule au fost estimate si constructia s-a desfasurat cu multe necunoscute.

Dispozitivul nuclear a ajuns sa aiba 2 metri in diametru si 8 in lungime, ridicand intrebari cu privire la modalitatea de livrare. A fost nevoie de un bombardier Tu-95 modificat din greu pentru a putea transporta bomba, ce a ajuns sa cantareasca 27 de tone.

Testarea a fost stabilita pe 30 octombrie, data ce coincidea si cu incheierea celui de-al 22-lea Congres al Partidului Comunist.

Pregatirile pentru testare si detonarea

Bomba finalizata a fost transportata cu trenul din Arzamas, centrul de cercetare nucleara al sovieticilor, pana la baza aeriana Olenya din Peninsula Kola, aflata in nordul Rusiei.

Arma nucleara s-a dovedit a fi atat de mare, incat iesea in afara calei bombardierului pilotat de maiorul Andrei Durnovtsev. Acesta este insotit de o alta aeronava, cu aparatura specializata la bord, pentru a analiza efectele exploziei.

Dupa o decolare greoaie si un zbor de peste 1.000 de km, deasupra insulei Novaya Zemly, la nord de Cercul Arctic, bomba este lansata la altitudinea de 10.000 de metri.

Traseul bombardierului pilotat de maiorul Durnovtsev si a insotitorului (Foto: photobucket.com)

Pentru a incetini caderea, permitand bombardierului, dar si avionului insotitor sa se indeparteze, bomba este prevazuta cu o parasuta ce se activeaza imediat dupa lansare. La ora 11:32, dupa circa trei minute de la lansare, senzorii barometrici detoneaza bomba la 4 kilometri de sol.

Rasaritul unui al doilea soare

Sfera de foc a ajuns sa aiba un diametru de 8 km. Unda de soc neasemuit de puternica a lovit solul, intorcandu-se si aplatizand partea de jos a sferei, impingand-o in sus. Din aceasta cauza, aceasta nu s-a apropiat mai mult de 1.000 de metri de sol, ramanand suspendata in aer.

Cele doua aeronave se aflau deja la 45 de km de punctul de detonare, dar asta nu era indeajuns de a scapa de primejdie. Sansa lor a fost un strat de vopsea special ce le-au protejat de temperaturile extreme. In mod normal chiar si la 100 de km distanta, explozia ar fi provocat arsuri de gradul 3.

Localitatea Severny, aflata la 55 de km distanta de locul detonarii, fusese evacuata inainte de testare, pe bun temei. Suflul exploziei a fost atat de puternic, incat a distrus toate cladirile.

Au fost sparte geamuri la distante de 900 km. Stralucirea exploziei a putut fi observata la aproape 1.000 de km departare.

Zona cuprinsa in diametrul exploziei (Foto: freewebs.com/atomicforum)

Un nor imens de peste 60 de km in inaltime a inceput sa se inalte inspre atmosfera, la baza avand 40 km. Zona de distrugere efectiva a fost de 35 de km, dincolo de ea daunele fiind provocate indirect.

In zona, comunicatiile radio au fost intrerupte aproape o ora. In momentul exploziei, o unda seismica de magnitudinea cinci a strabatut globul. Imediat dupa explozie, o echipa de camerani, fotografi si cercetatori au vizitat zona.

Pe kilometri intregi totul era redus la cenusa si in ciuda faptului ca sfera de foc nu a atins solul un crater imens fusese format de unda de soc.

In urma acestui test, Andrei Sakharov a inceput sa critice in mod deschis deciziile regimului moscovit cu privire la intrebuintarea tehnologiei nucleare si a devenit un indezirabil pentru conducatorii sovietici. O buna perioada a fost sub urmarire si domiciliat fortat in Nizhny Novgorod.

Un experiment unic in istorie

In ciuda puterii incredibile, dispozitivul nuclear a ramas doar un test, nicio alta arma de acest fel fiind construita vreodata. Odata cu aparitia si dezvoltarea rachetelor intercontinentale, cercetarile s-au concentrat mai mult in jurul miniaturizarii si a maririi preciziei atacurilor nucleare, avand drept consecinta scaderea capacitatii distructive.

Astazi, o replica a Bombei Tarului inca se afla in Muzeul Rus al Armelor Atomice din orasul Sarov, fostul Arzamas, amintind noilor generatii de o perioada foarte intunecata a istoriei noastre.

Un scurt exercitiu de imaginatie. Efectele Bombei Tarului, daca epicentrul detonarii ar fi fost Bucurestiul. (Foto: meyerweb.com)

Prima ședință de Guvern care se desfășoară la Timișoara. Ce proiecte vor fi discutate în întâlnirea de astăzi

Guvernul se reuneşte joi, la Timişoara, într-o şedinţă specială, în cadrul căreia urmează să fie aprobate o serie de proiecte de infrastructură cu impact regional, precum şi plata în...

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...