Dosarele istoriei: Raoul Wallenberg, salvatorul evreilor din Ungaria

Raoul Wallenberg (1912-1947), diplomatul suedez care a salvat cateva zeci de mii de evrei din Ungaria de la moartea in lagarele de exterminare naziste, a fost fiul unui ofiter naval suedez care a murit de cancer, cu putin inainte de nasterea fiului sau.

Raoul a studiat arhitectura la Universitatea din Michigan, in Statele Unite (1931-1935) si a lucrat in diverse companii din Africa de Sud, Olanda, Suedia si Ungaria.

In anul 1938, dictatorul ungur Horthy Miklos, impreuna cu partidul nazist maghiar, "Sagetile Incrucisate", au dezlantuit o prigoana antisemita care a rezultat in deportarea a sute de mii de evrei, la lagarele de exterminare din Auschwitz, Birkenau, Dachau, Majdanek, Sobibor sau Treblinka.

Multe tari, care nu erau in razboi cu Germania, au inceput sa primeasca valuri de refugiati, majoritatea evrei, care au pierdut tot ce avusesera in tarile de bastina, Germania, Austria, Polonia sau Ungaria.

F.D. Roosevelt, presedintele SUA, in 1944, a format, de urgenta, o comisie pentru ajutorarea acelor "refugiati de razboi", American War Refugees Board, cu sedii in Elvetia si Suedia.

Tot in acelasi an, Raoul Wallenberg a fost numit prim-secretar la legatia suedeza din Budapesta, de fostul sau coleg de scoala, acum ambasador in Ungaria, Per Anger.

Wallenberg a invatat maghiara, poloneza si romana, fiind fluent in mai multe alte limbi.

In calitatea lui de prim-secretar al legatiei suedeze din Budapesta, a cumparat sau a inchiriat blocuri intregi de locuinte, pe care le-a declarat imediat drept "teritoriu diplomatic suedez", unde fascistii maghiari sau Gestapoul nu puteau intra.

Aici a gazduit mii de evrei, carora le-a dat pasaport suedez de protectie, (Schutz-Pass) pentru calatoria in Suedia.

Se relateaza, cu multa admiratie, de catre supravietuitorii Holocaustului, care-i datoreaza viata lui Wallenberg, curajul cu care acesta a mers la gara, cu o coloana de masini diplomatice, si i-a scos din tenurile de marfa, sub amenintarea armelor automate ale trupelor SS, pe toti nenorocitii carora le-a putut da pasapoarte:

"Ii recunosc pe acesti oameni. Sunt cetateni suedezi. Ni s-au plans de ce le-ati facut. Eliberati-i, imediat!". Si soldatii germani i-au eliberat.

In acel moment, Wallenberg terminase intreaga cantitatea de pasapoarte suedeze fabricate cu o zi inainte. Restul omenilor, pentru care nu mai erau pasapoarte, mergeau spre o moarte sigura, in lagarele de exterminare, despre care Aliatii inca nu stiau nimic.

Cu alte ocazii, se rastea la ofiterii SS care pazeau deportatii:

"Chiar asa de stupid esti? Nu recunosti rasa superioara germana, cand o intalnesti? Nu-ti dai seama, idiotule, ca acesti oameni blonzi sunt de origina germanica? Ei sunt cetateni ai Suediei. Iti ordon, sa-i eliberezi imediat!"

Aceasta indrazneala, care cocheta cu moartea, dadea rezultate, de fiecare data.

Spre sfarsitul anului 1944, pierderea razboiului de catre nazisti nu se mai punea la indoiala. De aceea, a fost relativ usor pentru Wallenberg, care venea dintr-o familie bogata, sa mituiasca militarii unguri, din proprii lui bani.

Astfel a "cumparat" mii de vieti omenesti, printre care si pe cea a biochimistului Lars Ernster (1918-1979), devenit membru al comisiei Nobel, si pe cea a lui Thomas Lantos, (1928-2008), care mai tarziu va fi ales reprezentant in Congresul SUA.

Raoul Wallenberg a fost ajutat, in opera sa umanitara de salvare a vietilor acelor oameni, de mai multe persoane, la un moment dat, peste 300. Intre acestia erau niste italieni, spanioli, elvetieni si americani.

Berber Smith si sotia lui, Lolla Smith, fusesera colegi de universitate cu Raoul Wallenberg si lucrau in Ungaria, la fabrica de radiouri Philips, ca oameni de afaceri americani, ce"simpatizau" nazismul. Ei aveau doua fiice, pe Johanna si Reinderdina, ambele ucise de trupele Armatei Rosii.

Se presupune ca si MI6, serviciul de informatii britanic, si OSS (precursorul lui CIA) l-au ajutat mult pe Raoul Wallenberg.

La intrarea trupelor sovietice in Budapesta, NKVD l-a arestat imediat pe Raoul Wallenberg, pentru spionaj, toturandu-l si punandu-l intr-o coloana de prizonieri germani cu dstinatia Siberia.

Presati de conditii logisice, rusii au oprit trenurile cu prizonierii din care facea parte si Wallberg, in Romania, in orasul Sighet, unde vreo 20.000 de prizonieri germani au fost tinuti, fara mancare sau apa, la maginea orasului, intr-un tarc enorm de sarma ghimpata, vreo patru zile.

Asa se face ca primarul orasului, un agent britanic, care informa aliatii de miscarile nazistilor, inca din 1942, a reusit sa afle unde era Wallenberg si a comunicat aliatilor ultima sa pozitie cunoscuta.

Cu toate acestea, Raoul Wallenberg si-a continuat drumul catre lagarul sovietic, ca o ironie cruda a sortii, unde si-a gasit si sfarsitul.

Moartea sa a fost subiectul multor controverse diplomatice, pana in 1991, cand o ancheta oficiala a Rusiei a arata ca Wallenberg a fost executat in 1947, in lagarul de la Lubianka.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...