Dosarele istoriei: Tezaurul lui Decebal

Istoria dacilor, plina de drama, mistere si tragedie, a fost obiectul multor cercetatori, in decursul ultimilor 1.900 de ani.

Voi incepe cu Decebal (87-106) care initial purtase numele de Diurpan (sau Diurpaneus). Dupa rasunatorul success intr-o campanie contra Romei (101-102), a adoptat supranumele de Decebal (Decebalus) care in limba locala insemna "tare ca zece" sau "mai puternic decat zece".

In ultima serie de razboaie cu Roma si-a dat seama, la sfarsitul anului 105, ca nu avea sanse sa supravietuiasca. Nevrand ca romanii sa cada in posesia bunurilor de valoare din capitala sa, Sarmisegetuza, a folosit cateva mii de prizonieri romani sa devieze cursul rausorului Sargetia (Streiul), sa sape niste gropi cu latura de cate un "ardent" (35,5 m), adanci de "doua staturi de om" in care a plasat sute de lazi, din lemn masiv de fag, cu balamale de bronz, in care a ascuns circa 3,2 tone de aur, 6,5 tone de argint si o multime de pietre pretioase.

A facut aceste ascunzisuri la o distanta de o leghe (2,22 km) intre ele, incepand la o leghe sud de localitatea Calanicum (Calan). Se poate estima ca fiecare grup de lazi continea cam 500-700 kg de aur si cam tot atata in argint.

Dupa plasarea tezaurului pe fundul raului, gropile au fost acoperite de bolovani rotunzi, raul a fost readus la albia originala si toti prizonierii romani au fost decapitati, pentru a se asigura secretul operatiei.

Din relatarile istoricului roman Lucius Cassius (155-229), de asemenea cunoscut drept istoricul grec, Dio Cassios, pentru ca scria in limba greaca, reiese ca un singur prizonier roman, Bicilis, a supravietuit, destainuindu-i imparatului Traian locul unei gropi cu "tezaurul lui Decebalus", nestiind de existenta celorlalte locuri.

Asa se face ca Traian a intrat in posesia personala a unei cantitati serioase de aur si argint, in anul 106, dupa ce regele dac s-a sinucis

Medicul personal al imparatului Traian, Statilius Crito, descrie, cu lux de amanunte, in "Memoriile Bellice", cum soldatii Legiunii VII Claudia au dezgropat lazile extrem de grele, care au necesitat zece cai ca sa fie tarate in sus, pe rampele facute de acei soldati.

In Romania, in jurul localitatilor Gradiste, Bucovna, Rusi si Calan (Hunedoara) legendele privind tezaurul lui Decebal nu s-au stins niciodata, continuand sa trezeasca interesul specialistilor si al amatorilor, cu egala pasiune.

Prin 1460-1470 se presupune ca Matei Corvin ar fi escavat pe raul Strei, in cautarea "comorilor lui Decebal". Nu se stie exact daca a gasit ceva sau nu, dar un lucru este cert: in anii urmatori a putut plati pentru formarea unei armate impresionante cu care a

invins turcii in Serbia si Croatia.

Date sporadice, in surse vieneze, citeaza ca in anii 1845-1846 s-au gasit "undeva in Ardeal" vreo 165 kg de aur si peste 300 kg de argint, care "par sa fie de origine romana", din perioada cuceririi Daciei de catre imparatul Traian.

Se stie ca si nazistii si rusii, au facut escavatii in regiune, cu scopul gasirii tezaurului lui Decebal. De acea exista niste catune, nu departe de Calan, numite "Rusi" si "Nemti".

Lopatar la comunisti

Legatura mea personala cu acest subiect dateaza din toamna anului 1959, cand am fost transferat de la un lagar de munca din Banat, la Hunedoara. Acolo am facut parte dintr-un grup de vreo 500 de "lopatari" care trebuia sa "asistam", cu sapatul, niste echipe de "arheologi sovietici".

Avand carnet de sofer am fost norocos sa lucrez pe un buldozer cu care s-a modificat albia Streiului, exact cum se spunea in legende. "Arheologii" foloseau niste camione cu instalatii seismografice, cu care faceau "harta" straturilor de pamant sub rau. Nu stiu daca au gasit vreodata ceva, in afara de niste lazi goale, surprinzator de bine conservate, cu balamale de bronz. Bine inteles, daca s-a gasit ceva, ar fi ramas secret de stat, iar nenorocitii din lagarul de munca, care faceau sapaturile, nu puteau stii nimic.

Mai tarziu am aflat ca aceeasi echipa de "arheologi sovietici" a scanat cu niste aparate electronice groaie toti peretii castelului Corvin de la Hunedoara, facand gauri in piatra, si coborand niste oameni in "Fantana turcilor" si in "Tunelul de scapare".

Ingrijitorul castelului, peste mai multi ani, mi-a mentionat ca in anul 1943 si nemtii au facut acelasi lucru, plecand cu mainile goale: "Nu stiu ce fel de arheologi erau rusii nostri, pentru ca pe fundul 'Fantanii turcilor' au gasit o placa de piatra cu o inscriptie

turceasca, pe care au aruncat-o la gunoi. Eu am luat-o si am pastrat-o. Niciodata n-am aflat ce spunea..."

Prin anul 1965 sau 1966 am facut o imprimare pe hartie, cu carbune, a placii respective, pe care sotia doctorului Ioan Rancea, din Cluj, mi-a tradus-o. Inscriptia era lamentul unor turci, prizonieri de razboi, de prin anii 1478.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...