Margarit: Un apostol al romanilor balcanici (II) - Documentar

Cunoscut pentru ca in a doua jumatate a secolului al XIX-lea a pus temeliile invatamantului romanesc in Balcani si pentru locul sau de frunte in lupta de emancipare nationala a romanilor de la miazazi, simpla pomenire a lui Apostol Margarit poate trezi chiar si acum sentimente contradictorii.

Margarit: Un apostol al romanilor balcanici (I)

Contradictorii pentru ca solutiile gasite de el impotriva elenizarii aromanilor erau socotite mult prea radicale.

Intreaga viata a fost haituit de reprosuri cu privire la ele, unii considerandu-l chiar un tradator al intereselor nationale si punand in umbra multe din realizarile sale, chiar si atunci cand, in 1878, dupa nu putine eforturi, este obtinuta de la marele vizir permisiunea ca aromanii sa-si tina nu doar lectiile in scoli, dar si slujbele in biserici in limba lor materna, feriti in sfarsit de persecutii.

Margarit s-a implicat apoi si in procesul de preschimbare a Comitetului Macedo-Roman in Societatea de Cultura Macedo-Romana, statutele organizatiei fiind opera lui. Pe langa actiunile culturale de mare insemnatate, societatea a avut un rol important de jucat si in actiunile viitoare intreprinse de Margarit, situatia inca volatila din Balcani in urma razboiului ruso-turc dandu-i numeroase ocazii.

Hotararile Marilor Puteri la Congresul de la Berlin

Drept consecinta a Congresului de la Berlin, Grecia trebuia sa obtina o mare parte a Epirului si Tesaliei de la otomani, doar ca acestia s-au opus cedarilor teritoriale. Ca urmare, au avut loc negocieri intre greci si otomani pentru a rezolva chestiunea granitelor.

Pentru ca se risca ruperea in doua a comunitatilor locale de aromani, Margarit s-a interesat de la bun inceput de mersul lucrarilor. O separare a unui grup deja imputinat era o primejdie ce nu trebuia ignorata.

Margarit, cu ajutorul lui I. Caragiani, in calitate de reprezentant al Societatii de Cultura Macedo-Romana si al reprezentantilor comunitatilor in cauza alcatuiesc un memorandum ce este prezentat partilor implicate in negocieri, pledand pentru pastrarea unitatii aromanilor.

In ciuda actiunilor sale si a celorlalti implicati, noile granite sunt trasate de-a lungul regiunilor locuite de aromani, spulberand in acelasi timp speranta crearii unei provincii autonome aromanesti in cadrul teritoriilor albaneze reclamate de Liga de la Prizren.

Chiar si cu un an mai inainte de aceste evenimente Margarit il informa pe consulul german Montlong de planul sau cu privire la ajutorul pe care aromanii i l-ar acorda statului albanez tocmai pentru a impiedica crearea unei Grecii Mari. Teama ca ei vor fi cuprinsi cu totul in statul grec devenise o perspectiva ingrijoratoare.

Tot in aceasta perioada Margarit iarasi cocheteaza cu posibilitatea trecerii la catolicism, intrebuintandu-se de legaturile sale cu lazaristii si incep sa se auda vesti cum ca s-ar pregati uniunea religioasa, dar nu forteaza nota, cunoscand ce s-a intamplat ultima oara cand a incercat.

Pentru cativa ani, lasa ideea sa circule si desi a facut valva, existand unele interese in acest sens, ceva concret nu s-a realizat.

Un episcopat al aromanilor

Chiar in timp ce mergea pe mana uniunii cu Roma, el a sustinut, impreuna cu Societatea de Cultura Macedo-Romana si ideea intemeierii unui episcopat national. Pragmatismul lui Margarit este mai mult decat evident.

In cele din urma, eforturile lor sunt incununate de succes tocmai in anul 1892 cand se hotaraste crearea a doua episcopate la Manastir si Ianina, numai ca ingerentele preotimii grecesti permit infiintarea doar celui din Manastir. Momentul acesta a marcat si o fractura intre Margarit si ceilalti fruntasi aromani datorita disputelor pentru cel ce va ocupa scaunul episcopal.

El s-a opus impunerii primului lor candidat, Ioan Gheorghiade Murnu. Cand Lahovari, ministrul de Externe, l-a amenintat pe Margarit ca-l va destitui daca nu va fi ales cineva pentru scaunul episcopal, el il numeste pe mitropolitul Ohridei si Prespei. Nu putini au fost cei care nu erau de acord cu optiunea facuta, insa, in cele din urma, patru delegati ai comunitatilor aromanesti l-au recunoscut.

Chiar si asa, impotrivirea patriarhului de la Constantinopol, pierderea sustinerii politice de la Bucuresti pentru mitropolit si marginalizarea lui Margarit au condus la sfarsitul efemerei episcopii aromanesti.

Margarit, victima a luptelor politice dintre liberali si conservatori

Decaderea lui s-a produs gradual in ultimii ani ai sai ca inspector general al scolilor romanesti din Peninsula Balcanica, post pe care il detinea inca de la sfarsitul Razboiului de Independenta.

In aceasta peridoada, de cele mai multe ori i-au fost criticate atitudinile autocratice, mai ales cand veneau vorba de banii pe care el ii primea de la guvernul roman.

In 1883, la Manastir, nemultumirile legate de Margarit i-au indemnat pe unii dintre dascali sa-si intemeieze o scoala proprie, libera de controlul lui.

La cativa ani distanta, in 1890, tot la Manastir, aproape douazeci de profesori alcatuiesc si depun o reclamatie la ministerul Educatiei de la Bucuresti impotriva lui Margarit, in care i se aduceau felurite invinuiri.

Acesta si-a facut dreptate un pic mai tarziu, cand elevii unei scoli din oras se plang de excesele unuia dintre dascali, Stefan Cudela. Margarit ia partea elevilor si nu doar ca il destituie pe dascal, ci si pe inca un profesor, Nicolae Maimuca si pe directorul scolii, Cosmulei, care l-au sustinut pe Cudela.

Nu este nicio coincidenta totusi ca directorul Cosmulei se numara printre cei care au depus reclamatia impotriva lui Margarit.

Luptele politice din tara si-au gasit un debuseu chiar si la sud de Dunare. Consulul conservator la Manastir, Spiru Constantinescu, a gasit de cuviinta sa-i sustina pe adversarii lui Margarit si se reuseste crearea unor eforii scolare independente in 1894.

Desi Spiru Constantinescu a fost rechemat in 1895 de presedintele liberal al consiliului de ministri D.A. Sturdza, eforiile sale vor dainui pana in 1897 in principal datorita eforturilor conservatorilor. Ele devenisera un instrument politic intrebuincios impotriva lui Margarit si implicit, impotriva liberalilor.

Margarit este criticat in Senat de istoricul Vasile Urechia, considerand indreptatita ruperea de scolile sale, datorita ilegalitatilor infaptuite de-a lungul anilor. De altfel, Al. Lahovari si Tache Ionescu planuisera sa-l demita pe Margarit pe timpul guvernarii conservatoare intre 1891 si 1895, numai ca insusi regele Carol I s-a opus acestui plan al lor.

Lipsite de bani, eforiile scolare isi inceteaza existenta in doar cativa ani. Odata cu venirea lui Spiru Haret la fraiele ministerului Educatiei in 1897, Margarit devine mai mult un lider simbolic, lipsindu-l de o mare parte a drepturilor avute pana atunci in calitate de inspector, liberalii incet descotorisindu-se de el.

G.C. Ionescu ii ia locul in 1902 in fruntea serviciului scolilor si bisericilor romanesti din Turcia, Margarit iesind la pensie. La nici un an el se stinge si este ingropat in Bitolia.

Un luptator pentru idealul national romanesc in Balcani

Viata lui Apostol Margarit a fost plina de esecuri rasunatoare, dar si de reusite exceptionale, invatamantul romanesc in Balcani crescand neincetat cat timp el a fost inspector general. La un an de la moartea sa erau in peninsula aproape o suta de scoli primare si gimnaziale in saptezeci de localitati, cu doua sute de dascali si peste cinci mii de elevi.

Pe langa munca sa in domeniul educatiei, el a dus o lupta de emancipare a aromanilor care a starnit mania grecilor. Ingrijorati pentru propriile lor planuri nationale, acestia au reactionat de multe ori violent. Persecutiile si tentativele de omor nu erau ceva neobisnuit.

Margarit a fost injunghiat in Salonic si abia a putut scapa cu viata. In timp ce se plimba pe strada centrala a orasului, un individ sare pe el cu un cutit si-l taie. Vazand ca lovitura nu i-a fost mortala, ucigasul se repede iarasi, dar de data aceasta spre piept.

Norocul lui Margarit a fost ca dragomanul Gheorghe Beza, cel care il acompania, a putut sa-i pareze lovitura si sa puna apoi pe fuga asasinul.

Insa, atentatele la viata lui Margarit nu s-au oprit aici. El este impuscat, in timp ce trecea prin Muntii Ohrid, iar de doua ori este aruncat in in raul Vardar.

Totusi, pericolul cel mai mare nu a venit din partea grecilor. Renumele si operele lui Margarit au devenit tinte pentru conservatori in luptele pentru putere cu liberalii si astfel nu au reusit sa scape macar ele nepatate.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

PNL și PSD așteaptă "clarificări" de la Cătălin Cîrstoiu, "în această săptămână". Când va fi anunțată decizia în privința candidatului la Primăria Capitalei

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a afirmat, joi seară, că, în acest moment, Cătălin Cîrstoiu este candidatul alianţei PSD-PNL, dar acesta trebuie să clarifice public toate aspectele care...

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...