Ziare.com

Diavolul muntelui: Soldatul nipon care a continuat Al Doilea Razboi Mondial trei decenii

Marti, 04 Octombrie 2011, ora 19:46

   

Diavolul muntelui: Soldatul nipon care a continuat Al Doilea Razboi Mondial trei decenii
Dupa ce a fost pregatit ca ofiter de informatii, japonezul Hiroo Onoda este trimis pe insula Lubang, din largul arhipelagului filipinez, pentru a initia actiuni de gherila si pentru a sabota operatiunile militare americane. Inarmat cu o credinta oarba, aproape admirabila, acesta a refuzat sa creada ca razboiul s-a sfarsit sau ca tara sa a fost invinsa si a luptat cu neinduplecata vointa pana in 1974.

Daca devotamentul sau a avut un temei, atunci acesta fost urmatorul ordin: "Iti este cu desavarsire interzis sa mori de propria mana. Poate dura trei ani, poate dura cinci ani, dar orice s-ar intampla ne vom intoarce dupa tine. Sub nicio circumstanta nu vei renunta la viata ta de buna voie." Onoda a dat crezare si a respectat intocmai ceea ce i se ceruse.

Ajuns pe insula, tanarul a intrat in contact cu ceilalti soldati niponi ce fusesera trimisi inaintea lui. Cei ce ii vor ramane alaturi in anii urmatori vor fi Shoichi Shimada, Yuichi Akatsu si Kinshichi Kozuka.

Dupa cum spunea Onoda, mai tarziu, oamenii nu pot trai singuri, ai nevoie de camarazi care sa iti fie alaturi, pe care te poti baza si increde. Tocmai acest spirit de unitate cultivat de societatea nipona a permis supravietuirea grupului, in conditii cu totul vitrege.

Nu era nici vorba de intariri sau provizii, au trebuit sa faca fata caldurii si deshidratarii, lipsei de hrana si a imbolnavirilor, sau a oboselii cronice, in tot acest timp luptand impotriva americanilor ce debarcasera pe insula.

Un altfel de razboi

Dupa aproape un an de confruntari, s-au trezit atacati de un cu totul alt inamic. Sute de pliante lansate de avioanele americane anuntau infrangerea Japoniei si incheierea razboiului. Insa grupul a considerat ca este doar o masinatiune a propagandei americane si au continuat lupta.

In acelasi an, generalul Tomoyuki Yamashita, conducatorul Armatei a 14-a, ce ocupase arhipelagul in anii razboiului, a semnat personal alte cateva sute de pliante in care cerea tuturor soldatilor niponi sa se predea.

Nici macar aceasta actiune nu a fost destul de convingatoare, astfel incat sa ii faca sa renunte la lupta.

Un camarad ii paraseste

Unitatea grupului a fost sfaramata abia in 1949, cand Yuichi Akatsu i-a parasit intr-o noapte, fara a le spune nimic. Cateva luni a ratacit de unul singur, dar traiul sever l-a infrant in cele din urma si s-a predat autoritatilor filipineze.

Acesta a adus la cunostinta ca cei trei soldati inca ar putea fi in viata, desi nu a mai fost in contact cu ei o buna perioada. Yuichi apoi a condus mai multi soldati filipinezi prin jungla, incercand sa dea de acestia. Din desisuri, cei trei priveau consternati cum vechiul lor camarad incerca sa le dea de urma. Au crezut ca acesta i-a tradat miseleste.

S-a pus la cale inca o actiune, dar de data asta cu sprijinul familiei si al prietenilor. Poze si scrisori din partea lor au fost aruncate deasupra junglei cu speranta ca cei trei vor intra in posesia lor si se vor preda. Din nou, Shimada, Onoda si Kozuka au presuspus ca e o inselatorie.

Tensiunea si neincrederea lor era permanent intretinuta de raspunsul foarte energic din partea autoritatilor filipineze, care nu ezitau sa traga asupra soldatilor niponi, de fiecare data cand initiau vreo operatiune de sabotaj.

Din aceasta cauza, ei deschideau focul asupra satenilor pe care ii intalneau ocazional, banuind ca sunt de fapt soldati inamici sau informatori trimisi sa le gaseasca ascunzatorile si sa ii captureze, sau mai rau, sa ii omoare.

Shimada este ucis

Din cauza nenumaratelor confruntari armate pe care acestia le-au avut, era de asteptat ca, in cele din urma, unul dintre ei sa fie ranit. In iunie 1953, Shimada este impuscat in picior. In ciuda lipsei medicamentelor si a pregatirii, Onoda il inzdravaneste, dar atitudinea lui Shimada se schimba. Devine foarte irascibil si lipsit de speranta. In anul urmator, o patrula trimisa dupa ei il prinde din urma si il ucide pe Shimada.

Noi nu ne vom preda

In ciuda pierderii inca unui camarad, Kozuka si Onoda continua sabotajul, actiunile de gherila si de strangere a informatiilor, urmand ordinele primite acum mai bine de zece ani. Credeau cu tarie ca este misiunea lor de a ramane in spatele liniilor inamice, pana cand armata japoneza va reveni, iar in acest mod trec inca doua decenii. Cu timpul, legenda lor s-a transformat in mit. Oamenii locului ii numeau "diavolii muntelui".

A ramas doar unul

In 1972, dupa ce au incendiat o cantitate importanta de orez, sunt urmariti de politie, in jungla. In urma unei scurte lupte, Kozuka este impuscat si ucis. Au inceput sa apara banuieli ca poate Onoda inca ar fi in viata, asa ca au reinceput cautarile, dar fara rezultat.

La inceputul lui 1974, soldatul este luat prin surprindere, cand descopera un cort aproape de tabara sa. Cu multa vigilenta se apropie. Spre surprinderea sa, era al unui tanar japonez. Studentul, pe numele sau Norio Suzuki, incepuse o excursie in mai multe tari asiatice.

Inainte sa plece, spunea in gluma ca vrea sa dea de Hiroo Onoda si apoi de omul zapezii. Una din aceste doleante se pare ca i-a fost indeplinita. Amandoi au fost foarte surprinsi de aceasta intalnire iesita din comun si au inceput sa dialogheze, in ciuda reticentei initiale.

Norio a incercat sa il convinga sa se intoarca cu el, insa fara succes. Conditia pusa de Onoda a fost ca fostul sau comandant, maiorul Taniguchi, sa ii ordone personal incheierea misiunii.

Sfarsitul unui razboi mult prea lung

Norio s-a intors in Japonia, unde a reusit sa il localizeze pe acesta. Zburand inapoi spre Filipine, a urmat o intalnire ce s-a lasat asteptata trei decenii. Onoda a fost in sfarsit lasat la vatra de Taniguchi, iar astfel se incheie epopeea acestui soldat al celui de-Al Doilea Razboi Mondial.

Si-a predat pusca Arisaka, pentru care mai avea inca 500 de gloante si care era in perfecta stare de functionare, cateva grenade si sabia sa.

Presedintele filipinez Ferdinand Marcos l-a gratiat prin ordin prezidential pe Hiroo Onoda, desi ucisese cateva zeci de filipinezi si ranise peste o suta, dar s-a tinut cont de situatia sa exceptionala.

Intors in tara lui de bastina, a fost primit ca un erou, iar in prezent lucreaza cu tinerii prin intermediul unei scoli pe care a infiintat-o.

Ca incheiere, putem mentiona ca acesta a considerat intotdeauna ca barbatii nu ar trebui sa se lase invinsi, indiferent de imprejurare, iar el nu a facut-o niciodata.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 14097 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
19 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Respectiva pilda a niponului a fost anticipata de un film american

cu doar doua personaje - un american si-un japonez - semnat de regizorul John Boorman in 1968 si intitulat "Hell in the Pacific" si tradus la noi "Duel in Pacific"
Lee Marvin asuma rolul americanului iar Toshiro Mifune pe cel al japonezului.
Poveste despre doi oameni care se detesta pentru motive care depasesc larg anvergura vietii a doi oameni marunti care nu doar ca fara razboi nu numai ca nu ar fi avut de ce sa se deteste, dar nici macar de ce sa se cunoasca.
O inamicitie in jungla insulei unui naufragiu, un film imens ca povata si ca lapidaritate a mijloacelor de expresie.
Pelicula sta cu mandrie alaturi de "The Defiant Ones" realizat de Stanley Kramer si interpretat de un alb - Tony Curtis si un negru - Sidney Poitier.
Cei doi, macinati de ura rasiala, evadeaza dintr-o puscarie. Libertatea lor asumata astfel, este conditionata de un lant care-i condamna sa traiasca alaturi, in incercari cand umilitoare, cand periculoase, cand fara iesire.
Un film despre oameni cu tot ce au ei mai bun si mai abject deodata, in limitele unei situatii fara liber arbitru.
Personal, nu dau pe trufia razboinicului incliftat in armuri si coduri nici macar un singur tipat de-al femeii care naste in biserica, in filmul "Osanda" lui Nicolaescu, dupa cum nici Amza Pellea in rolul lui Manolache Preda nu da nici macar un oftat pentru anii sai de razboi si de rasculat (totuna) dar gafaie generos sub povara unei cruci, cu dealul in piept si pe crestetul caruia, ii vine, crestineste, vremea.

 

Cred ca si romanii ar fi facut la fel

cand le-au luat nemtzii Ardealu', sau rushii Basarabia.
Fara indoiala, poporu' roman este la fel de viteaz, la fel de dedicat, la fel de credincios ca si soldatul maniac si nipon Onoda.
Pacat ca noi n-am avut noroc sa avem si jungla - alta ar fi fost istoria mondiala acum...

 

au facuto pana prin anii 60

timp in care au fost tradati de localnici, pana ce nr lor s-a micsorat continuu.

se pare ca ultimul partizan roman

a fost impuscat in 1962, in Banat. Se numea Ion Banda.

... faceti vorbire despre partizani, haiduci si

alte rascoale civile si locale.
Insa discutzia prezenta este despre oameni in uniforma.
Deci soldati ai unui Stat. Deci vorbim despre simboluri.
La noi, Simbolu' ajunsese la un moment dat pe la Oituz
si guvernu' pe la Iasi...
Dar, fiind noi un neam care face cinstire eforturilor acelor haiduci, mai stie cineva numele tradatorilor ?

.

In ce ne priveste, Armatei a 14-a, inca nu a parasit Transnistria iar Ion Marcel Ilici Iliescu, asteapta ordin de lasare la vatra de la Moscova ...

@Imanuel

Am avut paduri, nu era nevoie de jungla, (codru-i frate cu romanu'), dar am avu si inca mai avem "cozi de topor", carora nu le este bine cand vad ca altora le merge mai bine ca lor.

cu tot respectul,

dar imi pare ca acele "cozi de topor" nu sunt doar cateva ci grosul recensamintelor ce-au fost si va sa mai fie...

Voi vorbiti ca sa va aflati in treaba

Situatiile, cea descrisa de articol si aceea a luptatorilor anticomunisti romani din munti, este total diferita.
Iar cozile de topor la care faceti referire...
Au fost foarte multi care au platit cu viata sau cu ani grei de temnita faptul ca i-au ajutat pe luptatori, uneori si pentru simplul fapt ca nu spuneau nimic despre ei. Au fost multi, acei pe care voi ii numiti cozi de topor care au spus ce au stiut despre partizani cand copiilor lor le era pus pistolul la tampla. Multi au murit doar pentru ca au avut ghinionul sa locuiasca in satele din vecinatatea ascunzatorilor partizanilor. Sigur ca au fost si din aceia care au tradat pentru 30 de arginti, dar asta e o alta poveste. Multi dintre cei care arunca astazi foarte usor cu vorbele nu au stiut ce a insemnat securitatea si cum se desfasurau anchetele. Eu am fost anchetat de securitate, pentru o banalitate, dar in anii '80, cand nici macar securistii nu mai credeau in victoria socialismului. Probabil daca as fi fost anchetat in anii '50, pentru exact aceleasi fapte as fi infundat puscaria sau as fi primit un glonte in cap.
Sunt foarte curios insa, cati dintre cei care azi vorbiti asa de usor, ati fost alaturi de Coposu de exemplu (un martir anticomunist) la revenirea in viata politica si cati l-ati injurat si denigrat. Tare mi-e frica, ca procentul ultimilor este foarte mare.
Patrioti cu gura mare are din pacate destui tara, unul dintre cei de frunte fiind chiar prezidentu' , care ii facea din vorbe pe rusi...
Sa stiti si voi ca romania a fost tara din blocul comunist unde s-a luptat cu arma-n mana impotriva comunistilor pana spre inceputul anilor '60. Din acest motiv, represaliile comunistilor au fost mult mai puternice decat in celelalte tari ale blocului estic (exceptand urss).A fost distrusa o intreaga elita a societati romanesti si cand zic elita ma refer de la academicieni si pana la taranii harnici care dupa o munca de o viata au reusit sa adune o bruma de avere. Acesta poate este si unul dintre motivele pentru care romania nu a avut un '56 sau un '68. Din pacate lipsa acestei elite a dus la distrugerea a tot ce putea fi bun in tara asta si efectele se vad din plin azi.

Si totusi, ii prefer pe romanii carcotasi

Romanii nu cred in nimic, sunt suspiciosi, pun mereu intrebari incomode, fac bascalie de autoritati.
- nemtzii si japonezi sunt usor de indoctrinat si de manipulat.

Cand toate-s bune si frumoase, e bine să fii roman

dar la greu, n-ar strica să fii nitel japonez.

Admirabili japonezii, absolut admirabili !

.

 

Intr-adevar,

dupa ce au fost violatzi, exploatatzi si eradicati
sistematic de catre rasa superioara niponeza,
oamenii chinezi au inceput sa creada ca sunt o rasa cu totul si cu totul aparte:
a se vedea monumentul ridicat de Mao si China maimutzei extraterestre din care cred chinezii ca se trag...

ESTE UNA,

din explicatiile ,,miracolelor,, care se repeta periodic in japonia. Autodisciplina, autentic patriotism, acestea sunt numai doua din caracteristicile acestui popor, care dupa capitulare si exploziile nucleare din 1945, au ajuns una din primele economi ale lumi, si ne uimesc de comportamentul exemplar, dupa recentul cutremur devastator cu intreaga serie de consecinte.

 

Soldati???

Cu creierul..spalat.De fapt niste fanatici indoctrinati si indobitociti,simple marionete in miinile unor lideri.Se spune in articol''in ciuda pierderilor suferite,ei continua sabotajul,actiunile de gherila si strangerea de informatii''.Oare ce informatii strangeau ei in 1953 la aproape 10 de la sfarsitul razboiului?

 

si dupa ce le strangeau

ce faceau cu ele?

Am gasit loc de raspuns aici, doamna @una

Ultimii partizani din muntii Carpati nu au fost prinsi niciodata. Printre ei, unul Gavrila, care a dat un interviu la manastirea Secu in 1976 inainte sa plece in SUA.

Felicitari editorului Dologa !

Din cind in cind mai avem nevoe si de altceva decit politica desantata ! As vom aprecia si mai mult eroismul celor putini,ca de tradatori de neam si tara ne ciocnim peste tot !

 

Si-a predat pusca Arisaka .. in perfecta stare de functionare ..

O dovada'n plus ca in jungla Filipineza nu exista tzigani. Dac'ar fi existat, Onada ar fi predat o .. ce stiu ieu si nu spun.

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor