Ziare.com
1161Comentarii
2425Likes
1098Shares
MANDRU CA SUNT ROMAN

Dosarele istoriei: Salvatorii evreilor din Cluj

Sambata, 20 Noiembrie 2010, ora 18:25

   

Dosarele istoriei: Salvatorii evreilor din Cluj
Unii cititori mi-au sugerat sa fac niste cercetari in privinta lui Raoul Sorban, (1912-2006), un avocat si pictor din Cluj, care intre anii 1943 si 1944 a salvat, de nazisti, multi evrei din Ardeal.

Am folosit filele unor biblioteci universitare din SUA, date din presa de epoca, din Romania, Ungaria si Germania. Ce am gasit a fost uimitor.

Dupa Dictatul de la Viena, in toamna anului 1940, Raoul Sorban s-a decis sa ramana la Cluj, unde a deschis singura editura de carti in limba romana din Ardealului ocupat.

Editura Romaneasca din Ardealul de Nord, desi cenzurata intens, a reusit sa publice multe lucrari beletristice, medicale si de istorie. Printre colaboratorii ei s-au numarat avocatul clujean Emil Hatieganu (1878-1959), fratele sau, Dr. Iuliu Hatieganu (1885- 1959), avocatul Aurel Socol (1889-1962) profesorul maghiar Miskolczy Dezso si Pamfil Pop (ultimii doi fara date biografice).

In acele timpuri tulburi, o mare parte din populatia ardeleana s-a "refugiat" in Romania, printre care si unii evrei.

Recensamantul statului maghiar, din anul 1941, desi este considerat un "recensamant de propaganda", menit sa augmenteze cifrele reprezentand populatia maghiara, sublinia ca in Cluj exista o comunitate evreiasca de 16.763 de persoane din cei 185.000 de de locuitori.

Propaganda nazista accentua faptul ca germanii sunt un popor civilizat, care iubesc ordinea si disciplina, si deci cetatenii, care sunt cinstiti, nu au de ce sa se teama. Izick Schwartz, un rabin din oras, chiar povestea evreilor, cat de frumoase erau toate in Germania studentiei lui, la Heidelberg (probabil prin anul 1900). Aceasta a fost o anestezie prin propaganda.

Intelectuali ca Raoul Sorban, Aurel Socol si Emil Hatieganu, care ascultau radioul german si citeau presa nazista, incercau sa-i convinga pe evrei sa plece in Romania, pentru a supravietui.

Asa s-a organizat o miscare prin care peste 500 de familii de evrei au fost scoase din Ardealul ocupat si trecute peste dealul Feleacului in Romania. Multi tarani din Manastur, Gilau si Huedin au calauzit grupuri de evrei "peste granita".

In mod cert, se poate spune ca din acest grup de salvatori de suflete omenesti din Ungaria horthista au facut parte Aurel Socol, Raoul Sorban, Emil Hatieganu, Dr. Iuliu Hatieganu, Pamfil Pop si Miskolczy Dezso. Avand in vedere magnitudinea operatiei, chiar sub ochii Gestapoului (cu sediul in hotelul New York din Cluj) e firesc sa-ti imaginezi ca grupul a fost mai mare, dar eu nu am gasit niciun fel de detalii precise.

Niste supravietuitori evrei relatau unui scriitor american despre faptul ca granicierii romani de la Turda au prins in toamna anului 1943 un grup de vreo 12 evrei si ghizii lor, Pamfil Pop, din Gilau si Aurel Socol, din Cluj.

Arestati pentru "trecere frauduloasa de frontiera" au fost dusi la Timisoara, pentru judecata. Autoritatile maghiare, auzind de acest caz, au inceput demersuri pentru extradarea lor.

Scriitorul si avocatul bucurestean Ionel Teodoreanu s-a oferit sa-i apere, pe toti, in procesul judecat la Timisoara. Intr-o pledoarie probabil ramasa clasica in istoria dreptului romanesc, Ionel Teodoreanu a cerut Curtii sa clarifice baza legala a actiunii:

"Onorata instanta, de cand este considerate alatoria, in tara, de la un oras romanesc, la alt oras romanesc o actiune criminala? Actiunea criminala consta in instrainarea unui petec de tara de catre tradatorii care ne-au reprezentat la Viena! Daca considerati ca aceasta stare de lucruri e normala, condamnati-i sever, si luati-ma si pe mine la puscarie, pentru ca eu nu pot admite asa ceva!"

Reactia spectatorilor din sala, in mare majoritate studenti, a fost exploziva. Lumea a atacat judecatorii, s-au spart geamurile, s-au rupt bancile din sala, in timp ce toti salariatii judecatoriei s-au baricadat prin closete. Lumea scanda "Romania! Romania!" si "Moarte tradatorilor!"

Toti inculpatii au fost imediat eliberati, fiind scosi din sala judecatoriei pe bratele oamenilor din sala si a celor ce asteptau afara, pe trepte.

Procesul s-a terminat fara decizie. Dosarele si documentele aflate acolo au fost, toate, arse de studenti. Din datele documentare ale Holocaustului reiese ca din Cluj au fost deportai 16.148 de evrei, dintre care foarte putini au supravietuit. Se pare ca Pamfil Pop si Miskolczy Dezso au murit in inchisorile comuniste.

In anul 1987, Raoul Sorban a primit cetatenia onorara a Israelului si a fost decorat de catre Yad Vashem Holocaust Museum cu unul dintre cele mai prestigioase medalii, aceea de "Righteous Among the Nations".

In anii 1990, insa, au aparut niste persoane, in Bucuresti, care disputa rolul lui Raoul Sorban. Probabil acest dosar va ramane inca deschis.

Citeste mai multe despre Raoul Serban evrei Cluj
Sursa: Ziare.com

Articol citit de 2714 ori

PROPUNE UN ROMAN SA NE MANDRIM CU EL
mandrucasuntroman@ziare.com
Mandru ca sunt roman, pe Facebook
Mandru ca sunt roman: Tulcea, orasul celor 14 etnii
Mandru ca sunt roman: Tulcea, orasul celor 14 etnii
Daca ajungi in Tulcea, oras situat pe 7 coline, la fel ca si Iasiul, dar ca si Roma, nu ai cum...
Mandru ca sunt roman: Mircea Eliade, adolescentul miop care a devenit guru universal
Mandru ca sunt roman: Mircea Eliade, adolescentul miop care a devenit guru universal
Mircea Eliade, unul dintre cei mai cunoscuti romani din lume si probabil cel mai mare istoric...
Mandru ca sunt roman: Sam cel Roman, americanul mai roman decat tine
Mandru ca sunt roman: Sam cel Roman, americanul mai roman decat tine
A dat America, tara tuturor posibilitatilor, pentru Romania si a venit la noi, sa traiasca...
11 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Multumesc

Va multumesc, domnule Iulian Chitta pentru acest articol. Il asteptam.

 

cinste lui

este lucru mare ca sa-ti risti viata,pentru ca sa o salvezi pe-a altora,mai ales in conditiile acelea.

RECVIEM PENTRU UN MARE UMANIST (de Mihai Ungheanu)

Raoul Sorban (1912-2006), profesorul de istoria artelor si "profe­sorul de nationalism“, ne-a părăsit la 94 de ani, plecand la cele vesnice. Trupul respectabilului bărbat a fost ingropat in cimitirul din Dej, la 21 iulie 2006, zi insorită, cu multă lume, langă mormantul tatălui său, Guilelm Sorban, fost prefect al Dejului si, mai ales, compozitor cunoscut. Raoul Sorban era un aristocrat cu o noblete atestată in documente latinesti, regale, din se­colul al XIII-lea. Raoul Sorban era un cosmopolit. Vorbea, din copilărie, cu tovarăsii de joacă, romană, maghiară, germană.

A studiat, apoi, muzica si istoria artelor in mari orase europene, la Viena si in Italia. Si-a petrecut vremea printre artistii si literatii Clujului, ca om al orizonturilor deschise, liber de orice determinări de neam, libertate sporită de conditia sa de fiu de mosier. Atelierul lui de pictor era un laborator in care se intersectau toate graiurile locului. Anii 1940-1944 au produs, insă, modificări imprevi­zibile in viata tanărului pictor, care se impărtea intre propriul atelier si cena­clurile literare găzduite de profesorul Victor Papilian. In momentul in care fostii prieteni de colocvii literare, din poliglota cafenea clujeană, i-au dat de inteles că fiind "valah“ este fiintă de rang secund, ca orice valah si orice evreu, Raoul Sorban a descoperit lumea intolerantei si a opresiunii.

 

RECVIEM......... (partea a II-a)

Fiul de mosier a tinut, insă, să se confunde cu ai lui, cu "valahii“, si să facă din această alegere un resort de actiune. In initiativele culturale de ordin simbolic ale putinilor intelectuali si artisti romani rămasi in Transilvania ocupată de tru­pele ungare, a avut, de aici inainte, un rol de seamă. Cat de atroce a fost această ocupatie asupra Ardealului de Nord, ne-a spus-o scriitorul Francisc Păcurariu in romanul Labirintul (1974), in care multe situatii si personaje sunt luate din realitate. Raoul Sorban a luat, firesc, partea celor prigoniti, ajungand pe această cale să participe la salvarea evreilor din Transilvania de Nord, meniti exterminării la Auschwitz. A ajuns, la fel de inevitabil, si in "companiile“ de muncă, in care erau mobilizati prioritar romani, trimisi să facă lucrări istovitoare, riscante, in spatele frontului. A avut parte de inchisoare, unele condamnări fiind dictate de ocupantul ungur, dar si de statul roman, ocupat de Armata Rosie si condus de un partid bolsevic. Paradoxal este că Raoul Sorban era un om cu vederi de stanga. După o detentie politică de cativa ani, Raoul Sorban a putut să intre, timid, in activitatea culturală, ca redactor de editură, ca pictor, ulterior ca profe­sor de istorie a artei. Cu toate că mai tanărul său coleg de generatie a tinut să vorbească, in romanul Labirintul, despre cumplita perioadă a ocupatiei ungare, Raoul Sorban a asteptat multă vreme pană cand s-a pronuntat ca martor al acelei sinistre perioade.

RECVIEM...(partea a II-a)

A apărut, in public, ca participant la o dezbatere a revistei Luceafărul despre anii ’40, ai ocupatiei armatei ungare in Transilvania, unde a adus un cuvant lucid, nuantat, neiertător si exact. Era in anii ’80. După care a vorbit despre salvarea evreilor din Transilvania de Nord, pe care ocupantul ungar ii livra, in loturi succesive, Auschwitz-ului. Făcuse parte din releele ascunse ale acestei operatii desfăsurate de evrei, cu sprijin romanesc. Mărturiile au fost puse pe hartie de scriitorul Adrian Riza si tipărite in Almanahurile Luceafărul.

Declaratiile lui Raoul Sorban erau o adevărată revelatie, care modifica optica mohorată cu care erau pri­viti – si cu care se priveau – romanii. Din suta de mii de exemplare ale unui asemenea Almanah, unul a ajuns la fostul rabin al Clujului, Moshe Carmilly-Weinberger, care s-a intors in Romania să-si regăsească colaboratorul din vremuri de restriste. A avut loc o intalnire, au avut loc discutii (am fost mar­tor la una din ele!). Acesta a fost inceputul de drum prin care Raoul Sorban a ajuns "Drept intre Popoare“ la Tel Aviv, unde a primit faimoasa diplomă si a sădit un pom ca toti cei laureati pentru că au salvat evrei, fără ca ei insisi să fie evrei, actionand in mod idealist. Desi invitat oficial, la Yad Vashem, Raoul Sorban n-a primit pasaportul cuvenit. A plecat la Tel Aviv cu pasaport turistic si cu recomandarea să nu facă declaratii de presă. Acestui eveni­ment, căruia presa străină i-a acordat atentie, presa romană i-a intors spatele. Mana lungă a Războiului Rece impunea ca, despre romani si Romania, să nu circule nici o opinie favorabilă.

RECVIEM ( partea a III-a)

Mai mult, autori care scriseseră despre ome­nia romanească fată de evrei, in epoca Holocaustului, au inceput să-si schimbe opiniile si chiar să conteste salvarea evreilor, pentru care Raoul Sorban devenise "Drept intre Popoare“. Explozia de adevăr a mărturisirilor lui Raoul Sorban, privind prigoana ocupantului in Transilvania de Nord si prigonirea si exterminarea evreilor aici, incomoda calcule diverse. După teribilele zile ale lui decembrie 1989, l-am văzut pe Raoul Sorban preocupat de sangele vărsat in Transilvania de Nord si incercand să infiinteze, cu ajutorul guver­nului provizoriu de la Bucuresti, un ziar – Ardealul, care n-a putut lua fiintă. A tipărit in schimb o lucrare de avertisment, la care il indemna vechea sa experientă de "valah“ discriminat in Transilvania de Nord, Fantasma imperiu­lui ungar si Casa Europei (1990), care a fost un mesaj venit la timp si i-a asigurat recunostinta cititorilor. Profesorul de istorie a artei, care se ocupase de Tonitza, de Vida Geza, nu-si uitase instrumentele. Raoul Sorban a tipărit singulara monografie O viată de artist, despre Simon Hollósy-Corbul, "pictor din Scoala de la Baia Mare“, evidentiindu-i valoarea, fără a uita metodele prin care propaganda ungară i-a schimbat identitatea, din roman in ungur. I-au urmat si alte cărti, precum Chestiunea maghiară si, mai ales, Invazia de stafii, volum memorialistic, ce include fragmente din drama mai mul­tor tări si popoare, si, nu in ultimul rand, drama poporului roman si aceea a autorului cărtii, legate de ultimul război mondial.

RECVIEM pentru un mare umanist: Raoul Sorban - De M.Ungheanu

Sunt cărti adanc meditate si extrem de grăitoare pentru noua generatie, aflată fatalmente departe de aceste evenimente atat de pline de urmări. La căpătaiul prestigiosului dis­părut, unde am tinut să fiu prezent, s-au aflat si au vorbit personalităti impor­tante ale bisericii crestine, scriitori si fosti studenti, dar nimeni din partea celor pe care i-a salvat, cu riscul propriei vieti, in anul 1944. Din generatia lui Raoul Sorban sunt cunoscute figuri supradimensionate de rezonanta operei lor: Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Edgar Papu, dar nici una cu altitudinea constiintei identitătii romanesti din Transilvania, in timpul războiului si după aceea. Raoul Sorban a fost un artist veritabil, un literat cu o lucidă reactie la răul care ne-a asediat si ne asediază, un patriarh care n-a cedat nimic din ideile si pozitiile sale, nici atunci cand a fost părăsit, nici atunci cand a fost lovit. Pentru generatiile tinere, Raoul Sorban a fost o aparitie provi­dentială, despre care se va mai vorbi.


Sfidarea intunericului

A fost nevoie de trecerea a circa 40 de ani ca pictorul si profesorul Raoul Sorban să vorbească. Istoria romanilor din Transilvania era expusă strunit si mestesugit ca nu cumva să reiasă din ea crima istorică impotri­va romanilor transilvăneni de-a lungul vremii. Adică adevărul.

RECVIEM pentru un mare umanist : Raoul Sorban (de M.Ungheanu)

Fără indoială, viata si opera lui Raoul Sorban nu s-au concentrat doar in această directie. Puscăriile prin care a trecut, toate politice, fie inainte, fie după 1944, i-au sectionat viata in asa fel incat să fie obligat s-o ia mereu de la capăt. Raoul Sorban a făcut-o mereu. Pictor, muzician, gazetar, editor, profesor de istorie a artelor, scriitor, este un reper luminos de mare intensi­tate. Cartea sa de memorii, Invazie de stafii (2004), e un mijloc de cunoas­tere a omului si a universului său interior. Raoul Sorban este reprezentan­tul unei generatii de altădată, care credea in om, in onoare, in demnitate, in bine, căutand să le reprezinte si să le slujească pe toate! Peste toate acestea, era un om intelept, distins, exigent, fermecător.

Portretul si istoria vietii lui Raoul Sorban se vor scrie de aici inainte. Ii suntem incă datori.





Articolul d-lui Mihai Ungheanu este preluat din volumul omagial "PATRIARHUL ARDELEAN"-documentar scris si ingrijit de catre scriitorul Arthur Silvestri.

pacat totusi

ca ne sunt dateormatii despre "acele persoane din '90"

 

erata

nu ne sunt date informatii

Domnule Chitta,

In ultimul paragraf : "In anii 1990, insa, au aparut niste persoane, in Bucuresti, care disputa rolul lui Raoul Sorban."

NU il disputa, il contesta.

 


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor