Ecaterina: Povestea nespusa a unei eroine (I) Documentar

In randurile care urmeaza vom fi partasii unei povesti care incepe cu cativa ani inaintea revolutiei pasoptiste, cand o unguroaica a luat asupra ei responsabilitatea de a-i apara pe motii din cateva sate romanesti de excesele oficialitatilor habsburgice.

Incitand la nesupunere si revolta, este nevoie de intrigile unui inalt prelat roman, care profitand de increderea oamenilor, a putut sa o smulga chiar din mijlocul lor si s-o predea autoritatilor.

Ne incepem istorisirea in Bucium-Sat, o mica localitate din Muntii Apuseni, unde, in urma cu mai mult de doua secole, romanii nemultumiti de excesele administratiei locale decid sa nu mai dea robota.

Urmandu-le pilda, locuitorii din Valea Abruzel si Carpinis refuza si ei sa-si savarseasca respectivele obligatii in munca ce le datorau statului.

In mod evident raspunsul autoritatilor nu s-a lasat mult asteptat. Insarcinat cu restabilirea ordinii, un contingent militar intra intai in Bucium-Sat, numai ca este intampinat de peste doua sute de oameni, condusi de Manase Cosma, care le cere socoteala.

Nesuferind acest lucru, comandantul, un anumit capitan Vizner, se repede la Cosma si-i da cu sabia peste cap de cateva ori, in timp ce oamenii lui au tabarat in gospodariile oamenilor.

Drept pedeapsa pentru insolenta lui, Manescu mai primeste inca o suta de lovituri de baston chiar a doua zi, in urma carora e schilodit, iar locuitorii sunt usurati de circa douazeci de mii de florini si cincizeci de vite, pentru a compensa, desigur, paguba statului pentru timpul nemuncit de sateni.

Trupele habsburgice nu uita nici de locuitorii din Valea Abruzel si Carpinis, care s-au eschivat de la robota si i-au potolit si pe ei la fel de repede. Capii acestei mici revolte sunt luati si intemnitati la Aiud pentru urmatorii cinci ani, pana in 1842.

Batuti, dar in niciun caz invinsi, oamenii nu au incetat din a-si cere inapoi vechile drepturi si libertati si au cautat in acest sens oameni invatati care sa cunoasca legile sa-i ajute in luptele cu statul. Norocul, daca ii putem spune asa, a facut ca ei sa dea peste Ecaterina Varga.

Viata incercata a unei nobile unguroaice

Nascuta intr-o familie de mici aristocrati unguri scapatati, in 1802, Ecaterina isi pierde tatal, Janos Varga, cand ea avea doar opt ani, iar mama ei, Rozsondai Katalin, moare dupa nici doi ani.

Ea va spune cu multa patima ca: "Pierzand ocrotirea bratelor iubitilor mei parinti la o varsta inca frageda, am ajuns sa mananc painea amara a orfanului si am fost aruncata in toate partile de valurile mizeriei, pe marea furtunoasa a vietii.

Anii veseli ai tineretii mele au fost coplesiti de multe schimbari si incercari. Ranile deschise ale inimii mele n-au cunoscut decat leacul cel mai aspru".

Ea va fi crescuta de o matusa, impreuna cu sora ei mai mica si fratele, pana cand a implinit douazeci de primaveri. Kelemen Gyorgy, vaduv cu doi copii, o ia atunci de nevasta.

De profesie avocat, sotul ei incepe, insa, sa se ocupe si cu negotul cu canepa, iar Ecaterina ii devine partenera. Pentru o vreme, afacerile cuplului sunt profitabile si ar fi continuat sa fie, daca cei care trebuiau sa-si plateasca datoriile o faceau. Sotii se judeca cu rauplatnicii, numai ca procesele le-au epuizat finantele, dar si pe ei.

Se vor desparti, Ecaterina continuand singura judecata impotriva datornicilor. Este nevoita sa mearga de cateva ori pana la Viena, pentru a reclama autoritatilor imperiale viciile instantelor de judecata, care ii tergiversau procesele, insa, cu toate sfortarile ei, judecatorii i-au clasat procesele si Ecaterina ramane doar cu pagubele.

Poate si din cauza acestor nedreptati Ecaterina a putut sa inteleaga mult prea bine suferintele motilor, atunci cand Ion Sindrila, Zaharia Stan si Ilie Mocanu i s-au plans.

Cei trei au intalnit-o pe Ecaterina pe cand se intoarcea dintr-una din calatoriile ei de la Viena si au fost incantati ca au dat intr-un final peste cineva cu oarecare cunostinte intr-ale legilor, care sa vrea sa-i ajute de bunavoie.

Intr-o raport incheiat mai tarziu de autoritati, pe un ton vadit dispretuitor, se spune ca: "...in drum de la Viena spre Transilvania, s-a intalnit cu buciumenii care cutreierau tara facand negot. Acesti locuitori cu porniri rele, care umbla pe toate caile dupa scutiri si au incercat si inainte toate caile ilegale, au dat usor ascultare amagirilor si minciunilor ei si primind-o printre dansii, a putut sa treaca fara nici o piedica la crima instigarii".

Intaiul memoriu al Ecaterinei

Satenii se intorc cu ea in Bucium-Isbita, intr-o seara de sambata, candva in iarna anului 1840. In urmatoarea zi, la sfarsitul serviciului religios, cand deja tot satul vuia ca cineva sosise sa-i ajute, Ecaterina li se infatiseaza satenilor si le spune ca ii va reprezenta in lupta lor cu autoritatile. Si isi va tine cuvantul.

Deja pe 14 ianuarie 1841, Ecaterina trimite un memoriu curtii imperiale in numele satenilor din Bucium-Sat, Carpinis si Abrud-Sat, cerand o restabilire a vechilor privilegii si reclamand excesele la care erau supusi:

"Sunt de neindurat asupririle care ne apasa si neincetatele stoarceri de bani incat, daca nu vom fi ajutati prin mentinerea privilegiilor noastre, minerii instariti de odinioara, supusi, folositori maiestatii sale imperiale si apostolice vor deveni, spre cea mai mare paguba a obstei, o ceata netrebnica de cersetori.

Imploram deci gratia maiestatii voastre sa numeasca pentru cercetarea plangerilor noastre o comisie regala nepartinitoare care cercetand totul sa ne repuna in vechile noastre privilegii, sa ne apere de pedepse corporale arbitrare, de jecmaneli, de robota indoita si sa dispuna cu indurare ca procesul nostru care zace astazi nerezolvat la Tabla regala sa fie terminat pentru a nu fi nevoiti sa ne plangem mereu ca niste mineri obositi trupeste si sufleteste, istoviti si inutili din cauza numeroaselor poveri ci, asemenea stramosilor nostri, sa ne putem prezenta ca supusi puternici si instariti, capabili sa aducem folos prin minerit nu numai inaltului fisc, ci sa fim in stare sa aducem jertfe oricand cu sangele si bunurile noastre impotriva tuturor dusmanilor maiestatii sale".

Nu rata continuarea acestui documentar de exceptie, miercuri si joi, numai pe Ziare.com.

Bibliografie:

• Abrudeanu Ion Rusu, "Motii- Calvarul unui popor eroic, dar nedreptatit", Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1928
• Cherestesiu Victor, "Contributii la istoria miscarilor taranesti in Transilvania in anul revolutionar 1848", "Studii si referate privind istoria Romaniei", Bucuresti, Editura Academiei Republicii Populare Romane, 1954
• Din Petre, "Dimensiunea militanta a Ecaterinei Varga in deceniul premergator revolutiei de la 1848-1849", Revista Bistritei XXIV, Cluj-Napoca, Editura Accent, 2010
• Francu Th., Candrea Gh., "Din Muntii Apuseni", Calendarul Minervei, anul al VI-lea, Bucuresti, Institutul de Arte Grafice si Editura Minerva, 1904

Ti-a placut acest articol? Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”

Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, 25 aprilie, la Timişoara, că regionalizarea teritorială şi reforma bugetară trebuie făcute, după o analiză şi un studiu exact în fiecare judeţ....

Clotilde Armand ironizează PSD-ul după ce i-a cerut demisia: "Mai stau, să vă scot din minţi că nu mai puteţi fura"

Trimisă în judecată pentru folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, Clotilde Armand, primarărița Sectorului 1 a declarat răspicat că nu va demisiona, aşa cum i-au cerut...