Fier si otel ruginit - Dosarele istoriei

Intr-o carte publicata in Argentina, in 2008, sub titlul "Guardia de Hiero, Creenza de Acero" (Garda de fier, credinta de otel), Onofrey Caranica (1920-2010) incearca sa explice si sa justifice ideologia si actiunile fascistilor romani din Garda de Fier.

Din moment ce in Argentina a existat, de asemenea, o Garda de Fier, in sprijinul dictatorului Juan Peron (1895-1974), care a condus tara sub o forma totalitara sindicala, aproape socialista, prin confuzie, cartea a intalnit un success impresionant in aceasta tara.

Cu toate acestea, singurele referinte la Garda de Fier argentiniana sunt legate de misiunile colonelului Juan Peron, in 1937 si 1938, in calitatea de observator militar oficial, in Germania, Italia, Romania, Spania, Ungaria si Serbia, unde s-a convins de invaliditatea tezelor socialismului national si fascismului. Peron a adoptat unele din metodele de guvernare observate acolo.

Cartea lui Caranica, cu un ton antisemit extrem de acid, vorbeste, in al doilea capitol, de eforturile comunitatii evreilor din Rusia, oponenti ai miscarii sioniste, de a stabili un stat evreiesc, o republica sovietica, in Moldova, intre 1920 si 1930.

Din punct de vedere istoric, acele fapte se pot verifica din mai multe surse. In mijlocul secolului XIX, dupa ce Polonia a acaparat o buna parte din teritoriul Ucrainei, latifundiarii polonezi au adus din Germania si Austria vreo 200.000 de evrei, pe care i-au folosit ca functionari, vechili si administratori, insarcinati cu realizarea celor mai mari profituri posibile, in agricultura.

Aceasta a dus la exploatarea fara mila a ucrainenilor, care au organizat, in repetate randuri, pogromuri salbatice.

Autorul spune ca la baza pogromurilor nu era antisemitismul, ci lupta de clasa, fapt confirmat de Stalin, in 1933, cu ocazia trasarii sarcinilor agriculturii, la inceputul primului plan cincinal:

"Cum se face ca mujicii din Ucraina, sub biciul evreilor adusi de mosierii polonezi, au produs peste doua tone de grau la hectar, in timp ce colhoznicii nostri, liberi de exploatare, pe aceleasi pamanturi, nu pot produce decat mai putin de un sfert?".

Autorul arata ca, dupa Revolutia Bolsevica, intre 1921 si 1931, peste 300.000 de evrei s-au mutat in Moldova, intre Prut si Siret, unde s-au angajat in comertul local.

Prin Declaratia Balfour, din 1917, miscarea sionista a reusit sa impuna infintarea unui stat evreiesc in Palestina, care se va fonda definitiv numai in 1948.

Evreii de origine ploneza si rusa, din Moldova, s-au opus vehement acestei idei. Intre documentele citate de autor este inclusa declaratia lui Adolphe Cemieux, din 1870, in care activistul evreu a reusit sa convinga Parlamentul francez sa acorde deplina cetatenie tururor evreilor, de acolo si din colonii, propunand formarea unui stat evreiesc in protectoratul rus al Romaniei.

La aceasta actiune a aderat si un consul American la Istanbul, diplomatul B. F. Peixot, care era un membru al Aliantei Universale Israeliene, o organizatie nationalista evreiasca cu sediul la Paris.

Autorul subliniaza ca Stalin le-a oferit evreilor posibilitatea de a forma un "stat evreiesc" in desertul Gobi, din Asia centrala, iar Anglia a sugerat, inca din 1902, asezarea lui in Uganda, Africa.

Congresul Studentilor legionari, din 1925, a discutat despre Declaratia Cemieux, trezind o beligeranta antisemita in tinerii legionari, desi acea declaratie nu mai prezenta niciun fel de validitate la ora respectiva.

In 1932, cu ocazia revizuirii Constitutiei Regatului Roman, Ion Gheorghe Duca a introdus o clauza prin care toti evreii de pe teritoriul Romaniei, chiar daca nu s-au nascut acolo, puteau fi "impamanteniti", primind cetatenia romana.

In acelasi timp, spune autorul, armenii si aromanii goniti de prigoana turcilor, cautand refugiu in Romania, erau pusi in fata a fel de fel de obstacole, in obtinerea cetateniei romane.

Legionarii le aparau cauza, uneori extrem de violent, pe baza credintei crestine comune. Asa se explica numarul enorm de armeni si aromani ce s-au inscris in Garda de Fier.

Rebeliunea, din 1941, a marcat decesul Garzii de Fier.

Supravietuitorii, care s-au salvat fugind in Germania, Italia, Franta si Elvetia, nu au fost primti insa ca "eroi".

Singurele tari din lume care s-au purtat "omeneste" cu legionarii au fost Spania si Argentina.

Ajungand in Argentina si vazand activitatile regimului peronist, autorul lamenteaza metodele legionare si lipsa unei viziuni avansate pentru economia tarii.

Peron se asociase cu muncitorii si sindicatele lor, ceea ce i-a dat longevitate politica. Legionarii au facut totul pentru a-si scurta viata.

Desi interesanta, cartea nu prezinta elemente noi, fiind mai degraba un fel de scuza pentru trecutul autorului.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...