Ziare.com

File din istoria Iasiului: Junimea, pe vremea lui Creanga - De la cititori

   

File din istoria Iasiului: Junimea, pe vremea lui Creanga - De la cititori
Cuibarit intre nametii zapezii, Iasiul zacea intr-o liniste adanca. Oamenii se aratau arareori pe ulite, zgribuliti, dandu-si binte incetisor cand se intalneau.

Dupa Sarbatorile iernii, a venit sec gerul din vremea Bobotezei. A mai fulguit marunt, dupa o saptamana in care a nins sanatos, iar troienele au ajuns cat casa. La sanie, copiii ieseau tarziu, pe inserat, imbracati cu haine vechi si flendurite, ramase de la cei mai mari. Cu caciulile de oaie pe ochi si opincile incaltate pe dos, legate in fuga, isi dadeau drumul la vale pe doua, trei lemne puse-n curmezis, cotigind cu greu printre troienele inghetate.

Inalt, gras, greoi, cu o palarie mare pe cap, purtand in mana un bat gros si cioturos, imbracat in paltonului lui de seiac, Creanga cobora din Sararie spre centrul targului. Era omul care se afla pretutindeni: la congrese, in cercurile literare, printre batausii de la alegeri, la sarbatorile nationale. Ii erau pe plac paradele militare, pentru ca acolo venea armata cu fanfara si se lumina la fata cand vedea cum defileaza soldatii, tunurile, cavaleria, cu steagurile care trecusera prin razboi.

Intr-o seara, prin 1874, un nou venit intra la Junimea. Cu figura congestionata, purtand cu stangacie hainele, stergandu-si la fiecare cinci minute sudoarea de pe frunte cu o batista mare, nou-venitul nu era altul decat Ion Creanga.

Pe vremea aceea era diacon la o biserica. Dar lui Creanga nu-i prea placea popia, de aceea purta palarie in loc de potcap, umbla la teatru, impusca ciorile de pe cupola bisericii manastirii Golia, lucruri care au adus mania arhiepiscopala. Asa s-a facut ca a fost raspopit de mitropolitul Calinic. A urmat o perioada grea pentru Creanga.

In aceasta situatie, fostul diacon s-a dus la generalul Tell, pe atunci Ministru de Culte si Instructie Publica, rugandu-l sa-l numeasca institutor. "Ce, pe un raspopa sa-l fac eu dascal?", a strigat Tell. "Fugi din ochii mei, ca ma imbolnavesc", se ratoi ministrul.

Norocul lui Creanga a fost ca Titu Maiorescu l-a inlocuit pe Tell la minister. Stiind despre Creanga ca este un baiat inteligent, Maiorescu i-a gasit indata o catedra la o scoala primara din Pacurarii Iasiului. Mai mult, Maiorescu starui pe langa cativa membri ai Societatii Junimea, in special pe langa Eminescu, sa-l introduca printre membrii ei. Asa a ajuns Creanga la Junimea.

Era sambata seara cand Eminescu si Creanga au intrat in "Casa cu ferestre luminate". Cei doi erau rosii la fata, cu ochii putin tulburi, zambareti si fericiti, ca omul cuprins putin de aburul Cotnariului. Veneau direct de la Bolta Rece, acea carciuma vestita pentru vinul vechi de Cotnari. Ce fericita achizitie pentru Junimea acea figura taraneasca si primitiva al lui Creanga! Toba de anecdote, la mare cautare fiind cele "deocheate", de altfel, specialitatea sa, Creanga a fost primit bine de catre mambrii societatii.

Creanga vorbea frumos, era inzestrat cu o vie inteligenta, iar taranul din el nu-si pierduse, prin modestele studii de seminar, limbajul viu, colorat si plin de imaginatie, specific omului de la tara. Cand radea Creanga, ce hohot puternic! Peretii se cutremurau, iar rasul lui inveselea societatea.

Cand, mai tarziu, Creanga a citit la Junimea povestile, a fost o adevarata desfatare. Creanga avea "povesti scrise" si "povesti spuse". Cele istorisite erau cele care nu se puteau publica pentru ca erau "corozive". Atunci cand le spunea, Junimea se transforma in sezatoare. In general se alegeau serile in care Maiorescu lipsea. El nu gusta acest fel de petrecere pe teme "corozive".

In schimb, daca nu era altceva nimic de facut, Pogor il incita pe Creanga sa spuna "mascariciuri", acele povesti sarate ale lui Creanga. Si, ce distractie era cand Creanga insiruia acele acele povesti "deocheate", spre marele haz al lui Pogor. Asa erau serile la Junimea pe vreme lui Creanga, cand viscolul suiera amenintator pe la "ferestrele luminate".


Petru Iosipescu
Petru Iosipescu
Colaborator
Articole: 94
Comentarii:1089
Aboneaza-te la articolele mele!
Duminica, 29 Ianuarie 2012, ora 23:02
Sursa: Ziare.com

Articol citit de 2307 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
 
1 comentariu
Ordoneaza comentariile:Standard|Calitate|Numar Voturi|Recente

Multumim!

Domnule Iosipescu, multumim pentru povestea asta frumoasa. Este unul din putinele articole pentru suflet de la ziare.com. Poate reveniti cu o continuare a povestii. Cu respect.