Holocaustul - Emotionanta marturie a unui deportat din trenul mortii

Simon Gronowski, fiul unor evrei belgieni, nu a cunoscut niciodata Auschwitz-ul, pentru ca in primavara lui 1943 a fost unul dintre sutele de deportati care au reusit sa evadeze din "trenul mortii", inainte ca acesta sa ajunga in lagarul de concentrare.

Avea doar 11 ani, pe 17 martie 1943, cand nazistii l-au prins si l-au aruncat intr-unul din beciurile Gestapoului din Bruxelles, apoi in cazarma Dossin din Malines, urmand a fi deportat spre Auschwitz.

"O luna mai tarziu, pe 19 aprilie 1943", povesteste Simon Gronowski, "m-au bagat intr-un vagon de vite cu destinatia Auschwitz". Baiatul a reusit sa sara din trenul care circula cu viteza maxima, impreuna cu alti 12 deportati belgieni.

Mama si sora lui nu au avut timp sa faca acelasi lucru, informeaza Der Spiegel, citat de Slate.

"Mi-au trebuit 60 de ani", precizeaza Gronowski, "pentru a povesti drama copilariei in lucrarea 'Simon, L'enfant du 20e convoi' (Simon, copilul din convoiul 20 - n.red.) " semnata Francois Pirart si Simon Gronowski, aparuta in 2013.

Mergand pe firul povestirii, Simon isi aminteste: "Trenul s-a oprit, gardienii vociferau si trageau in directia noastra. Mama mea nu mai putea sari. Primul gand a fost sa alerg spre ea. Dar, dintr-un reflex inconstient, m-am strecurat spre stanga si am alergat cat de repede am putut. Am mers continuu toata noaptea prin padure".

Numeroasele evadari ii impingeau rapid pe nazisti sa foloseasca mai degraba vagoanele destinate vitelor sau marfurilor, decat trenurile de calatori, cu ferestre.

In timpul fiecarei stationari in gara, vagoanele erau minutios controlate din exterior, pentru a preveni orice tentativa de sabotare. In caz de evadare, gardienii aveau ordin sa traga imediat.

Povestea de groaza a unei romance care a supravietuit la Auschwitz

In interiorul "trenurilor mortii", deportatii se confruntau adesea cu indoiala. Multi evrei ii impiedicau ei insisi pe altii sa evadeze, deoarece "considerau evadarea ca un act iresponsabil, preferand sa munceasca decat sa-si riste viata", spune autorul.

Simon Gronowski a avut norocul sa intalneasca un politist belgian, care l-a urcat intr-un tren cu destinatia Buxelles, pentru a se intoarce la tatal sau.

Acum, in varsta de 80 de ani, avocatul Gronowski este presedintele Uniunii Deportatilor evrei din Belgia.

Marturia sa figureaza intr-un studiu al istoricului Tanja Fransecky, ce a aparut pe 24 martie, in limba germana, primul documentar despre evadarile din trenurile mortii.

"Fuga a produs multora dintre noi o mare dilema, deoarece ne lasaseram in urma rudele. Din acest motiv, multi supravietuitori au pastrat tacerea timp de decenii dupa razboi", marturiseste Gronowski.

El insusi a tacut timp de aproape 60 de ani. Mama si sora au murit in camerele de gazare de la Auschwitz, iar tatal a murit la putin timp dupa razboi, in 1945.

Gronowscki a dorit sa mearga mai departe, a imbratisat meseria de avocat, a practicat pianul, pasionat de jazz si nu a dorit sa vorbeasca despre razboi.

Saptamana trecuta, Simon Gronowski si-a indeplinit un vis mai vechi. A cantat la pian cu Woody Allen si trupa sa de jazz. Acesta din urma l-a invitat la New York, dupa ce i-a citit povestea si dorinta de a o vedea intr-un articol consacrat supravietuitorilor Holocaustului in Wall Street Journal.