Ziare.com

Margarit: Un apostol al romanilor balcanici (I) - Documentar

Joi, 23 Mai 2013, ora 13:25

   

Margarit: Un apostol al romanilor balcanici (I) - Documentar
Cunoscut pentru ca in a doua jumatate a secolului al XIX-lea a pus temeliile invatamantului romanesc in Balcani si pentru locul sau de frunte in lupta de emancipare nationala a romanilor de la miazazi, simpla pomenire a lui Apostol Margarit poate trezi chiar si acum sentimente contradictorii.

Inca de pe timpul sau, grecii il considerau un "renegat", "un instrument platit al propagandei romanesti". Chiar si printre ai sai, caracterul sau dominator supara si neintelegerile avute cu alti consangeni notabili i-au creat probleme.

In tara, conservatorii nu au pierdut sansa pentru a-l lovi pe Margarit, "odrasla rebela" a liberalilor, reprosandu-i viciile de conducere, compromitand sistemul de scoli intemeiat de el in Balcani, precum si hotararile sale in privinta scaparii compatriotilor de sub controlul grecilor.

Inainte de a deveni exponentul redesteptarii nationale a aromanilor in Balcani, Margarit lasa sa se intrevada ca viata sa va cunoaste destule tulburari. Din 1854 el ocupa postul de invatator in Clisura, localitate cu un numar insemnat de aromani.

El a observat cat de greu le era elevilor sa inteleaga gramatica limbii grecesti. Motiv pentru care, Margarit incepe sa le predea elevilor sai in limba lor materna, un lucru de neimaginat la acea vreme, unde mai toate aspectele vietii erau supuse amestecului grec.

Persecutiile patriarhului de la Constantinopol

Cativa ani mai tarziu, in 1864, cand metodele sale neconventionale au fost aduse in atentia patriarhului Constantinopolului, au inceput si persecutiile impotriva invatatorului. La inceputul lunii februarie patriarhul le trimite clisurenilor o scrisoare in care le spunea:

"O mai lunga sedere a institutorului Apostol este vatamatoare comunei voastre si ca va sa aiba consecinte neplacute, trebuie pentru motivuri inalte si indispensabile, sa-l destituiti si sa-l goniti din comuna voastra impreuna cu familia sa (...) va ordonam aceasta absolut. Grabiti-va tot de odata a anunta prin respunsul vostru espulsiunea sa, caci daca nu veti asculta la presentul nostru ordin, veti fi responsabili si inescusabili".

Oamenii din Clisura s-au impotrivit hotararii patriarhului de a-l alunga pe Margarit si ii scriu inapoi:

"(...) Cat despre ordinele, de altmintrelea, fara fond, ce Pre-Santia Voastra ne da, ne-a cauzat o prea mare durere, pentru ca esecutiunea lor ar ave pentru junimea noastra triste efecte si pentru un profesor, care de mai mult de zece ani le procura o educatiune religioasa, morala, elenica o urata nedreptate.

Si mai intaiu de toate un lucru, care ar face esecutiunea ordinelor voastre mai mult vatamatoare pentru feciorii nostri, este ca n-am pute afla un alt profesor care sa aiba pe langa instructiune si nepretuitul avantaj de a cunoaste limba feciorilor nostri.

D.A. Margarit, cunoscand limba elenilor, le esplica in limba materna espresiunile grece, ce ei nu inteleg.

Prin modul acesta feciorii nostri inteleg ceea ce invata, fac progrese mai repezi, se familiariseaza mai bine cu limba greaca si la esirea lor din scoala. Prin aceasta se eleniseaza tot de odata si societatea noastra, caci cu cat ea vorbeste limba greaca cu cat ea o prefera celei romane.

(...) A esecuta ordinele voastre ar fi nu numai a comite o nedreptate, dar inca a ne arata ingrati catre un institutore, de la care am primit numai binefaceri, in loc de a-i arata recunostinta ce merita virtutile sale, i-am imputa (...) o conduita si niste fapte ce niciodata n-au fost ale lui, el ne-a nutrit cu mana si noi l-am adapa cu fiere."

Scrisoarea localnicilor este trimisa apoi membrilor comunitatii clisurene aflate in Constantinopol cu mentiunea ca ei sa o duca la patriarh. Urmand pilda consangenilor alcatuiesc si ei o a doua scrisoare si in cele din urma trimit o deputatiune la patriarh ce numara nici mai mult nici mai putin de saizeci de oameni.

Cand ei au incercat sa obtina o audienta, el nu i-a primit, cerand ca doar doua sau trei persoane sa vorbeasca in numele lor. Odata alesi, Gogu Neda, Stefan Lecu si Masiu vorbesc patriarhului in numele clisurenilor, ii prezinta cele doua scrisori si ii cer sa renunte la intentiile sale in privinta lui Margarit.

Patriarhul le spune ca va mai avea nevoie de timp pentru a se gandi si le cere sa revina pe 3 aprilie pentru raspunsul sau. Insa nu este greu de banuit ca el nu avea de gand sa se razgandeasca, ceea ce, intr-adevar, s-a si intamplat.

Protestele clisurenilor lovindu-se de lipsa de ingaduinta a patriarhului, este nevoie pana la urma de vizita lui Margarit in capitala imperiului, pentru a obtine de la ocarmuitorii otomani protectie in cazul unor persecutii reinnoite din partea preotimii grecesti atat de influente.

In scurt timp il gasim pe Margarit poposind si in Bucuresti, punandu-se in contact cu membrii Comitetului Macedo-Roman, societate infiintata in 1860 cu scopul redesteptarii romanilor din Balcani, iar apoi cu autoritatile romane.

In urma unei cereri trimise guvernului in luna mai a anului 1866, Constantin Rosetti ii da, din bugetul ministerului instructiunii publice, subventii pentru a intemeia o scoala romaneasca in satul natal Abdella. Intors acasa in acelasi an, el va deschide scoala, insa, nu va functiona la inceput decat scurt timp, pentru ca satul era slab populat in timpul iernii. In schimb, Margarit se muta in Kerbene, unde a predat pana in vara anului urmator.

Desi pentru cateva saptamani, in vara anului 1867, se va intoarce in Abdella, timp de inca doi ani el va preda tot la Kerbene, unde i se va permite si deschiderea unei scoli particulare.

Intre timp este redeschisa scoala romaneasca de la Gopiste si este intemeiata cea din Ohri si Damasi in 1868, urmata de cea din Krusevo in 1869 si cele din Perivole si Veria in 1870 dupa stradaniile unor dascali aromani.

Legaturile cu viceconsulul Oculi

Toate s-au confruntat la un moment dat cu probleme, insistentele grecilor pe langa autoritatile otomane ducand la inchiderea unora. Nemultumit de excesele petrecute, Margarit i-a cerut ajutorul lui Oculi, viceconsulul austriac din Manastir, mintind in privinta originii sale pentru a-l indupleca. Ii spune ca este cetatean austriac.

Margarit a sperat ca prin acest viceconsul sa-i poata tine la adapost de persecutii pe invatatori si pe el insusi odata cu ei. Totodata, cultivand legaturile cu Oculi, Margarit isi imagina ca in acest mod putea pune la punct temeliile unei viitoare implicari a Vienei in sustinerea emanciparii aromanilor.

Descoperind ca relatiile lui Margarit cu Oculi erau rezultatul unei minciuni, patriarhul il da in vileag otomanilor. Putin a lipsit ca el sa fie expulzat din imperiu in urma scandalului, iar Oculi este discreditat pentru naivitatea demonstrata.

Nu a putut scapa nici de ochii vigilenti ai Bucurestiului, de unde criticile au curs inca de la inceputul apropierii lui de Oculi, reprezentantul unui stat potrivnic intereselor nationale romanesti. Dupa ce este dovedita inselaciunea lui Margarit atacurile impotriva sa devin si mai nuantate.

Misionarii lazaristi ai abatelui Faveyrial

Dascalul intra iar in centrul unor controverse, cand sunt scoase la iveala stransele legaturi pe care le avea cu misionarii lazaristi. Unii oameni politici romani socoteau ca Margarit punea acum bazele trecerii aromanilor la catolicism.

Intr-adevar, nu putin ingrijoratoare sunt stirile si zvonurile de la sud de Dunare care spuneau ca mai toti aromanii erau pregatiti sa-si schimbe confesiunea. Insa, ele erau grav exagerate.

In spatele acestei apropieri ii putem banui intr-adevar lui Margarit dorinta unei uniuni religioase cu Roma. In acest fel s-ar fi impiedicat pronuntatul proces de elenizare, surprins chiar in scrisoarea clisurenilor, numai ca reactiile virulente venite chiar din randurile aromanilor si consternarea trezita in mediile politice romanesti l-au convins, ca, pentru un timp, macar de fatada, sa se tina la distanta de lazaristi.

Se vede deja ca Margarit isi intra din ce in ce mai mult in rolul de militant al emanciparii nationale a aromanilor, cautand solutii deosebit de pragmatice, care sa puna capat deznationalizarii lor.

In ciuda scandalurilor din jurul persoanei sale, nu si-a neglijat insarcinarile scolare si primeste de la Bucuresti responsabilitati din ce in ce mai mari.

El ramanea totusi cea mai puternica legatura pe care guvernul roman o avea cu aromanii, iar imediat dupa incheierea Razboiului de Independenta succesele sale au imboldit autoritatile romane sa-i inmaneze controlul asupra intregului sistem de unitati de invatamant pe care il bugeta la sud de Dunare si rezultatele nu au intarziat sa apara.

Nu rata continuarea acestui documentar de exceptie, ce va fi publicata vineri, numai pe Ziare.com.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 1342 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
3 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Ziua de 23 mai

reprezinta sarbatoarea aromanilor de pretutindeni. Eu le urez sa fie sanatosi, ca de restul, adica bani a avut grija Romania care le plateste tot soiul de pensii speciale si tot felul de despagubiri. Cine nu ma crde, sa citeasca legile 9/1998 si 189/2000.

 

Aromanii

Alege-s-ar praful de neamul lor la cat rau ne-au facut ei, in primul rand cu legiunea pentru care tragem si acum, legiune ce a luat fiinta din sentimentul national si deviata in jaf si crime de albanezi. Sa li se ridice cetatenia tuturor din neamul asta de banditi si sa fie goniti in muntii lor acolo. Turcii, baieti destepti de felul lor, a pus foc la acareturile lor si noi i-am primit ca sa isi bata joc de noi. Oameni primitivi, organizati gentilic, cu aplecare spre crima organizata.

 

Pentru simpatiile legionare,

o parte din aromani (nu toti), au fost mutati in anii 50 in diferite orase din tara. Pentru acest fapt, se considera ca sunt detinuti politici, si au tot soiul de drepturi, la fel cu cele ale evreilor deportati in Transnistria. Legea 189/2000 a fost gandita special pentru buzunarele lor, nu pentru victimele regimului antonescian.



Platforma pentru solutionarea online a litigiilor