Ziare.com

Maria Antonescu: Sotia dictatorului (I) - Dosarele istoriei

   

Maria Antonescu: Sotia dictatorului (I) - Dosarele istoriei
In anul 1969, la Viena, am intalnit un sas din Brasov, care fusese, intre 1928 si 1946 soferul personal al Mariei Antonescu, (1892-1964) sotia maresalului Ion Antonescu (1882-1946). Soferul se numea Johann Kraft.

Om la vreo 69 de ani, la ora aceea, avea niste cunostinte enciclopedice despre intreaga perioada cat a lucrat ca sofer al ei. Isi incepuse cariera ca sofer de taxi, in Bucuresti, cam prin 1924, ocazie cu care l-a cunoscut pe general, care l-a luat in armata si i-a dat gradul de sergent, facandu-l soferul sau. Cand Generalul a fost numit atasat militar la Paris, in 1926, l-a dus cu el.

Asa a inceput o relatie simbiotica intre ei, soferul fiind avansat la gradul de sublocotenent, in 1938.

Din ce-mi relatase Johann, reiesea ca Maria Antonescu era o evreica de origine romana, din Franta, pe numele de Marie Fuller, de care generalul s-a indragostit "ca un adolescent", soferul ducandu-i la intalniri in diverse locuri, in jurul Parisului.

Marie era casatorita, dar in Franta acelor zile adulterul era considerat un sport national.

Se pare ca sotul ei, un evreu, bogat, a consimtit la un divort "de urgenta", cedandu-i o suma de bani considerabila. Din acea casatorie, dupa cum mi s-a spus, exista cel putin un copil. Johann nu a intalnit niciodata familia ei.

Dupa intoarcerea in tara, in 1927, Marie si Ion Antonescu s-au casatorit. In toamna anului 1928, cu ocazia unui bal regal, la Ateneu, in cinstea lui Carol II, Elena Lupescu si Maria Antonescu purtau aceleasi rochii albastre, cu blanuri albe identice, pantofi si posete asortate.

Elena Lupescu s-a revoltat, cerand regelui sa gaseasca un motiv sa o inlature pe Maria din inalta societate. Incidental, dupa cum spunea Johann, inalta societate din Bucuresti le privea pe ambele femei ca pe niste parvenite, puse pe capatuiala prin talente amoroase.

Asa se face ca regele Carol II i-a intentat un proces pentru poligamie generalului, sustinandu-se ca, la data casatoriei, Maria nu era inca divortata.

Johann a refuzat sa dea depozitii in fata curtii, pe motiv ca nu poate divulga "secrete militare", cu care a fost insarcinat in timpul serviciului sau ca sofer al atasatului militar la Paris.

Atitudinea lui Johann a cimentat o relatie favorizata cu generalul. Se pare, dupa cum spunea Johann, ca generalul Antonescu a castigat, iar presa legionara l-a sprijinit contra regelui, care, de acum incolo, va deveni subiect de bancuri, culminand cu expulzarea lui din tara.

Maria Antonescu a devenit consiliera pentru caritatile din Romania, colectand sume enorme de la intreprinderi si de la persoane particulare.

La data intrarii tari in razboi, de partea Germaniei, Maria Antonescu, cunoscuta acum ca "Rica Maresal Antonescu" si-a convins sotul sa ceara "unificarea" tuturor organizatiilor de caritate din tara sub o umbrela comuna, Consilul de Patronaj al Lucrarilor Sociale.

Masurile antisemite, la care s-a recurs in Basarabia si Transnistria, prin care sute de mii de evrei au fost deposedati de tot ce aveau, batuti in stil rusesc si mutati cu forta in ghetouri, la Odessa si Chisinau, au cunoscut participarea ei directa, pentru a se evita orice impresie de solidaritate cu ei.

Johann spunea ca a facut vreo zece calatorii, cu masina, in Basarabia, in timp ce ea calatorea cu trenul. Odata ajunsa acolo, o garda de doi ofiteri ii insotea peste tot.

In astfel de calatorii, Maria umplea porbagajul masinii cu valize pline de bani, de obicei franci elvetieni, despre care Johann suspecta ca veneau de la evrei bogati, care cereau "premise de libera trecere".

In octombrie 1941, presedintele comunitatii evreiesti din Romania, doctorul Wilhelm Fielderman, a trimis o scrisoare de protest maresalului Antonescu, cerand sistarea deportarilor evreilor din Basarabia. Un ordin de deportare era echivalent cu o sentinta la moarte. Maresalul a ignorat petitia doctorului Fielderman.

O luna mai tarziu, in noiembrie 1941, ghetoul evreiesc din Chisinau a fost jefuit de trupele romane, care aveau ordin sa ia totul, sub supraveghera Mariei Antonescu, sefa Consiliului de Patronaj al Lucrarilor Sociale. Prada era catalogata drept "donatii" pentru Crucea Rosie Romana si pentru spitalele militare.

Ca o masura de precautie, evreii bogati din Bucuresti, printre care Max Auschnitt si Franz von Neuman, au donat acestei organizatii de caritate 50 de milioane de franci elvetieni, dupa care Maria Antonescu si-a convins sotul sa amane deportarile evreilor spre lagarele de exterminare naziste.

Vazand ca evreii mai au bani, Rica Maresal Antonescu a creat niste scheme grandioase de deposedare a evreilor, colectand peste 780 milioane de lei, in august 1942.

Johann era convins ca a carat mii de kilograme de bani, din 1941 pana in 1944, dar el nu a primit nici macar un franc.

Nu rata continuarea documentarului Maria Antonescu: Sotia dictatorului, ce va fi publicata duminica, numai pe Ziare.com


Julian Chitta
Julian Chitta
Colaborator
Articole: 152
Comentarii:1094
Aboneaza-te la articolele mele!
Sambata, 29 Ianuarie 2011, ora 10:01
Sursa: Ziare.com

Articol citit de 4219 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
 
2 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard|Calitate|Numar Voturi|Recente

Maria Antonescu, nascuta Maria Niculescu

nu a fost evreica, ci crestin ortodoxa. A fost numai casatorita pentru o vreme cu evreul Fuller, detinator al unui mic tripou la Paris, cu care insa nu a avut niciun copil. Maria Antonescu nu si-a agonisit nicio avere pentru sine si nici nu a spoliat de vreun ban comunitatea evreiasca din Romania. Dupa executia maresalului Antonescu de catre securistii bolsevici, Maria Antonescu si-a petrecut ultimii ani de viata intr-o saracie lucie intr-un sat cu bordeie din Baragan, unde a fost exilata de satrapii rosii, invelindu-se cu niste draperii vechi pentru a se proteja de frig.

 

Pentru cei care nu stiu, crestinii ortodocsi sunt cea mai veche populatie din Ierusalim si din Palestina, arabii si evreii venind ulterior.

...