Procesul principalilor responsabili pentru atrocitatile regimului nazist din Germania, inclusiv pentru declansarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, ale carui victime au fost estimate la 60 de milioane de morti, incepea in urma cu 69 de ani, la Nurnberg, pe 20 noiembrie 1945.
Erau judecati 24 fosti lideri al Germaniei naziste, atat capturati, cat si in contumacie. Guvernul britanic discutase politica de pedepsire a acestor vinovati inca din decembrie 1942, iar la conferinta de la Teheran (noiembrie 1943), conducatorii fortelor beligerante s-au pus de acord asupra necesitatii unui proces.
Pofta de sange a lui Stalin
Cu acest prilej, Stalin a propus sa fie judecati si executati 50.000-100.000 inalti demnitari si ofiteri superiori germani. Crezand ca-i o gluma, Churchill a raspuns atunci ca poate ar fi suficienti 49.500.
Spre deosebire de Stalin, nici conducatorul britanic, nici cel american nu doreau un carnaj. Doreau numai un exemplu care sa fie invatatura de minte pentru generatiile viitoare.
La 8 august 1945, aliatii au emis Charta de la Londra, care constituia baza legala a tribunalului de la Nurnberg, nereglementat pana atunci de vreo alta legislatie.
Desi sovieticii insistasera ca procesul sa aiba loc la Berlin, occidentalii au reusit sa impuna Nurnberg, intrucat acesta era singurul oras din Germania unde scapase intreaga si nebombardata cladirea Palatului de Justitie, un edificiu spatios, care dispunea si de o inchisoare mare.
Capetele de acuzare
Patru capete de acuzare planau asupra celor ce urmau sa fie supusi judecatii:
Sentintele
Dezbaterile au durat mult. Au inceput la 20 noiembrie 1945 si s-au incheiat la 1 octombrie 1946. Sentintele capitale au fost executate la 16 octombrie 1946, prin spanzurare, dar nu toti inculpatii s-au "bucurat" de aceeasi sentinta.
Astfel, s-au hotarat urmatoarele cu privire la cele 24 persoane supuse judecatii:
Dintre condamnatii la inchisoare, unul singur a executat pedeapsa in intregime (20 de ani). Ceilalti au reusit sa obtina eliberarea pe motive medicale.
Ciudata escapada a lui Rudolf Hess
Un caz aparte il constituie Rudolf Hess, adjunctul lui Hitler, care, pilotand personal un avion usor in 1941, a zburat in Scotia, s-a parasutat si a incercat sa intre in contact cu autoritatile britanice pentru a negocia pacea.
Autoritatile nu i-au acordat niciun fel de atentie acestui excentric si l-au tratat ca pe un prizonier de razboi, pana a fost condamnat la Nurnberg cu inchisoarea pe viata.
A ispasit pedeapsa la inchisoarea din Spandau, unde, dupa eliberarea celorlalti, ramasese singurul detinut in intreaga cladire, pazita si deservita de un personal numeros.
A murit la 93 de ani din motive inca neeluciate. Se crede ca a fost o sinucidere, dar nu este sigur.