O zi neagra in istoria Romaniei: 6 septembrie 1940 Documentar

In acea zi tulbure de 6 septembrie 1940, abdica aventurosul rege Carol al II-lea in favoarea fiului sau, tanarul voevod Mihai, care la nici 19 ani, devenea rege aproape fara prerogative. Acestea erau atribuite, in cea mai mare parte, generalului Ion Antonescu.

Romania se proclama oficial stat national-legionar.

Surghiunitul de la Bistrita

Abdicarea s-a produs la presiunea strazii, a factorilor politici, dar si a unor influente din afara. Tara vuia de nemultumire. Teritoriul ii fusese sfartecat.

Cu cateva luni inainte, urmare pactului Ribbentrop-Molotov, sovieticii intrasera cu forta in Basarabia si in nordul Bucovinei. Profitand de slabiciunea politicii romanesti, Ungaria a reusit in august 1940 sa obtina "pe cale pasnica" o jumatate de Ardeal, ajungand cu granita pana nu departe de Brasov. Numaidecat, Bulgaria a revendicat Cadrilaterul, din sudul Dobrogei.

Evenimentele l-au determinat pe premierul Ion Gigurtu sa demisioneze la 4 septembrie, iar incercarea regelui de a forma un nou guvern s-a izbit de refuzul tuturor factorilor politici ai tarii.

Fortat de imprejurari, regele a facut apel la dusmanul sau inversunat, generalul Ion Antonescu, ulterior maresal, aflat la acea data cu domiciliul fortat la manastirea Bistrita (cea din nordul Olteniei, nu cea din Moldova) unde il trimisese, conform propriilor sale cuvinte, "gratia majestaii sale".

Ultima solutie au fost legionarii

Merita reamintit cu acest prilej motivul surghiunului. Cu un timp inainte, Ion Antonescu fusese invitat la o receptie oficiala, unde urma sa participe regele, impreuna cu faimoasa Elena Lupescu.

Antonescu nu putea refuza invitatia regala, dar nici nu s-a prezentat, fapt pentru care, a doua zi, a fost invitat la Palat ca sa dea explicatii. Explicatia a circulat atunci, din gura in gura, in intreg Bucurestiul, ca o sintagma antologica: "Majestate, eu nu pot face conversatie cu o tiitoare". Replica regelui a fost exilul.

Dar, la acel inceput de septembrie negru, regele si-a calcat pe inima si a chemat la Palat recalcitrantul de la Bistrita, propunandu-i sa formeze un guvern. Antonescu n-a refuzat, iar regelui i s-a parut pentru cateva ceasuri ca este salvat.

Numai ca nicio personalitate de vaza a tarii nu s-a aliniat atunci langa Antonescu, sa se faca ministru. Trebuie inteles ca, in acea vreme, nu era ca acum, cand orice anonim poate fi facut peste noapte demnitar, daca ii satisface toanele premierului de la palatul Victoria.

Atunci, nu puteai fi investit fara anumite state de serviciu consacrate, fara galoane, fara notorietate si fara o probitate recunoscuta de societate. Ei bine, nicio persoana cu asemenea calitati nu s-a aliniat langa Antonescu, sa guverneze cu el, intr-un moment cand tara era mutilata iar Europa pregatita de explozie.

Antonescu n-a obtinut decat acceptul capeteniei legionare, Horia Sima, cu conditia ca regele sa abdice, fiind considerat vinovat de moartea unor legionari.

Urmarit ca in filme

Cu acest raspuns, s-a intors Antonescu la rege in seara de 5 septembrie, adaugand si propria sa conditie, ca el, Antonescu, sa preia principalele prerogative regale, inclusiv titlul de "conducator al statului".

N-a fost usor pentru Carol al II-lea. A contactat din nou factorii politici, a invocat riscurile pentru tara in cazul cand legionarii preiau puterea, le-a explicat pericolul unor noi invazii straine, n-a exclus nici primejdia disparitiei statului. Toti s-au aratat inflexibili.

Catre dimineata, regele a semnat Inaltul Decret de abdicare si a plecat fara intarziere, cu un tren special, urmarit ca in filme de dusmanii sai legionari, care erau hotarati sa-l asasineze. Din fericire, a depasit in ultimul moment frontiera iugoslava.

A doua zi, a fost uns la Patriarhie si incoronat tanarul rege Mihai I, langa care s-a postat Antonescu sigur pe el, fara sa banuiasca macar ca acelui tinerel ii este dat sa hotarasca el singur, intr-o zi, soarta celui care-i rapea legitimele prerogative.

Antonescu s-a afisat imediat, alaturi de Horia Sima, in camasa verde a legionarilor. In scurt timp, prin capitala au aparut trupe germane in uniforma, blindate, iar din cer a inceput sa se auda vuetul avioanelor care prevesteau marele macel.

N-a trecut mult si a inceput rafuiala legionarilor cu evreii. Se apropia faimosul holocaust, despre care domnul Sova n-are cum sa-si aduca aminte, intrucat, la acea data, poate ca nu erau inca nascuti nici macar parintii d-sale.

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...