Ziare.com

Rascoale romanesti: Rascoala de la Bobalna

Joi, 23 Septembrie 2010, ora 12:25

   

Rascoale romanesti: Rascoala de la Bobalna
Revoltele populare ale taranimii romanesti au fost deseori rezultatul tratamentului opresiv, dar si al indiferentei asupra necesitatilor acestora. Din pricina acestui fapt, rascoalele au venit ca un mijloc natural de a face auzite cererile lor, atunci cand orice alt instrument politic esua. Cateodata insa, rascoalele au fost planuite in afara tarii pentru a servi intereselor straine.

Rascoala de la Bobalna

Una din cele mai vechi revolte este cea care a luat nastere in Ardeal, pe dealul Bobalnei in anul 1437. Rascoala nu a avut un caracter absolut romanesc, o parte a rasculatilor si chiar conducatorul acesteia, un nobil sarac, pe numele lui Antal Nagy de Buda fiind unguri.

Contextul

In anul 1366, regele Ungariei Ludovic I de Anjou prin decretul de la Turda pune in aplicare o serie de prevederi antiromanesti. Spre exemplu calitatea de nobil era conditionata de apartenenta la catolicism si multi aristocrati romani sunt fortati sa treaca la aceasta religie. Celor carora nu au renuntat la ortodoxism le-au fost luate averile, ajungand in timp chiar si tarani.

Prin eliminarea elitei romanesti din Transivania romanii nu mai au nicio reprezentare in structurile de conducere. Obligatiile taranilor romani, dar si unguri, fata de biserica si nobili incep sa se resimta din ce in ce mai puternic. Se ajunge pana acolo incat si dreptul lor de stramutare le este luat. Asta insemna ca ei erau legati de pamantul unui stapan feudal si erau obligati sa lucreze pentru acesta.

In aceste momente foarte tensionate, episcopul catolic de Alba Iulia, Gheorghe Lepes a cerut ca mica nobilime maghiara si romanii sa nu mai fie exclusi de la plata dijmei bisericesti, care nu mai fusese stransa de la acestia din 1434. Romanii erau obligati sa faca si ei plata acestei taxe, desi ei erau ortodocsi si nu intrau sub jurisdictia Bisericii Catolice. Mai mult, episcopul dorea achitarea nu numai pe acel an, dar si pe restul de doi ani.

Inceputul rascoalei

Sub conducerea lui Antal Nagy de Buda s-a adunat o oaste de tarani in luna iunie a anului 1437 pe dealul Bobalna. Acestia cereau crearea "Starii ungurilor si a romanilor" in aditia celorlalte deja existente. Solii trimisi de rasculati pentru a negocia cu voievodul Transilvaniei, Ladislau al IV-lea, sunt omorati, moment care marcheaza si inceperea ostilitatilor.

Armata voievodului este infranta in prima dintre aceste confruntari si acesta este nevoit sa dea curs unor cereri, precum recunosterea dreptului de stramutare, prin tratatul de la Cluj-Manastur de pe 6 iulie.

Rasculatii, dar si nobilii apeleaza apoi la regele Ungariei Sigismund de Luxemburg pentru a media situatia. In acest rastimp nobilii unguri, sasii si secuii semneaza la Capalna "Fraterna Unio" sau cum este cunoscut mai apoi "Unio Trium Nationum".

Consecintele tratatului

"Unio Trium Nationum" consemneaza alianta ungureasca, sasa si secuiasca impotriva revoltei taranesti. Acest pact este foarte important pentru istoria nostra deoarece marcheaza clipa in care romanii erau scosi in totalitate din viata politica si sociala a Transilvaniei si devin o "natiune tolerata".

Aceasta alianta merge si mai departe si respinge si o parte din cererile aprobate mai inainte in iulie printr-un nou tratat semnat la 6 octombrie. Rasculatii, luati prin surprindere de cursul evenimentelor, raspund prin cucerirea Aiudului.

Dupa moartea regelui Sigismund de Luxemburg in decembrie, o armata bine pregatita formata din ostasi unguri, sasi si secui reuseste sa infranga in sfarsit armata rasculatilor. Liderii sunt capturati si executati si ca pedeapsa pentru ajutorul acordat taranilor locuitorii Clujului sunt declarati si ei la randul lor tarani.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 12040 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
3 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

deci cele trei natiuni

una dominatoare si doua aduse de paza
au decis acum multe sute de ani sa tolereze natiunea majoritara
pe atunci tiganii inca nu prea erau o problem
prezentul ne zice ca sasii sunt nemti
secuii maghiari
tiganii in statstica tot maghiari
ceangaii maghiari

si toti romanii din familii mixte maghiari

 

Versuri din poezia CANTEC - de George Cosbuc

Toamna tarziu,
In noaptea cu luna,
Cum vajaie codru
Si geme, si suna!
Din nordul cu neguri
Un vuiet rasare,
Si vine, si creste
Mai uite, mai tare:
Iar codrul aude,
Puternicul rege
Aude prin noapte
Si bine-ntelege
Al ostilor vuiet
Din norduri pornite
El vrea sa rascoale
Puteri obosite
Si-njura si urla,
Ca-si simte pierirea.
Si galben se face,


Nu poate s-adoarma,
Nu-si afla nici pace,
Si tremura codru
Cu inima rupta
De spaima, se zbate,
Cu vantul se lupta,
Pocneste si suna
Si-si urla durerea,
Caci vantul il prinde
Si-l strange de mijloc,
Topindu-i puterea!
Si codrul se-ndoaie;
Si-l biruie vantul,
Razand, il sugruma
Si-i rupe vestmantul,
Si parul i-l smulge
Si-n vai il arunca.
Un tipat rasare
Pe deal si pe lunca:
Grabitele pasari
Cu vuiet alearga
Si norii vin stoluri
Pe-ntinderea larga,
De spaima s-ascunde
Paraul sub gheata
Si regele codru,
Din ultima viata,
Suspina vazandu-si
Pustiul, si geme,
Si cade pe spate,
Si moare cu fruntea


Pe pieptul naturii,
Si moare natura
De jalea padurii
In toamna tarziu!

STRAMOSII de Octavian Goga

DUILIU ZAMFIRESCU:

Nu mor stramosii niciodata,
Razboiul lor in noi si-l poarta,
Caci li-e tarana spulberata "

STRAMOSII - de Octavian Goga -

Dar nu li-e dusmania moarta.
Straveche, ura lor se-mparte
Din mos in mos, din tata-n tata,
Si azi, de dincolo de moarte,
Ei ne mai cer o judecata.
Cum ne privim acum in fata,
Potrivnici insetati de lupta,
Neiscusinta noastra-nvata
Din ura lor neintrerupta.
Noi suntem flacara pribeaga
Din nemblanzita lor vapaie,
Cu mostenirea noastra-ntreaga
Venim pe campul de bataie.
Cu mine vin, roiesc intruna
Cei fara neam si fara numar,
Ce-au sprijinit intotdeauna
Eternitatea pe-al lor umar.
Vin cei de-o lege cu pamantul,
Copiii soarelui de vara,
Eu, solul lor, le port cuvantul,
Si-n suflet, sfanta lor povara.
Vin randuri, cete se-nfiripa
Din vechea veacurilor lava,
Din ceas in ceas, din clipa-n clipa,
Tot creste oastea mea grozava.
Le vad in orice parte roiul,
Isi cer dreptatea lor tarzie,
Si fiecare-si vrea ciocoiul
In judecata sa si-l tie.



Platforma pentru solutionarea online a litigiilor