Ziare.com

Regele Belgiei Leopold al II-lea, calaul atroce care a ingrozit omenirea - DW

   

Regele Belgiei Leopold al II-lea, calaul atroce care a ingrozit omenirea - DW
Regele Belgiei Leopold al II-lea a fost unul dintre cei mai puternici regi din Europa, dar si unul dintre cei mai sangerosi. Se crede ca a a pricinuit moartea a peste 10 milioane de oameni in Congo.

Daca cineva, insa, se mai indoieste cam ce fel de om a fost regele - un mare conducator sau unul dintre cei mai mari infractori din istoria omenirii - publicatia germana Deutsche Welle propune urmatoarea comparatie: daca punem in sticle sangele nevinovat varsat din cauza lui, puse una langa alta, aceste sticle ar alcatui o linie dreapta de 2.000 de mile.

Daca trupurile zecilor de milioane de oameni morti din cauza gloantelor sau foametei s-ar putea exprima si ar trece unul dupa altul prin fata regelui aflat in tribuna, le-ar trebui 7 luni si 4 zile sa treaca toti prin fata acestuia.

Sunt calcule, poate subiective, pe care unii istorici le-au facut si care arata adevarata dimensiune a atrocitatilor savarsite de acest rege.

In 1905, Mark Twain descria ororile savarsite de regele belgian in Congo. Twain nu era primul scriitor care acorda atentie genocidului din Africa Centrala. Inca din 1899, scriitorul Joseph Conrad a scris romanul "Inima intunericului", elaborat dupa o calatorie a sa in Congo. Creatia literara, care face parte din marele patrimoniu cultural al umanitatii, se termina asa: "(....) Teroarea! Teroarea!".

"Tara mica, oameni mici"

Oamenii se vor intreba de ce a a vut nevoie regele Leopold de asa ceva, fiind recunoscut ca unul dintre cei mai puternici si bogati monarhi ai Europei. De la parinti a mostenit o mare avere, pe care a reusit sa o inmulteasca cu ajutorul unor afaceri speculative in Canalul Suez.

Inca de pe vremea cand era print mostenitor, el incepe sa se intereseze de politica mondiala si, cu invidie, priveste cum celelalte tari europene castiga bani frumosi din colonii.

Asta spre deosebire de tanara tara Belgia, care la acea vreme se gasea de scurta veme pe harta Europei, "inchisa" intre cele doua forte de atunci, Franta si Marea Bitanie.

"Tara mica, oameni mici", se plangea Leopold al II-lea. Cand, in 1865, preia tronul de la tatal sau, Leopold al II-lea era deja convins ca, pentru a deveni puternica, Belgia are nevoie de colonii.

Chiar daca la acea vreme marile puteri isi impartisera deja sferele de influenta, regele belgian este nevoit sa se multumeasca cu o pata mica pe harta lumii: Africa Centrala. Un taram aproape necunoscut pana atunci, dar imens.

El stia foarte bine ca Europa si America nu ii vor permite sa puna mana pe o colonie, care, dupa teritoriu, era cat toata Europa de Vest. Asa ca, incearca sa puna mana pe cel putin un stat din Africa Centrala, uitandu-se catre Congo.

De aceea, Leopold al II-lea se prezinta drept un filantrop, care are ca tel sa civilizeze Africa si sa lupte impotriva negotului cu sclavi. Leopold promitea ca va transforma Congo intr-un teritoriu liber.

Cu ajutorul acestui plan oratoric, el reuseste sa atraga de partea sa America, dar si pe Otto von Bismarck, cancelarul geman. Astfel ca, la Conferinta pentru Congo din 1884-1885, desfasuata la Berlin, este recunoscut Statul Liber Congo, inchinat direct regelui belgian.

In acest sens, Congo nu era o colonie, ci proprietatea privata a lui Leopold al II-lea.

Atrocitati de nedescris

Leopold strange o armata de mercenari, deschide reprezentante comerciale, construieste drumuri si o cale ferata, case. Toate acestea sunt facute cu un anume tel: sa ia si sa duca din Congo cat mai multe bogatii, scrie Deutsche Welle.

Mai intai, regele belgian se intereseaza de fildes. Dar, dupa ce, in 1888, John Boyd Dunlop inventeaza cauciucul pneumatic, deodata sfera afacerilor lui Leopold capata noi dimensiuni.

Cererea de cauciuc natural creste continuu. Soldatii regelui, renumita Force Publique, compusa din mercenari de culoare, incep sa atace sate si sa-i jefuiasca pe bastinasi. In timp ce femeile le erau violate si batute, barbatii adunau cauciuc in paduri. Cine nu preda cantitatea normata de cauciuc era aspru pedepsit, prin batai crunte sau, pur si simplu, executat.

Intr-un anumit moment, lui Leopold i-a venit ideea sa le interzica celor din Force Publique sa mai omoare animale. Mercenarii trebuia sa demonstreze ca fiecare glont a fost tras asupra unui om. Pentru a fi sigur ca mercenarii au omorat un anume numar de oameni, soldatii erau nevoiti sa prezinte regelui mana taiata a celui ucis. Dar cum omorarea animalelor continua, mercenarii incep sa taie si mainile oamenilor vii, pentru a justifica glontul tras.

Exista fotografii de arhiva, in care se vad copii fara maini si cosuri pline cu maini taiate. Alte poze din acea vreme arata executii incredibile, in care se se vad gramezi de capete taiate.

Pentru un timp indelungat, ororile din Congo raman necunoscute lumii, din moment ce putinii misionari albi au preferat sa taca. Misionarul american George Washington Williams este singurul care apasa cutitul pe rana. In 1890 el trimite o scrisoare deschisa lui Leopold al II-lea, in care denunta ororile facute de mercenarii sai.

Inceputul sfarsitului

Adevarata fata a dezastrului incepe sa se vada dupa ce un functionar al statului belgian, care detinea monopolul comertului in Congo, pune pe picioare prima miscare de aparare a drepturilor omului. Lui Edmond D. Morel ii parea suspect un lucru: corabiile care plecau catre Africa erau pline numai cu arme si munitie.

In 1900, ziarul "The Speaker" publica un material de-al sau, documentat cu materiale foto despre ororile din Congo. Drept urmare a acestui material, guvernul britanic ii transmite diplomatului de origine irlandeza, Roger Casement, sa viziteze Congo, raportul sau confirmand ulterior temerile lui Morel.

In 1908, presiunea internationala devine atat de puternica, incat Leopold al II-lea este fortat sa renunte la colonia sa. Congo este vandut statului belgian pentru 50 milioane franci. Un an mai tarziu, regele Leopold al II-lea moare, in istorie ramanand ca unul dintre cei mai urati regi ai Europei.

Cat din bogatia lui Leopold se datoreaza statului Congo ramane un mister pana azi. Conform unor estimari, intre 1885-1908, din Congo au fost transportate marfuri in valoare de 700 de milioane de euro, conform paritatii actuale.

Dintre acestea, 250 milioane au intrat direct in buzunarul regelui. Numarul victimelor, de asemenea, nu se cunoaste cu exactitate, dar se presupune ca este situat undeva inte 5 si 15 milioane de oameni, incheie publicatia germana.



Duminica, 21 Aprilie 2013, ora 23:08
Sursa: Ziare.com

Articol citit de 8496 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
 
8 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard|Calitate|Numar Voturi|Recente

Oare la

Ce este incadrat fapta lui Leo...la genocid,holocaust...sau o simpla paruiala....Vorbesc unde o categorisesc istoricii....Si curios ca nu a fost prea mult publicata,cu toate ca este vorba de o suma considerate de victime.....intrece populatia actuala a Belgiei....

 

Holocaust? Care Holocaust? Ala-i unu' singur. E tabu! Si daca

nu esti de acord atunci esti un antisemit!

holocaust = genocid

singura diferenta este ca holocaust este genocidul impotriva evreilor. Genocidul comis de turci impotriva armenilor se numeste Meds Yeghern (in traducere 'marea crima'). Cum congolezii inca nu au venit cu o denumire specifica pentru genocidul lor, fiind prea preocupati inca sa se omoare intre ei, clasificarea la 'genocid' pare a fi una corecta.

Belgia, fara viitor

Belgia e un stat creat artificial, compromis intre marile puteri din acea epoca, Franta, UK si Germania. Regiuni disparate lingvistic si economic au fost ingramadite impreuna. Flamanzii sunt nerlandofoni si fac parte din aria culturala olandeza. Valonii sunt francofoni si locul lor e alaturi de Franta. Bruxelles e un amestec unde 20% din populatie e deja islamizata..
Deocamdata, statul belgian e tinut sub perfuzie de catre aceleasi mari puteri, tematoare de exemplul negativ al unei secesiuni flamande (inevitabile, asa cum e cea catalan sau scotiana).
Cifrele despre Congo par fanteziste, ar insemna 500.000 morti/an, in conditiile in care intreaga populatie era de circa 4 milioane!!
Dar astfel de exagerari grosolane fac audienta si sunt in trendul "chic" al scuipatului la tinta pe trecutul europenilor. Va face placere in Congo, tara in vesnic razboi civil, acolo unde nu s-a mai construit nici o cale ferata dupa plecarea belgienilor..

Corecta observatie...

Africa intreaga la sfarsit de secol 19, avea 1oo de milioane locuitori, grupati indeosebi in zona nordica...O exagerare, oricum fara importanta. O siompla statistica, cum ar fi spus Stalin, odinioara!

Si despre noi

spun unii si altii, "prieteni" d-ai Romaniei ca suntem stat artificial. Si despre Ukraina se spuna acelasi lucru. De bine , de rau, in 2030, statul belgian va implini 200 de ani de existenta.

Concluzia?

Concluzia o da Manneken pis. Binefacerile civilizatiei europene, se vad si in Romania de azi...

 

Belgienii sunt acum un fel de model pentru intreaga Europa, ...

...pentru toata lumea, chiar! Sau ei sunt buni, numai regele a fost rau?! Sau, mai curand, dement?!