Tainele Micii Uniri: Complotul care ar fi naruit unirea principatelor (I)

Impreuna, vom patrunde mai mult ca nicicand in dedesubturile unui complot, care ar fi schimbat pe veci destinul romanilor si vom smulge din uitare faptele indraznete ale femeii care l-a dejucat. O poveste in mare parte lasata nespusa. Impreuna, s-o cunoastem putin cate putin pe Ecaterina Conachi, eroina Micii Uniri.

O tanara de nestapanit, nascuta intr-o familie renumita a vremii, in Moldova, micuta Ecaterina creste intr-o lume innoita, o lume insufletita de idealurile nationale. Cu doi ani inainte de revolutiile pasoptiste, cand nu implinise nici 18 primaveri, tatal ei, marele boier si proprietar Costache Conachi, ii randuieste maritisul cu Nicolae Vogoride, fiul fostului caimacam Stefan Vogoride. Doua mari familii se unesc, printr-o casnicie ce va fi insa sortita esecului.

In timp ce Costache Conachi era un dregator izbutit al Moldovei, nici socrul sau, Stefan Vogoride nu era de lepadat. El fusese unul dintre cei mai influenti demnitari ai curtii otomane.

Printre altele, fusese si caimacam al Moldovei, pentru scurt timp, intre 1821 si 1822, dar si guvernator al insulei Samos, intre 1836 si 1849. Cel de-al doilea fiu, Alexandru Vogoride, va fi reprezentantul otomanilor in Imperiul Austro-Ungar intre 1876 si 1877, precum si guvernator al Rumeliei orientale.

Unul dintre cumnatii sai, Musurus Pasa, va avea o cariera diplomatica de exceptie, devenind ambasadorul Portii la greci, habsburgi si britanici, iar un alt cumnat, Ioan Fotidiade, a fost reprezentantul diplomatic al Moldovei.

Era de asteptat ca si Nicolae Vogoride, precum toti ceilalti membri ai familiei sale, sa se inalte la aceleasi inaltimi, iar casatoria cu Ecaterina Conachi ar fi fost un bun inceput de drum. Numai ca idealurile ei contraveneau intereselor sale, lucru ce va deveni evident zece ani mai tarziu, la sfarsitul Razboiului Crimeii, cand Nicolae Vogoride va fi propulsat in valtoarea evenimentelor.

Viitorul romanilor hotarat la Congresul de Pace de la Paris

Drept urmare a hotararilor Congresului de Pace de la Paris tinut in 1856, marile puteri europene planuiau ca in anul urmator sa fie convocate in principate divanuri ad-hoc, prin care romanii urmau consultati cu privire la un numar de chestiuni, insa cea mai importanta era legata de viitorul lor ingemanat.

Se infatisa in acest fel romanilor o sansa nesperata pentru ca visul unirii sa poata fi implinit. Numai ca Imperiul Otoman il vroia spulberat odata pentru totdeauna.

Mai marii Portii au deslusit repede ca pentru a opri unirea unul dintre cele doua divane trebuie sa se opuna. In acest sens, inca de la sfarsitul congresului, si-au impus oameni favorabili intereselor sale in functii inalte, fortand mai ales in Moldova.

Spre deosebire de Tara Romaneasca, in Moldova se coagulase o miscare separatista tenace, condusa de oameni de frunte ai culturii romanesti, precum scriitorii Gheorghe Asachi si Costache Negruzzi.

Ei se impotrivesc unirii intrucat ei socoteau distincte traditiile istorice ale principatelor. Ba mai mult, se temeau ca muntenii isi vor insusi preeminenta in prejudiciul moldovenilor, o temere ce se va dovedi mai mult decat intemeiata.

De altfel, tot ei vor profita, cativa ani mai tarziu, de tulburarile create in urma abdicarii fortate a lui Cuza, cerand desfacerea unirii.

In conditiile date, otomanii au considerat oportun sa-si concentreze eforturile in Moldova, separatistii oferindu-le o justificare pentru actiunile antiunioniste ce se vor desfasura in timpul alegerilor.

Pentru divanuri, urmau tinute alegeri ca romanii sa-si trimita reprezentantii in sfaturi si se planuia falsificarea lor prin diferite metode.

Numai ca omul lor de incredere, Teodor Bals, pe care dupa multe staruinte il impun drept caimacam, moare pe 1 martie 1857, facandu-i pe otomani sa-i caute grabnic un inlocuitor favorabil lor. Il gasesc in persoana lui Nicolae Vogoride, ministru al finantelor in timpul lui Bals.

Interesele din spatele unirii ale marilor puteri

Trebuie mentionat ca nu doar otomanii se opuneau unirii. In eforturile lor au fost sustinuti permanent de britanici si de habsburgi. Britanicii se temeau ca precedentul romanesc va fi folosit impotriva statului otoman, ei inca avand nevoie de "omul bolnav al Europei", intreg si sub influenta lor, pentru a pastra sigura legatura navala a Imperiului Britanic cu partile sale rasaritene.

De cealalta parte, Franta lui Napoleaon al III-lea a dus o politica de incurajare a idealurilor nationaliste, incercand sa compromita pozitiile de putere a imperiilor multinationale cu care se confrunta pe continent, cazul romanesc dovedindu-se un debuseu pentru aceasta politica.

Si in acest fel ajungem si la habsburgi, pentru care ideea unui stat romanesc la propriile granite nu le-a suras in niciun chip. Ei s-au opus de fiecare data cand au avut sansa, mai ales ca erau vizati de aceasta politica.

E lesne de inteles ca interesele romanilor nu prea au contat. Nici atunci cand s-a cautat un inlocuitor pentru Bals, francezii s-au opus candidatilor antiuniosti adusi in fata de austrieci nu de dragul romanilor, ci pentru a fi siguri ca le va iesi pariul politic.

Cu toate acestea, Nicolae Vogoride a putut sa-l convinga pe Victor Place, consulul francez la Iasi, ca va asigura o buna desfasurare a alegerilor, fara sa intervina in vreun fel asupra lor.

Place ii transmite la randul sau reprezentantului francez la curtea otomana, Edouard Thouvenel, asigurarile sale in privinta neutralitatii lui Vogoride si dupa multe deliberari este numit caimacam.

Odata cu Vogoride, otomanii isi intaresc pozitiile in Moldova si la scurt timp sultanul emite firmanul prin care sunt convocate Divanurile ad-hoc in principate, dand semnalul organizarii alegerilor.

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...