Un om cat o armata: Vulturul Frontului de Est (II)

Infamul Rudel petrece in Romania o buna parte a anului 1944, potolindu-si intrucatva din resentimentele pe care le purta romanilor. Considera ca din cauza lasitatii lor Stalingradul a fost pierdut.

Un om cat o armata: Vulturul Frontului de Est (I)

El isi aminteste ca "[...] pe Don, linia este detinuta de unitatile romane [...]. Intr-o dimineata, dupa primirea unui raport de urgenta, aripa noastra decoleaza spre capul de pod de la Kletskaya [...] Ce trupe sunt acelea care vin spre noi? Nu am parcurs nici jumatate din drum[...] sunt rusi? Nu. Romani. Unii dintre ei chiar isi arunca pustile ca sa fuga mai repede, o priveliste socanta, ne pregatim pentru ce era mai rau.

Zburam intreaga lungime a coloanei indreptandu-ne spre nord, acum am ajuns la pozitiile de artilerie ale aliatilor nostri. Tunurile sunt abandonate, nu distruse. Munitia lor sta langa ele. La ceva distanta de ele zarim si primele trupe sovietice. Ei gasesc pozitiile romanesti parasite. Noi atacam cu bombe si mitraliere, dar la ce folos cand nu exista nicio rezistenta la sol? [...] La intoarcere ii observam iarasi pe romanii care fugeau, e bine pentru ei ca am ramas fara munitii pentru a opri aceasta lasa fuga."

Chiar si asa, cat timp s-a aflat la noi in tara a fost imbunat de ospitalitatea romaneasca, pentru care a avut numai cuvinte de lauda. Ramanea insa vesnica problema a numarului mare de caini, care "hoinareau peste tot [...] la fiecare colt si in fiecare piata."

Zile de cumpana pentru Rudel

El inca se afla in Romania in timpul actului de la 23 august 1944 si este cu totul luat prin surprindere de capcana miseleasca intinsa germanilor "pentru care guvernul roman este de vina!". Tinea speranta ca macar o parte a "armatei noastre galante" sa scape.

Insa lucrurile rele aveau sa se tina in lant pentru Rudel. In luptele date inspre sfarsitul razboiului o schija trece prin carlinga si ii sectioneaza piciorul drept. "Eu vreau sa traiesc. Eu iubesc viata. O simt in fiecare respiratie din adancul meu, in fiecare por al pielii, in fiecare fibra a corpului meu."

Erau gandurile care-i treceau prin mintea-i naucita. Gadermann, mitraliorul, il dezmeticeste prin racnetele sale si-l face atent. Urletele lui il indrumau spre liniile prietene si se prabuseste in cele din urma intr-un camp, inainte de a-si pierde cunostinta.

Iese din coma pe cand se afla la un spital in Selow. Piciorul nu i-a putut fi salvat, dar inginerii ii construiesc "un mecanism ingenios ca o potcoava de diavol si cu ea pot sa zbor. E atasata sub articulatia genunchiului [...]" numai ca la " [...] fiecare apasare pe ea, adica atunci cand trebuie sa lovesc pedala carmei de dreapta, pielea de la capatul ciotului, care se chinuia sa se vindece, este frecata pana la inflamare. Rana este deschisa din nou cu o violenta sangerare. Mai ales in luptele aeriene cand trebuie sa ma inclin mult spre dreapta, eu sunt jenat de rana si uneori mecanicul trebuie sa stearga carlinga de sangele stropit."

Sfarsitul razboiului si fuga la americani

Dar nu mai avea sa lupte pentru mult timp. Traieste cu marea drama a sinuciderii lui Hitler, dar mai ales cu cea a capitularii neconditionate a Germaniei lui. Rudel, impreuna cu alti camarazi, se hotarasc atunci ca cea mai buna solutie ar fi ca ei sa zboare pana la liniile americane, sa nu incapa pe mainile sovieticilor.

Pilotii germani isi fac intrarea in mod spectaculos prabusindu-si avioanele pe pista unui aerodrom american, nevrand sa le predea americanilor aparatele in stare buna de functionare. De cum a aterizat, a deschis carlinga, iar un soldat ii vara un pistol in fata. Vazandu-i Frunzele de Stejar Aurii, s-a intins sa i le smulga, la care Rudel s-a tras inapoi si s-a inchis in cabina.

Interogatoriile si eliberarea lui Rudel din prizonierat

Niste ofiteri americani sosesc degraba si calmeaza spiritele. Rudel este luat si bandajat din cauza ranii de la picior ce sangera puternic. Este luat apoi la interogatoriu. Traducatorul intra si-l intreaba daca stie engleza, dar Rudel i-o taie imediat "Chiar daca pot vorbi engleza, noi suntem in Germania aici si vorbim numai germana. Spune-i comandantului tau ca suntem aripa Immelmann [...]."

Si nu a fost prima oara cand i-a iritat pe americani. Este chemat la sediul Armatei a 9-a Aeriene la Erlangen, unde i se arata fotografii cu atrocitatile nazistilor din lagarele de concentrare.

Rudel a negat ca ar fi stiut de existenta unor astfel de lagare si adauga: "Daca aceste excese au fost comise sunt regretabile si vrednice de dispret, iar cei care le-au infaptuit trebuie pedepsiti. Le arat totusi ca astfel de cruzimi nu au fost intreprinse doar de poporul nostru, dar de toate popoarele, in toate epocile. Le amintesc de Razboiul Burilor. Asa ca aceste excese ar trebui judecate in functie de acelasi criteriu.

Nu-mi pot imagina ca acele mormane de cadavre infatisate in fotografii sunt facute in lagare de concentrare. Le spun ca noi am vazut asemenea lucruri, nu in poze, ci in realitate, dupa atacurile aeriene impotriva Dresdei si Hamburgului si in alte orase cand bombardierele Aliate [...] le-au coplesit [...] cu bombe [...] si nenumarate femei si nenumarati copii au fost masacrati. Si ii asigur pe acesti domni ca daca ei sunt interesati de atrocitati o sa gaseasca dovezi abundente [...] printre Aliatii lor Estici". Unul dintre americani nu s-a putut stapani si murmura "Ofiter nazist tipic".

In timpul noptii majoritatea lucrurilor lui Rudel sunt furate, pana si piciorul lui de lemn, care este recuperat de sub patul unuia dintre soldatii americani. El nu a putut suporta o astfel de insulta si cu greu a fost convins sa coopereze in continuare cu autoritatile americane.

Urmeaza apoi luni intregi pe care si le petrece in diferite tabere pentru prizonieri pana cand este eliberat in 1946. Pe cand se afla in Marea Britanie, Rudel isi aminteste de un capitan englez care ii vede Frunzele de Stejar Aurii si cu groaza aproape ii spune "Cate vieti oare a putut costa?"

Ti-a placut acest articol? Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Mai mult de jumătate dintre români votează la europarlamentare cu candidatul preferat la primărie. Ce procente ar putea obține partidele SONDAJ

PSD este creditat cu 28,4% din intenţiile de vot la alegerile pentru consiliile locale, PNL cu 26,7%, AUR cu 14,4%, conform unui sondaj realizat de INSCOP la comanda News.ro, în luna aprilie,...

Respect, d-le Cîrstoiu: "un medic nu abandonează niciodată"! Câți antreprenori gândesc la fel?

Nu l-am cunoscut niciodata pe medicul Cirstoiu, nu am avut nicio legatura ce el. In schimb, ca si voi, am avut ocazia sa-l vad la lucru pe scena politica damboviteana. Dupa parerea mea, responsabil...