Eroismul ostasilor romani: Turtucaia

Victoriile emblematice de la Marasti, Marasesti si Oituz au impletit pe veci in constiinta romaneasca aceea infatisare a ostasilor bravi si darzi care se ridica si se opun cu abnegatie unui dusman necrutator.

Impinsi in prapastie, au gasit in ei taria de a se agata cu ferocitate de ultima palma de pamant romanesc, faptele lor eroice statornicindu-se in mintea si inima oricarui roman.

Nu putine au fost elogiile primite de armata romana pentru victoriile de-a dreptul uimitoare din Triunghiul Mortii, iar memoria lor inca trezeste sentimente vii la aproape un secol de la infaptuirea lor.

Insa, nu putem uita nicicand ca in spatele acestei trepidatii, a acestei imagini romantice a acelor lupte s-a aflat sacrificiul de sine al nenumarati barbati, dar si femei, oameni care au imbratisat moartea pentru mai binele poporului.

Suntem obligati astfel sa ne asumam datoria comemorarii, dar si pastrarii in memorie a celor cazuti, in semn de multumire si gratitudine pentru jertfa facuta. Dovedim ignoranta cand valorificam mai mult un sacrificiu in dauna altuia, din simpul motiv ca intinam in acest fel amintirea altor mii care si-au nenorocit vietile in lupte pierdute, pastrate in tacere.

De aceasta din urma suntem vinovati, deoarece preferam sa ne retragem in momentele cu adevarat glorioase, cele care ne fac sa ne simtim bine ca suntem romani si sa intoarcem spatele, sa renegam atatia ostasi care si-au gasit sfarsitul invinsi.

Un punct de cotitura

Turtucaia a fost cumpana, a intors sortii impotriva Vechiului Regat in Primul Razboi Mondial, distrugand moralul populatiei si aruncand armata intr-o debandada pana in lunile de vara ale anului urmator. Peste 28.000 de soldati au fost luati prizonieri si inca aproape 8.000 au fost ucisi sau raniti, intr-una dintre cele mai mari infrangeri suferite de tara noastra.

Europa de Est, intre diplomatie si razboi

In urma interventiei romanesti impotriva Bulgariei in timpul celui De-al Doilea Razboi Balcanic din 1913, importantele orase Turtucaia si Silistra, impreuna cu intreaga regiune de sud a Dobrogei, au trecut in interiorul granitei noastre.

La scurt timp, incep si lucrarile de intarire, pozitia lor fiind foarte favorabila armatei romane in cazul reizbucnirii conflictului cu tara vecina.

Inca doi ani de la inceperea Primului Razboi Mondial, Romania a ramas neutra, acceptand abia in 1916 sa intre de partea Antantei, care promitea, printre altele, cedarea Transilvaniei pana la Tisa si a intregului Banat in caz de victorie aliata.

In acest rastimp, la sud de noi, bulgarii se aliasera cu Puterile Centrale inca din vara lui 1915 si deja participasera impreuna cu armatele germane si austro-ungare in luptele ce au sfaramat Serbia.

Intr-o incercare esuata a Antantei de a inlatura din presiunea Puterilor Centrale si sperand astfel in salvarea Serbiei, are loc deschiderea Frontului de la Salonic, campanie care a angajat o mare parte a trupelor bulgare pentru restul razboiului.

O alta componenta importanta, sub forma Armatei a 3-a sub comanda lui Stefan Toshev, era dislocata pe linia Dunarii, pentru a proteja frontiera de nord cu Vechiul Regat, ale carui negocieri cu Puterile Centrale nu aveau rezultatele scontate.

In conditiile apropierii tarii noastre, in schimb, din ce in ce mai accentuate cu Antanta, se creeaza de urgenta un grup de armate comandat de August von Mackensen, cu elemente ale Armatei a 3-a care cuprindea Divizia 4 Infanterie Preslav, Brigada 1 Infanterie si un detasament mixt germano-bulgar, care asteptau deschiderea ostilitatilor in orice moment.

La 17 august 1916, guvernul roman semneaza oficial conventia de alianta, iar la mai putin de doua saptamani este declarat razboi Austro-Ungariei, armata incepandu-si ofensiva printr-o serie de atacuri de-a lungul muntilor Carpati in Ardeal.

Drept raspuns, alaturi de Austro-Ungaria si Germania declara razboi Romaniei si abia cateva zile mai tarziu si Bulgaria, fapt ce a surescitat spiritele in cadrul Puterilor Centrale.

Planurile de campanie

Initial, Mackensen planuia sa atace simultan si Turtucaia si Silistra, dar la indemnurile generalului Toshev a optat pentru combinarea acestor forte si folosirea lor intr-un singur asalt naucitor.

De cealalta parte, apararea sudului Romaniei a revenit Armatei a 3-a (n.r. a nu se confunda cu cea bulgara) care se afla sub comanda generalului Mihail Aslan si avea trei mari obiective.

Respingerea oricaror atacuri date inspre Dobrogea, impiedicarea traversarii Dunarii de catre inamic si mentinerea oraselor Turtucaia si Silistra. Turtucaia, punctul nevralgic al defensivei romanesti de pe Dunare, era aparata de generalul Constantin Teodorescu cu Divizia 17 Infanterie.

Un poet pe campul de batalie

Conditia Diviziei 17 Infanterie era sub standarde, cuprinzand unitatile cele mai prost instruite si echipate.

Participant la acele lupte, George Toparceanu rememora in "Amintiri din luptele de la Turtucaia" ca "Infanteristii erau toti rezervisti sau militieni, unii concentrati inca de pe iarna, in cea mai mare parte oameni trecuti de patruzeci de ani... In ochii lor nu citeai dorul tineresc de acasa, ci numai grija mohorata si senina de nevasta si copilasi, parasiti fara sprijin, cine stie unde, in mijlocul unei gospodarii darapanate."

Tot acesta spune mai incolo "Erau mai ales tarani de prin judetele de camp ale Munteniei, cei mai oropsiti dintre toti. Ma uitam la ei cu strangere de inima. Nu se potriveau deloc cu imaginea ostasului roman, de acum si de pe vremuri, asa cum mi-o zugravise in suflet stralucitoarele defilari ale regimentelor gatite de parada".

Fortareata de pe Dunare

In timp ce generalul Aslan se mandrea ca "Turtucaia c'est notre Verdun" lucrarile continuau intr-un ritm atroce.

Iarasi Toparceanu ofera detalii "In ziua din urma, odata cu apropierea primejdiei, numarul lor fusese sporit cu vreo doua sute de turci de prin imprejurimi, care, sub paza soldatilor nostri, carau betonul framantat de o masina galagioasa si il turnau in doua imense gropi cilindrice, unde trebuia sa fie asezate tunurile. Dupa cate auzisem, lucrarea incepuse inca din martie, dar se taraganase pana acum, in zilele mobilizarii."

Existau trei sectoare principale, Staro Selo, Daidir si Antimovo, care se bazau pe un numar de redute intinse de-a lungul liniei principale de aparare. Linia intretaia sectoarele, iar capetele acesteia se ancorau pe o parte si de cealalta a Dunarii, formand un semicerc.

In fata liniei principale era una avansata, iar in spatele ei exista o linie de aparare secundara care cunoscuse doar lucrari superficiale. Redutele erau legate intre ele cu transee, dar o mare parte nu ofereau un adapost indestulator.

In cazul unei incercuiri, Turtucaia era izolata, neexistand un pod care sa o lege de malul stang al Dunarii, insa, pe fluviu, contraamiralul Nicolae Negrescu avea la dispozitie peste o duzina de monitoare, vedete si canoniere pentru foc de sprijin.

Piesele de artilerie concentrate in Turtucaia, spune Constantin Kiritescu, aminteau mai degraba de un muzeu in aer liber, fiind invechite, unele datand de pe vremea Razboiului de Independenta.

Nici numarul lor nu era prea mare, cele peste o suta de piese fiind de neajuns pentru acoperirea unui front de 30 de km.

Apropiindu-se ziua atacului au loc concentrari de trupe la frontiera. Era numai o problema de timp pana cand Batalia pentru Turtucaia incepea.

Bulgarii, dar si germanii, au adus pe campul de lupta 39 de batalioane, insumand 55.000 de oameni, cu 22 de baterii de artilerie si 56 de mitraliere, iar armata romana avea 19 batalioane, insumand 39.000 de oameni, cu 25 de baterii de artilerie si 66 de mitraliere.

Va invitam sa va alaturati demersului nostru, contribuind cu materiale-documentar, cu interviuri si reportaje sau chiar cu propriile marturii.

Cunoasteti un roman care traieste in tara sau in strainatate cu care ne putem mandri? Spuneti-ne povestea lui si o vom publica.

Va fascineaza un personaj sau o intamplare care au marcat istoria Romaniei? Trimiteti-ne un documentar pe aceasta tema pe care il vom publica.

Ne puteti scrie pe adresa mandrucasuntroman@ziare.com.

Multumim si va asteptam alaturi de noi.

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...

Primar bătăuș, susținut în continuare de PNL după ce a fost filmat cum agresa un cetățean. ”A fost sub imperiul unei mari emoții” VIDEO

Cazul primarului din comuna Spermezeu, cercetat penal după ce a agresat fizic un cetăţean, în luna februarie, va fi discutat în forurile de conducere ale PNL Bistriţa-Năsăud, a declarat...