Ziare.com

Executiile imparatului - Istoria nespusa a lui Constantin cel Mare (IV)

Miercuri, 04 Iulie 2012, ora 08:40

   

Executiile imparatului - Istoria nespusa a lui Constantin cel Mare (IV)
Memoria imparatului roman Constantin cel Mare a fost una care a supravietuit secolelor. In jurul deciziilor si faptelor sale a fost plasmuit mitul unui sfant, cu inflacarare aparat si sustinut de clericii crestini.

Insa o privire critica asupra vietii sale releva o cu totul alta imagine in spatele acestei inchipuiri ideologice concepute de Biserica Crestina.

Un sfant fara temei - Istoria nespusa a lui Constantin cel Mare (I)

Uzurpare si lupta pentru putere - Istoria nespusa a lui Constantin cel Mare (II)

Un edict neinsemnat - Istoria nespusa a lui Constantin cel Mare (III)

Licinius este invins la Adrianopole de Constatin, iar Crispus, fiul sau, ii distruge flota la Hellespont. Ultima batalie este data la Chrysopolis, iar Licinius este capturat intr-un final la Nicomedia.

Incalcarea unei promisiuni si eliminarea lui Licinius

Sora lui Constantin, pe numele ei Constantia, care fusese casatorita cu Licinius cu cativa ani mai devreme, isi implora fratele sa ii lase in viata sotul. El asculta rugamintea Constantiei si Licinius este trimis sa-si traiasca restul vietii in Salonic.

Insa isi incalca juramantul dupa doar un an si aranjeaza ca propriul cumnat sa fie ucis, sub acuzatii false de conspiratie. Nu numai atat, isi omoara nepotul de doar zece ani, Valerius Licinius, nascut in urma relatiei dintre Constantia si Licinius.

Uciderea sotiei si a primului nascut

O soarta similara o are si primul nascut Crispus. Dupa ani de zile in care a luptat alaturi de tatal sau, fiind apreciat nu doar pentru calitatile sale militare, dar si pentru caracterul sau integru, imparatul Constantin decide sa il aresteze si la scurt timp este executat.

La cateva luni distanta, urmeaza sotia lui, Fausta, care este la fel ucisa. Motivele din spatele acestor crime raman invaluite in mister, dar trebuie sa fi fost ceva de natura foarte grava mai ales ca imparatul a ordonat condamnarea memoriei lor.

La mijloc ar fi fost lupta dintre sotia lui Constantin, Fausta, si mama acestuia, Elena, pentru influentarea succesiunii imperiale. Crispus, nascut in urma legaturii lui Constantin cu Minervina, avea si favoarea mamei imparatului, Elena.

Tematoare ca propriii fii urmau sa fie dati la o parte in favoarea lui Crispus, care se dovedise mult mai capabil, ar fi planuit eliminarea lui.

Venind cu niste acuzatii conform carora Crispus ar fi incercat sa o seduca, imparatul ar fi cerut executarea fiului sau. La aflarea complotului Faustei, acesta ar fi ucis-o si pe ea, drept razbunare.

Insa acestea sunt doar niste supozitii bazate pe sursele fragmentate referitoare la aceste evenimente, adevaratele motive fiind inca necunoscute.

Ceea ce se mai cunoaste este ca sotia si copilul lui Crispus au disparut si ei fara urma si soarta lor nu e cunoscuta.

Schimbari fundamentale in atitudinea imparatului

Dupa aceste evenimente, Constantin devine de necontestat in pozitia sa de lider al Imperiului Roman. Odata cu aceasta, si politica sa toleranta se schimba.

Incepe constructia unei noi capitale ce urma sa reprezinte un simbol al trecerii imperiului intr-o noua era crestina, Constantinopolul.

Interzice sacrificiul, unele practici pagane, dar si constructia de noi temple, in unele cazuri mergand asa departe incat ordona si daramarea lor din temelii.

In aceasta perioada, influenta Bisericii Crestine si consolidarea ei se datoreaza nu in mica masura imparatului Constantin.

El a inceput persecutarea sectantilor donatisti, dar a fost si cel care a intrunit Conciliul de la Niceea, unde a fost discutata controversa ariana.

Discutiile au avut ca rezultat impamantenirea Sfintei Treimi ca dogma crestina oficiala si condamnarea invataturilor lui Arie din Alexandria, care sustinea ca Iisus Hristos nu este de aceeasi esenta cu Tatal.

Imparatul nu a putut ramane nici el indiferent si a sustinut cauza trinitara la inceput. Totusi, cativa ani mai tarziu, el imbratiseaza invatatura ariana, mai ales sub infuenta episcopului Eusebius din Nicomedia.

Ultimii ani ai lui Constantin cel Mare

In primavara lui 337, pregatindu-se de razboi impotriva persilor, imparatul se imbolnaveste, avand deja o varsta inaintata.

Este botezat pe patul de moarte de acelasi Eusebiu si este inmormantat in Biserica Sfintilor Apostoli din Constantinopol.

Lasa in urma sa o succesiune complicata pe care unul dintre fiii sai o lamureste printr-o varsare de sange.

Constantius al II-lea aranjeaza asasinarea nepotilor si fratilor tatalui sau, ca apoi imperiul sa incapa ferm in mainile sale, dar si a celorlalti doi fii ai lui Constantin, Constans si Constantin al II-lea.

De altfel, apropierea lui Constantin cel Mare la sfarsitul vietii de arianism a condus la insusirea acestei credinte in cadrul familiilor imperiale, manifestandu-se puternic in politica dusa de imparatii Constantius al II-lea sau Valens.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 18938 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
Nu exista comentarii postate de utilizatori.


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor