Ziare.com

File din istoria Iasiului: Creanga si Scoala Preparandala - Documentar

Sambata, 31 Martie 2012, ora 19:00

   

File din istoria Iasiului: Creanga si Scoala Preparandala - Documentar
Putini dintre cei care parcurg astazi bulevardul Stefan cel Mare si Sfant, din Iasi, ce porneste de la statuia lui Stefan, din fata Palatului Culturii si se opreste langa statuia lui Cuza din Piata Unirii, stiu ca acesta este de fapt este batrana Ulita Mare, care se intindea odinioara pana la Gradina Copou.

In vremurile de altadata, Ulita Mare era gazda celor mai bogate magazine si librarii, printre care se inghesuiau cele mai luxoase marsandarii, vestite cofetarii, cateva hoteluri si un card de zarafii.

Pe aceasta Ulita si-a osandit picioarele si Ion Creanga, in umblet hoinar prin targ, privind boltile joase, pravaliile pline de minunatii, peste care, la ceas de seara se trageau obloane zavorate.

Pe Ulita Mare se afla de veacuri vestita asezare a Trei Sfetitelor (Trei Ierarhi), cu tiparnita si scoala inca de pe vremea ctitorului Vasile voievod Lupu (1640). Manastirea, cu ziduri ferecate in toate cele patru parti, cu turn zvelt peste poarta, adapostea pe la 1864 Institutul Pedagogic sau Scoala Preparandala pentru pricopsirea feciorilor cu invatatura dascaleasca.

La acest institut, deschis de tanarul Titu Maiorescu, isi incerca puterile la invatatura si diaconul Creanga, absolvent din 1858 al cursului inferior (clasele I - IV), de la Seminaria Socolei, clasa I, socotindu-i-se cea de la Falticeni. Vreme de doi ani, Nica a lui Stefan a Petrei din Humulesti, preparand extern, in fustalau de siac si cu potcapul pe-o ureche, avea sa bata lungimea strazii si sa treaca prin poarta de sub turn, schimband blagoslovenii si plecaciuni cu preacuviosii iesiti in cale.

Acolo, dis-de-dimineata, preparanzii, vreo 18 la numar, invatau pedagogie in zilele de post si gramatica romana, cu metodica ei, in cele de frupt, profesor fiind Titu Maiorescu. Joia dupa amiaza, de la doua la trei, dadeau compunere pentru deprinderea ortografiei si a "reflectiunii libere", scriau dupa "dictando" si recitau fabule in vederea "citirii logice si estetice". Pe langa acestea, lunea, miercurea si vinerea se adauga si muzica vocala.

Barbat inalt si spatos, cu fata rotunda, cu ochi mari si albastri, cu privire limpede si isteata, cu barba blonda ca matasea porumbului, preparandul Ion Creanga era numai ochi si urechi la cuvintele profesorilor.

Vremea a trecut iute si, proaspat institutor, premiant in anul intai si absolvent al celui de-al doilea cu nota "eminente", Creanga parasea bancuta ingusta a Institutului, cam stramta pentru infatisarea sa "bine legata", si se muta, vesel si sugubat, la catedra scolii primare unde incepuse sa dascaleasca chiar din vreme anului I. Numirea o ceruse Titu Maiorescu.

Creanga luase in primire clasa I, inzestrata "cu table lancasteriene, linii, patrate si carouri pe podelele boite cu negru", dupa cum povestea fostul sau elev N. A. Bogdan, sala in care il asteptau vreo 60 de scolari de toata mana, de la 7 la 15 ani.

Numirea fusese confirmata prin decretul semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, in noiembrie 1864, Creanga semnand condica de prezenta inca din luna mai.

Talentat si cu insusiri didactice deosebite, cum avea sa constate V. A. Urechia, diaconul institutor facea din clasa Trei Ierarhilor o atractie deosebita a scolii, ademenind catre ea scolarii din toate partile targului. Cu toate ca in toamna anului 1870 schimbase clasa pe "scolita" lui Ghita Ienachescu din mahalaua Sarariei, fiinca aceea avea o locuinta, drumurile Trei Ierarhilor i-au ramas la fel de dragi. Aici ramasesera tovarasii de truda la cartile didactice si, tot aici, il asteptau elevii Institutului doritori sa-i asculte povestile si sa discute despre menirea lor in viata de zi cu zi.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 1467 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
Nu exista comentarii postate de utilizatori.



Platforma pentru solutionarea online a litigiilor